ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2818/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) a solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la data de 13 iunie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția comercială, formulată în contradictoriu cu pârâtele SC D.C. SA, SC M.R.I.I. SA și SC S.M.R. SA Balș, obligarea pârâtei SC D.C. SA să reînscrie A.V.A.S. în evidențele sale cu un număr de 100.070 acțiuni emise de SC S.M.R. SA Balș reprezentând diferența dintre totalul acțiunilor cu care instituția a fost reînscrisă în aceste evidențe și numărul total de acțiuni atribuite prin sentințele arbitrale pronunțate în contradictoriu cu SC M.R.I.I.

SA, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere. În motivare reclamanta a arătat ca în cadrul procesului de privatizare a SC S.M.R. SA Balș, antecesoarea sa, A.P.A.P.S., a înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 7 iunie 1999, un număr de 4.141.137 acțiuni reprezentând 74,34% din capitalul social al SC S.M.R. SA Balș, cumpărătorului SC M.R.I.I. SA, care s-a obligat, în conformitate cu clauzele consimțite în art. 8 din contract să efectueze în societate, pe o perioadă de 5 ani o investiție/aport la capital, reprezentând echivalentul a 5.500.000 dolari S.U.A.

Potrivit reclamantei, în temeiul aceluiași contract, în vederea garantării realizării integrale a investițiilor asumate, cumpărătorul s-a obligat să constituie în favoarea vânzătorului 5 gajuri asupra a 20% din acțiunile cumpărate, în perioada 1999-2003, vânzătorul având dreptul să execute gajurile asupra acțiunilor în ipoteza în care cumpărătorul nu își respectă obligațiile investiționale în condițiile și la termenele stabilite prin anexa 4 la contract. Susține reclamanta că, urmare nerealizării investițiilor asumate de cumpărător pentru anii investiționali 1999 și 2001, a solicitat, în cadrul a două acțiuni arbitrale, autorizarea executării gajului. Prin sentința arbitrală nr. 23 din 14 februarie 2003, tribunalul arbitral investit, a dispus executarea gajului constituit de cumpărător asupra unui număr de 127.623 acțiuni, iar prin sentința arbitrală nr. 245 din 27 iulie 2004, s-a dispus executarea gajului asupra unui număr de 126.393 acțiuni.

Concluzionând, reclamanta arată că, în raport de hotărârile pronunțate și în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 modificată, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării a solicitat SC D.C. SA reînscrierea ca acționar cu un număr total de 522.161 acțiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor investiționale aferente anilor investiționali 2000-2003, iar prin adresa din 27 noiembrie 2006 pârâta SC D.C. SA, a confirmat reînscrierea instituției cu un număr total de 452.091 acțiuni reprezentând 5,85% din valoarea capitalului SC S.M.R. SA Balș, rezultând o diferență de 100.070 acțiuni, în legătură cu care pârâta a refuzat să efectueze transferul deși era în posesia tuturor documentelor necesare.

În cauză, cumpărătorul, pârâta SC M.R.I.I. SA, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea unui număr de 198.075 acțiuni cu care s-a reînscris la SC D.C. SA în baza adresei din 16 februarie 2004, fără îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege, respectiv fără obținerea autorizării executării gajului și fără notificarea sa prealabilă și pe cale de consecință obligarea pârâtei SC D.C. SA să o înscrie în evidențele sale cu aceste acțiuni. Prin sentința comercială nr. 10072 din 1 octombrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiate atât acțiunea principală formulată de reclamanta A.V.A.S. cât și cererea reconvențională, formulată de pârâta SC M.R.I.I.

SA, astfel cum au fost precizate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, litigiul de față, ivit în legătură cu executarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 7 iunie 1999, respectiv îndeplinirea obligațiilor investiționale asumate de cumpărător, a fost tranșat prin cele două hotărâri pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional care se impun cu autoritate de lucru judecat. Din examinarea celor două hotărâri instanța constată că numărul total de acțiuni trecute în proprietatea A.V.A.S., ca urmare a executării gajurilor, este de 254.016 acțiuni reprezentând 3,28% din capitalul social al SC S.M.R. SA Balș, context legal care impune respingerea ca neîntemeiate a cererilor formulate de părți, care exced celor cuprinse în cele două sentințe arbitrare.

