ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 183/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 august 2007, reclamanta SC H.E. SRL a chemat în judecată pârâta A.V.A.S. București solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate că și-a îndeplinit obligația de investiții în sumă de 4.000.000 euro conform art. 8.9.11 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, să fie obligată pârâta să elibereze confirmarea de realizare a investițiilor, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea investiției, să se constate că a încetat contractul de garanție reală mobiliară nr. 52 1 și să fie obligată pârâta să transmită la Arhiva Electronică de G.R.M., notificarea privind stingerea garanției reale asupra celor 2.191.093 acțiuni aflate în proprietatea reclamantei.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința nr. 1409 din 24 ianuarie 2008 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să elibereze confirmarea de realizare a investițiilor conform art. 8.9.1.2 pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 cu plata de daune cominatorii de 300 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea obligației. De asemenea a obligat pârâta să transmită la Arhiva Electronică de G.R.M. respectiv la SC D.C. SA, notificarea privind stingerea garanției reale asupra unui număr de 2.191.099 acțiuni aflate în proprietatea reclamantei cu plata daunelor cominatorii de 200 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea obligației.

S-a respins totodată ca inadmisibile capetele de cerere privind constatarea faptului că reclamanta a îndeplinit obligația de investiții și constatarea încetării contractului de garanție reală imobiliară. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din actele dosarului reclamanta și-a îndeplinit obligația de a efectua în societate o investiție de 4.000.000 euro conform art. 8.9.11 din contract, virând în contul societății suma de 7.025.600 lei cu O.P. nr. 157 din 24 iunie 2006, suma de 2.077.500 lei cu O.P. nr. 609 din 30 noiembrie 2006 și suma de 4.689.860 lei cu O.P. nr. 151 din 22 martie 2007. Reclamanta și-a îndeplinit de asemenea, obligația de a completa garanțiile reale cu o garanție financiară constând în scrisoarea de garanție bancară în valoare de 366.437,60 euro valabilă până la data de 25 iunie 2007. Prin hotărârea A.G.A.

nr. 1 din 23 ianuarie 2007 s-a aprobat majorarea capitalului social al SC G. SA Buzău cu suma de 6.924.999,29 lei reprezentând contravaloarea a 5.286.259 acțiuni subscrise de reclamantă, hotărârea fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului. Deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale stabilite prin contractul încheiat și a solicitat A.V.A.S. București confirmarea investițiilor și respectiv eliberarea garanțiilor la data de 12 aprilie 2007, aceasta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a elibera confirmarea privind realizarea investiției și de a transmite la Arhiva Electronică de G.R.M. și la SC D.C. SA notificarea privind stingerea garanției reale asupra celor 2.191.093 de acțiuni aflate în proprietatea reclamantei.

Și capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii au fost acordate potrivit dispozițiilor art. 1075 C. civ. Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta, iar Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială prin Decizia nr. 403 din 22 septembrie 2008 însușindu-și criticile a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 8.9.1.2 alin. (5) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1 din 27 aprilie 2005, „referitor la constituirea garanției reale mobiliare asupra acțiunilor se fac mențiuni la registrul acționarilor societății ținut de societatea de registru care ține registrul acționarilor societății, precum și la Arhiva Electronică de G.R.M., cumpărătorul fiind obligat ca în termen de 60 zile de la încheierea contractului de garanție reală mobiliară să prezinte vânzătorului dovada înregistrării garanției reale mobiliare la registrul acționarilor societății sau la alt registru independent, precum și la Arhiva Electronică de G.R.M..

În caz de nerespectare a termenului, cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate de 0,06% pe zi de întârziere din prețul contractului”. Ca urmare a delegației imperfecte realizate prin actul adițional nr. 2 la contract, delegație potrivit căreia alături de cumpărătorul acțiunilor G.V., se obligă, în solidar cu acesta la respectarea tuturor obligațiilor asumate prin contract și intimata, în calitate tot de cumpărător, se menționează că, „pe tot parcursul Contractului sintagma „Cumpărătorul” se va înlocui cu sintagma „Cumpărătorii”. S-a mai încheiat și actul adițional nr. 3 la contract, act care are ca obiect modificarea unor articole din contract, cu excepția art. 8.9.1.2 alin. (5), menționându-se că „restul clauzelor Contractului care nu fac obiectul prezentului Act adițional rămân neschimbate, valabile și executabile conform înțelesului lor inițial stabilit de către părți”.

În cauză, contractul de garanție reală mobiliară nr. 52 1 bis s-a încheiat la data de 27 aprilie 2005. Din înscrisurile noi depuse în apel reiese că intimata SC H.E. SRL a comunicat, cu adresa nr. 126 din 21 mai 2007, către apelanta A.V.A.S. București, adresele eliberate de SC R. SA și D.C. SA cu privire la constituirea gajului asupra acțiunilor obiect al contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Se constată comunicarea cu întârziere față de prevederea de la art. 8.9.1.2 alin. (5) din contract a efectuării publicității constituirii gajului, motiv pentru care este întemeiată susținerea apelantei în sensul că intimata și cumpărătorul G.V.

