ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2150/2012

Asupra recursului de față: Reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei C.S.A. la plata sumelor de 386.000 dolari S.U.A., în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, și de 3.338.668,46 RON, cu titlu de penalități calculate conform clauzelor 13.2.3. și 16 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 23 decembrie 2002. Prin sentința comercială nr. 9266 din 01 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta C.S.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit prevederilor art. 13.1 din contract, cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societatea privatizată, sub formă de numerar, investiții tehnologice prin aport la capitalul social, în valoare de 3.000.000 dolari S.U.A., pe o perioadă de 4 ani începând cu data transferului de proprietate asupra acțiunilor, iar, prin art. 2 din actul adițional din 26 octombrie 2006, părțile contractante au prelungit termenul de realizare a investițiilor cu o perioadă egală cu cea derulată între data la care cumpărătorul a devenit acționar minoritar și cea la care urma să devină acționar majoritar.

Prima instanță a mai reținut că, potrivit art. 13.2.1 din contract, investițiile se consideră a fi realizate în situația în care cumpărătoarea prezintă în termen de 30 de zile lucrătoare de la data fiecărui termen intermediar și a scadenței documentele financiar-contabile care să ateste virarea de către cumpărătoare a sumelor în contul curent bancar al societății privatizate și înregistrarea lor în contabilitatea acesteia până la data scadentă, însoțite de o declarație pe proprie răspundere dată de administratorii și cenzorii societății sau de o firmă de audit. Potrivit art. 13.2.3 din contract, în cazul prezentării cu întârziere a documentației prevăzute la art. 13.2.1, cumpărătoarea are obligația să plătească vânzătoarei penalități pe zi de întârziere din valoarea tranșei investiționale respective.

De asemenea, prima instanță a reținut că nu poate fi activată clauza penală prevăzută la art. 13.2.3 din contract, întrucât în patrimoniul vânzătoarei nu s-a putut constata existența niciunui prejudiciu, obligația impusă cumpărătoarei prin art. 13.2.1 circumscriindu-se celei cuprinse în art. 13.1. Totodată, potrivit art. 13.11, cumpărătoarea s-a obligat să prezinte vânzătoarei dovada înregistrării garanțiilor reale mobiliare la Registrul acționarilor societății sau în alt registru independent în care acțiunile urmau să fie înregistrate, precum și la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, ulterior eliberării confirmării de plată a acțiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare. În caz contrar, potrivit clauzei penale înscrise în art. 16 din contract, cumpărătoarea s-a obligat să achite o penalitate de 10% din prețul plătit pentru pachetul de acțiuni, plata penalităților nefiind de natură să o exonereze pe cumpărătoare de îndeplinirea obligației.

Cum penalitatea prevăzută în art. 16 a fost stipulată pentru neexecutare, nu pentru întârziere în executare și, conform dispozițiilor art. 1068 și ale art.1069 C. civ., prima instanță a reținut că pârâta nu o datorează. Prin decizia civilă nr. 424 din 06 octombrie 2011, secția a VI-a civilă a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinței primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă contractuală, chiar și în cazul în care există o clauză penală, trebuie să existe o faptă ilicită, constând în neexecutarea unei obligații contractuale, un prejudiciu patrimonial, ca urmare a faptei ilicite; o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Condiția existenței unui prejudiciu pentru acordarea despăgubirilor ca urmare a faptei ilicite constând în neîndeplinirea obligației contractuale este implicit prevăzută în art. 1082 C. civ., creditorul obligației neîndeplinite putând pretinde plata despăgubirilor în măsura în care există un prejudiciu. Cu privire la obligația prevăzută de art. 13.2.1 din contract ce vizează prezentarea de către cumpărătoare a documentelor financiar-contabile care să ateste virarea sumelor în contul curent bancar al societății privatizate, precum și înregistrarea lor în contabilitate, aceasta se circumscrie obligației investitionale stabilite în art. 13.1. Îndeplinirea obligației de efectuare a investițiilor împiedică apariția unui prejudiciu și este de natură să justifice măsura de a nu activa clauza penală înserată la art. 13.2.3.

Potrivit art. 13.11, intimata s-a obligat să prezinte apelantei dovada înregistrării garanțiilor reale mobiliare la Registrul acționarilor societății sau în alt registru independent în care acțiunile urmau să fie înregistrate, precum și la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, ulterior eliberării confirmării de plată a acțiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare. În conformitate cu art. 16 din contract, intimata s-a obligat ca în termen de 30 de zile calendaristice de la notificarea apelantei emisă ca urmare a constatării neîndeplinirii menționatei obligații să-i achite o penalitate de 10% din prețul plătit pentru pachetul de acțiuni.