Împotriva sentinței pronunțată de tribunal în primă instanță au declarat apel reclamanta A.V.A.S. și pârâta SC M.R.I.I. SA pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând modul în care prima instanță a dezlegat pricina, înlăturând argumentele aduse în sprijinul cererilor formulate. În esență, cele două apelante au reiterat prin motivele de apel apărările pe fond și pe excepțiile formulate în fața primei instanțe. Prin decizia comercială nr. 260 pronunțată la data de 26 mai 2005, Curtea de apel a admis apelul declarat de pârâta SC M.R.I.I. SA, a schimbat în parte sentința fondului în sensul că a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat SC D.C. SA să înscrie ca acționar pe pârâtă cu un număr de 198.075 acțiuni deținute la SC S.M.R.

SA Balș, acțiuni care au fost transferate inițial pe numele A.V.A.S. în baza adresei din 16 februarie 2004. Celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la respingerea acțiunii principale formulate de A.V.A.S. au fost menținute, apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. fiind astfel respins. În raport de soluția adoptată, A.V.A.S. a fost obligată și la plata sumei de 2.975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către SC M.R.I.I. SA. Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 13 octombrie 2009, instanța de apel a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de pârâta apelantă SC M.R.I.I. SA și a rectificat dispozitivul deciziei nr. 260/2009 în sensul că a obligat reclamanta la plata sumei de 19.324 lei cheltuieli de judecată suportate de pârâtă în fond și în apel.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel reține că tribunalul a omis să aibă în vedere dublul transfer operat de fostul SC R. SA cu privire la anul investițional 2001, respectiv reînscrierea A.V.A.S. cu un număr de 198.075 acțiuni în baza unei simple adrese emisă de A.V.A.S. din 16 februarie 2004 fără ca în cauză să se fi pronunțat o sentință arbitrală. În acest sens, instanța constată că urmare sentinței arbitrală nr. 245 din 27 iulie 2004 care a soluționat litigiul dintre părți în legătură cu neîndeplinirea obligațiilor investiționale asumate pentru anul 2001, SC R. SA a operat pentru a doua oară transferul celor 198.075 acțiuni către A.V.A.S., astfel încât cererea reconvențională formulată de pârâta apare ca întemeiată.

Celelalte apărări formulate de pârâta SC M.R.I.I. SA referitoare la prematuritatea cererii reclamante, prescripția dreptului său material la acțiune, au fost apreciate ca neîntemeiate. Împotriva deciziei nr. 260/2009 și a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 13 octombrie 2009, pronunțate de Curtea de Apel în cauza de față, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării intimatei SC D.C. SA să se reînscrie Autoritatea ca acționar cu un număr de 100.070 acțiuni emise de SC S.M.R. SA Balș sub sancțiunea plății de daune cominatorii. Recurenta a invocat prin cererile de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în argumentarea cărora a susținut, în sinteză, că instanța de apel nu a motivat în nici un mod respingerea apelului declarat de Autoritate împotriva sentinței fondului, în considerentele sentinței neexistând nicio referire cu privire la cererea sa de apel și motivele formulate, singura mențiune regăsindu-se în dispozitivul sentinței, respectiv soluția de respingere a apelului. Sub un al doilea aspect, vizând aplicarea greșită a legii recurenta susține că problema centrală care se impunea a fi examinată privea aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 137/2002, modificată prin O.G. nr. 36/2004, în temeiul cărora Autoritatea se putea reînscrie ca proprietar al acțiunilor aferente angajamentului investițional prin transfer direct, fără a obține o hotărâre arbitrală de executare a gajului.

Ultima critică formulată de recurentă se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 – art. 276 C. proc. civ. care reglementează domeniul cheltuielilor de judecată. Cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cererilor de recurs, recurenta a precizat că în raport de motivele invocate se impune casarea deciziei și încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Intimata SC M.R.I.I. SA a formulat la data de 15 martie 2010, întâmpinare la motivele de recurs solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Intimata consideră că instanța de apel și-a motivat soluția adoptată stabilind că dispozițiile Legii nr. 137/2002 sunt ulterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, contract care rămâne supus dispozițiilor legale în vigoare la data constituirii gajului.

Or, susține intimata, Autoritatea nu a obținut o sentință arbitrală de autorizare a executării gajului privitor la anii 2002 și 2003, motivare, în baza căreia instanța de apel a adoptat hotărârea pronunțată la data de 26 mai 2009. Cu privire la posibilitatea A.V.A.S. de a se reînscrie prin transfer direct ca proprietar al acțiunilor în temeiul art. 41 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 137/2002, intimata arată că executarea gajurilor constituite în favoarea A.V.A.S. în cadrul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nu reprezintă o etapă a procedurilor de privatizare deoarece prin semnarea contractului și transferul acțiunilor procesul de privatizare a fost încheiat. Înalta Curte examinând în cadrul controlului de legalitate decizia instanței de apel și încheierea de îndreptare eroare materială în raport de criticile formulate, constată că recursurile declarate de recurenta A.V.A.S.