îi datorează penalități de întârziere potrivit clauzei penale inserată la acest articol: Art. 8.9.1.2 alin. (4) prevede condițiile convenite de părți pentru eliberarea de sub garanție a acțiunilor gajate, respectiv prezentarea documentelor justificative privind realizarea integrală a investițiilor, inclusiv dovada înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului a majorării de capital social, pe baza confirmării realizării investițiilor și a acordului de eliberare de sub gaj emise de vânzător. Se observă că este solicitat și acordul de eliberare de sub gaj al vânzătorului, acord care în cazul de față nu este dat cu motivarea întemeiată a existenței debitului datorat de către cumpărători. De asemenea instanța de apel a mai reținut ca prin respingerea în totalitate a acțiunii înseamnă inclusiv respingerea capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen și legal timbrat reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin apelul formulat A.V.A.S. invocând un singur motiv de apel exclusiv cu privire la cel de-al doilea punct a dispozitivului sentinței instanței de fond prin care a fost obligată la eliberarea de sub garanție a acțiunilor deținute de reclamantă, fiind încălcat și principiul disponibilității. Se susține de asemenea că au fost încălcate și dispozițiile art. 9 și 11 din Legea nr. 99 având în vedere că obligația de comunicare către A.V.A.S. a dovezii de înregistrare a garanțiilor reale mobiliare asupra acțiunilor a fost respectată fiind executată în conformitate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare acțiuni de către cumpărător.

Recursul este fondat. Conform principiului disponibilității, instanța de apel nu se putea pronunța decât în limitele în care a fost sesizată. Instanța de apel a reținut că se constată comunicarea cu întârziere față de prevederea de la art. 8.9.1.2 alin. (5) din contract a efectuării publicității constituirii gajului, motiv pentru care este întemeiată susținerea apelantei în sensul că intimata și cumpărătorul G.V. îi datorează penalități de întârziere potrivit clauzei penale inserate în acest articol. Admițând motivele străine pricinii invocate drept de „motive de apel” de către A.V.A.S., instanța de apel a nesocotit dispozițiile imperative ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ. (care prevăd expres ca în apel nu se pot formula cereri noi) considerând în mod greșit ca pretențiile noi invocate de AVAS sunt de fapt „mijloace de apărare”.

De reținut că pretinsele penalități de întârziere reținute de instanța de apel nu au fost niciodată învederate instanței de fond de către A.V.A.S. și nu puteau face obiectul analizei acestei instanțe. În concluzie instanța de apel a depășit limitele investirii și a acordat apelantei A.V.A.S. ceea ce nu s-a cerut astfel că hotărârea judecătorească intră sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Potrivit art. 9 și 11 din Legea nr. 99/1999 - garanția reală mobiliară se constituie și produce efecte în rem iar nu in personam, astfel că odată înregistrată ea își produce pe deplin efectele indiferent de dobânditorul ulterior al bunurilor asupra cărora s-a constituit.

Pe cale de consecință obligația de comunicare a constituirii garanției asupra acțiunilor prevăzută de art. 8.9.1.2 alin. (5) din contract trebuia executată în termen de 60 de zile de la data constituirii garanției inițiale asupra acestor acțiuni, adică de la data încheierii contractului de garanție reală mobiliară nr. 52 bis din 27 aprilie 2005, respectiv până la data de 27 iunie 2005. În apelul promovat A.V.A.S. a confirmat faptul că cumpărătorul G.V. a înregistrat garanția reală mobiliară asupra acțiunilor atât la SC R. SA cât și la Arhiva Electronică de G.R.M. și a comunicat A.V.A.S. dovezile de înregistrare a garanțiilor prin adresa înregistrată la A.V.A.S. sub nr. DPP/3606 din 8 iunie 2005 înăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut în art. 8.9.1.2 alin. (5) din contract.

Rezultă așadar că obligația de comunicare către A.V.A.S. a dovezii de înregistrare a garanțiilor reale mobiliare asupra acțiunilor a fost respectată fiind executată în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare acțiuni de către cumpărătorul G.V. Încheierea ulterioară a actului adițional nr. 2 prin care intimata a devenit cumpărător alături de G.V. în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 24/2002 fără a atinge restul prevederilor contractuale nu este de natură a genera în sarcina noului cumpărător obligație de reînregistrare a garanției și de recomunicare a acesteia către A.V.A.S., așa cum eronat a reținut instanța de apel. De altfel așa cum rezultă din actele dosarului obligația garantată a fost executată, situație în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 99/1999 în sensul că s-a dispus încetarea garanției de eliberare în mod corespunzător a acestora.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC H.E. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 403 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva Sentinței nr. 1409 din 31 martie 2008 a Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2010.