Cu privire la pretinsa încălcare de către intimată a obligațiilor asumate prin art. 15.4 apelanta a susținut pentru prima oară în apel că intimata nu a transmis documentele care atestă schimbarea sediului său social, or, în fața primei instanțe reclamanta a invocat împrejurarea că nu i-a fost comunicată schimbarea sediului societății privatizate, iar nu a celei cumpărătoare. În legătură cu îndeplinirea cu întârziere a obligației de prezentare a declarației pe proprie răspundere dată de cenzori sau de o firmă specializată de audit, prevăzută de art. 13.2.1, apelanta nu a dovedit că ar fi suferit un prejudiciu. Împotriva deciziei din apel a formulat recurs reclamanta A.V.A.S., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. Recurenta a arătat, în esență, că intimata datorează penalități în valoare de 386.000 euro, întrucât a transmis cu întârziere documentele care atestă realizarea investițiilor la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 23 decembrie 2002 și actului adițional din 26 octombrie 2006. De asemenea, recurenta a arătat că intimata datorează penalități în cuantum de 1.669.334,23 RON, întrucât a transmis cu întârziere dovada îndeplinirii obligației de înregistrare a garanției reale mobiliare la RRA, fiind aplicabilă sancțiunea cuprinsă în art. 16 din contract. Totodată, recurenta a apreciat ca fiind întrunite toate elementele răspunderii civile contractuale, pe cale de consecință, această parte fiind îndrituită la plata penalităților de întârziere.

Recursul este nefondat. C. civ. consacră principiul libertății contractuale care este în deplină concordanță cu principiul consensualismului potrivit căruia simplul acord de voință este suficient pentru a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi obligaționale. Principiul libertății contractuale se completează cu principiul forței obligatorii a contractului statuat în art. 969 C. civ. conform căruia puterea contractelor în raporturile dintre părți este asimilată cu forța juridică a legii. În acest fel, libertatea contractuală se prelungește și dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură sau prin echivalent a prestației neexecutate din culpă sau executată în mod defectuos.

Din acest punct de vedere este angajată răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia fapta ilicită păgubitoare care o generează constă în nerespectarea obligației asumate contractual de către debitor și are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului. Or, în raport cu evocatele aspecte, în prezenta pricină se constată că nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile contractuale a intimatei-pârâte C.S.A., cum în mod eronat a apreciat recurenta-rcclamantă A.V.A.S. Este de observat că intimata-pârâtă și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 13.1 din contract și actul adițional vizând efectuarea de investiții în societatea ce a fost privatizată în valoare de 3.000.000 dolari S.U.A.

pe o perioadă egală cu cea derulată între data la care cumpărătorul a devenit acționar minoritar și cea la care urma să devină acționar majoritar. Potrivit art. 13.2.3 din contract, în cazul prezentării cu întârziere a documentației financiar-contabile care atestă virarea de către cumpărătoare a sumelor în contul curent bancar al societății privatizate și înregistrarea lor în contabilitatea acesteia până la data scadentă, însoțite de o declarație pe proprie răspundere dată de administratorii și cenzorii societății sau de o firmă de audit, cumpărătoarea are obligația să plătească vânzătoarei penalități pe zi de întârziere din valoarea tranșei investiționale respective. Or, având în vedere menționatele clauze contractuale, se constată că în mod corect instanța de apel a considerat ca fiind inaplicabilă clauza penală sus-precizată, în patrimoniul vânzătoarei necreându-se niciun prejudiciu spre a determina activarea clauzei penale.

Potrivit art. 13.11, cumpărătoarea s-a obligat să prezinte vânzătoarei dovada înregistrării garanțiilor reale mobiliare la Registrul Acționarilor societății sau în alt registru independent în care acțiunile urmau să fie înregistrate, precum și la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, ulterior eliberării confirmării de plată a acțiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare. Potrivit clauzei penale cuprinsă în art. 16 din contract, nerespectarea art. 13.11 atrage obligația cumpărătoarei să achite o penalitate de 10% din prețul plătit pentru pachetul de acțiuni, plata penalităților nefiind de natură să o exonereze pe cumpărătoare de îndeplinirea obligației. Așadar, penalitatea prevăzută în art. 16 a fost stipulată pentru neexecutare, nicidecum pentru întârziere în executare, or, tăcând aplicarea dispozițiilor art. 1068 și ale art. 1069 C. civ., instanța de apel a reținut cu justețe că intimata-pârâtă nu o datorează.

Mai mult, este de menționat că în mod corect instanța de apel a reținut că pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă contractuală, chiar și în cazul în care există o clauză penală, trebuie să existe o faptă ilicită, constând în neexecutarea unei obligații contractuale, un prejudiciu patrimonial, ca urmare a faptei ilicite; o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită. Condiția existenței unui prejudiciu pentru acordarea despăgubirilor ca urmare a faptei ilicite constând în neîndeplinirea obligației contractuale este implicit prevăzută în art. 1082 C. civ., creditorul obligației neîndeplinite putând pretinde plata despăgubirilor numai în măsura în care există un prejudiciu.

Cu privire la pretinsa încălcare de către intimata-pârâtă a obligațiilor asumate prin art. 15.4 din contract potrivit căruia cumpărătoarea se obligă să comunice în termen de 30 de zile lucrătoare modificările apărute cu privire la sediul său social, denumirea, divizarea și fuziunea societății, în caz de neexecutare, fiind ținută la plata penalităților, se constată că nici în această împrejurare nu poate fi activată clauza penală din același considerent, respectiv lipsa prejudiciului. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei civile a secției a VI-a civilă a Curții de Apel București nr. 424 din 06 octombrie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2012.