sunt fondate pentru considerentele ce urmează: Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., are în vedere ipoteza în care hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Din perspectiva acestui motiv, recurenta a reproșat instanței de apel că soluția adoptată cu privire la apelul declarat de Autoritate nu a fost motivată în nici un mod . Analizând decizia atacată prin prisma acestui motiv, și având în vedere și dispozițiile art. 261 C. proc. civ. care stabilesc conținutul și structura hotărârii și instituie obligația instanței să-și motiveze în fapt și în drept hotărârea, motivarea făcând corp comun cu hotărârea adoptată, Înalta Curte, constată că, într-adevăr instanța de apel investită cu soluționarea a două cereri de apel formulate de reclamanta A.V.A.S.

și pârâta SC M.R.I.I. SA, nu motivează rațiunile care au impus respingerea apelului reclamantei, considerentele deciziei referindu-se exclusiv la argumentele care au impus admiterea apelului pârâtei. Or, neexaminarea efectivă a motivelor de apel formulate de reclamantă, lipsește soluția adoptată de fundamentul faptic și legal și în același timp nu permite un control pe calea recursului asupra dezlegării date, atâta timp cât ea nu este argumentată în nici un mod. Totodată, Curtea subliniază că ipoteza unei motivări implicite, susținută de intimata SC M.R.I.I.

SA prin întâmpinarea depusă în recurs, în sensul că argumentele instanței de apel care au impus admiterea apelului pârâtei și a cererii reconvenționale formulate de această parte, se convertesc în argumente în sensul respingerii apelului reclamantei, nu poate fi primită, în raport de dispozițiile legale susmenționate și având în vedere și circumstanțele concrete ale cauzei respectiv investirea instanței de apel cu două cereri de apel subsumate acțiunii principale și cererii reconvenționale formulate în cauză. Deși, obiectul celor două cereri de chemare în judecată se întemeiază pe drepturile și obligațiile părților izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat, pretențiile formulate de fiecare parte sunt distincte atât sub aspectul situației de fapt cât și al dispozițiilor legale pe care se întemeiază și impun o examinare efectivă a tuturor susținerilor și apărărilor făcute de cele două părți.

În alte cuvinte, rațiunile care în opinia instanței de apel au stat la baza admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâtă cu consecința reînscrierii ei în calitate de acționar cu un număr de 198.075 aferente anului investițional 2001, respectiv operarea unui transfer dublu a acestor acțiuni către A.V.A.S., nu justifică respingerea acțiunii principale formulate de A.V.A.S., care vizează neîndeplinirea obligațiilor investiționale pe perioada 2001, 2002 și 2003. Fără a nega existența unei interdependențe între acțiunea principală și cererea reconvențională, în ipoteza admiterii în tot sau în parte a uneia sau alteia dintre cele două cereri, soluția astfel adoptată trebuie să se reflecte în considerentele hotărârii, deoarece admiterea sau respingerea uneia dintre cereri nu conduce, de plano, la respingerea sau admiterea celeilalte, în circumstanțele factuale ale cauzei.

Altfel spus, instanța de apel, nu explicitează în ce măsură, existența dublului transfer al celor 198.075 acțiuni către A.V.A.S. pentru anul investițional 2001 are drept consecință respingerea acțiunii principale care privește reînscrierea A.V.A.S. ca acționar cu un număr de 522.161 acțiuni aferente anilor investiționali 2000-2003, respectiv cu diferența de 100.070 acțiuni. Or, aceste aspecte au fost evocate prin motivele de apel, motive care au pus în discuție totodată și aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, chestiuni care, așa cum rezultă în mod evident din considerentele deciziei, nu au fost examinate.

În contextul acestei analize, Curtea amintește că motivarea „implicită”, termen consacrat în doctrină, nu semnifică absența motivării ci însușirea expresă și argumentată a motivării primei instanțe dacă situația de fapt și apărările au rămas neschimbate, ipoteză care nu este îndeplinită în cauză, instanța de apel schimbând soluția adoptată de prima instanță. În raport de incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. celelalte critici formulate de recurente subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu pot fi analizate în condițiile în care, așa cum s-a reținut, în considerentele ce preced, decizia dată în apel nu examinează apărările formulate de reclamante pe aceste aspecte, și prin urmare controlul de legalitate în calea recursului nu poate fi exercitat.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta A.V.A.S. și va casa decizia pronunțată de instanța de apel și pe cale de consecință și încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 13 octombrie 2009 cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 260 din 26 mai 2009 și a încheierii din 13 octombrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care le casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.