ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2150/2012

Asupra recursului de față:

Reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea

pârâtei C.S.A. la plata sumelor de 386.000 dolari S.U.A., în echivalent în RON la

cursul B.N.R. din ziua plății, și de 3.338.668,46 RON, cu titlu de penalități calculate

conform clauzelor 13.2.3. și 16 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din

23 decembrie 2002.

Prin sentința comercială nr. 9266 din 01

octombrie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta C.S.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut, în esență, că potrivit prevederilor art. 13.1 din contract, cumpărătorul

s-a obligat să efectueze în societatea privatizată, sub formă de numerar, investiții

tehnologice prin aport la capitalul social, în valoare de 3.000.000 dolari

S.U.A., pe o perioadă de 4 ani începând cu data transferului de proprietate asupra

acțiunilor, iar, prin art. 2 din actul adițional din 26 octombrie 2006, părțile

contractante au prelungit termenul de realizare a investițiilor cu o perioadă egală

cu cea derulată între data la care cumpărătorul a devenit acționar minoritar și

cea la care urma să devină acționar majoritar.

Prima instanță a mai reținut că, potrivit

art. 13.2.1 din contract, investițiile se consideră a fi realizate în situația în

care cumpărătoarea prezintă în termen de 30 de zile lucrătoare de la data fiecărui

termen intermediar și a scadenței documentele financiar-contabile care să ateste

virarea de către cumpărătoare a sumelor în contul curent bancar al societății privatizate

și înregistrarea lor în contabilitatea acesteia până la data scadentă, însoțite

de o declarație pe proprie răspundere dată de administratorii și cenzorii societății

sau de o firmă de audit.

Potrivit art. 13.2.3 din contract, în cazul

prezentării cu întârziere a documentației prevăzute la art. 13.2.1, cumpărătoarea

are obligația să plătească vânzătoarei penalități pe zi de întârziere din valoarea

tranșei investiționale respective.

De asemenea, prima instanță a reținut că

nu poate fi activată clauza penală prevăzută la art. 13.2.3 din contract, întrucât

în patrimoniul vânzătoarei nu s-a putut constata existența niciunui prejudiciu,

obligația impusă cumpărătoarei prin art. 13.2.1 circumscriindu-se celei cuprinse

în art. 13.1.

Totodată, potrivit art. 13.11, cumpărătoarea

s-a obligat să prezinte vânzătoarei dovada înregistrării garanțiilor reale mobiliare

la Registrul acționarilor societății sau în alt registru independent

în

care acțiunile urmau să fie înregistrate, precum și la Arhiva

Electronică de Garanții Mobiliare, ulterior eliberării confirmării de plată a acțiunilor,

în termen de 10 zile de la înregistrare.

În

caz contrar, potrivit clauzei penale înscrise în art. 16 din

contract, cumpărătoarea s-a obligat să achite o penalitate de 10% din prețul plătit

pentru pachetul de acțiuni, plata penalităților nefiind de natură să o exonereze

pe cumpărătoare de îndeplinirea obligației.

Cum penalitatea prevăzută în art. 16 a

fost stipulată pentru neexecutare, nu pentru întârziere în executare și, conform

dispozițiilor art. 1068 și ale art.1069 C. civ., prima instanță a reținut că pârâta

nu o datorează.

Prin decizia civilă nr. 424 din 06 octombrie

2011, secția a VI-a civilă a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul

declarat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinței primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut, în esență, că pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă contractuală,

chiar și în cazul în care există o clauză penală, trebuie să existe o faptă ilicită,

constând în neexecutarea unei obligații contractuale, un prejudiciu patrimonial,

ca urmare a faptei ilicite; o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu

și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Condiția existenței unui prejudiciu pentru

acordarea despăgubirilor ca urmare a faptei ilicite constând în neîndeplinirea obligației

contractuale este implicit prevăzută în art. 1082 C. civ., creditorul obligației

neîndeplinite putând pretinde plata despăgubirilor în măsura în care există un prejudiciu.

Cu privire la obligația prevăzută de

art. 13.2.1 din contract ce vizează prezentarea de către cumpărătoare a documentelor

financiar-contabile care să ateste virarea sumelor în contul curent bancar al societății

privatizate, precum și înregistrarea lor în contabilitate, aceasta se circumscrie

obligației investitionale stabilite în art. 13.1.

Îndeplinirea obligației de efectuare a

investițiilor împiedică apariția unui prejudiciu și este de natură să justifice

măsura de a nu activa clauza penală înserată la art. 13.2.3.

Potrivit art. 13.11, intimata s-a obligat

să prezinte apelantei dovada înregistrării garanțiilor reale mobiliare la Registrul

acționarilor societății sau în alt registru independent în care acțiunile urmau

să fie înregistrate, precum și la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, ulterior

eliberării confirmării de plată a acțiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare.

În

conformitate cu art. 16 din contract, intimata s-a obligat

ca în termen de 30 de zile calendaristice de la notificarea apelantei emisă ca urmare

a constatării neîndeplinirii menționatei obligații să-i achite o penalitate de 10%

din prețul plătit pentru pachetul de acțiuni.

Cu privire la pretinsa încălcare de către

intimată a obligațiilor asumate prin art. 15.4 apelanta a susținut pentru prima

oară în apel că intimata nu a transmis documentele care atestă schimbarea sediului

său social, or, în fața primei instanțe reclamanta a invocat împrejurarea că nu

i-a fost comunicată schimbarea sediului societății privatizate, iar nu a celei cumpărătoare.

În

legătură cu îndeplinirea cu întârziere a obligației de prezentare

a declarației pe proprie răspundere dată de cenzori sau de o firmă specializată

de audit, prevăzută de art. 13.2.1, apelanta nu a dovedit că ar fi suferit un prejudiciu.

Împotriva deciziei din apel a formulat

recurs reclamanta A.V.A.S., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct.

9 al art. 304 C. proc. civ.

Recurenta a arătat, în esență, că intimata

datorează penalități în valoare de 386.000 euro, întrucât a transmis cu întârziere

documentele care atestă realizarea investițiilor la care s-a obligat prin contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni din 23 decembrie 2002 și actului adițional din 26

octombrie 2006.

De asemenea, recurenta a arătat că intimata

datorează penalități în cuantum de 1.669.334,23 RON, întrucât a transmis cu întârziere

dovada îndeplinirii obligației de înregistrare a garanției reale mobiliare la RRA,

fiind aplicabilă sancțiunea cuprinsă în art. 16 din contract.

Totodată, recurenta a apreciat ca fiind

întrunite toate elementele răspunderii civile contractuale, pe cale de consecință,

această parte fiind îndrituită la plata penalităților de întârziere.

Recursul este nefondat.

C. civ. consacră principiul libertății

contractuale care este în deplină concordanță cu principiul consensualismului potrivit

căruia simplul acord de voință este suficient pentru a da naștere, a modifica sau

a stinge raporturi obligaționale.

Principiul libertății contractuale se completează

cu principiul forței obligatorii a contractului statuat în art. 969 C. civ. conform

căruia puterea contractelor în raporturile dintre părți este asimilată cu forța

juridică a legii.

În

acest fel, libertatea contractuală se prelungește și dincolo

de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului

recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură

sau prin echivalent a prestației neexecutate din culpă sau executată în mod defectuos.

Din acest punct de vedere este angajată

răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia

fapta ilicită păgubitoare care o generează constă în nerespectarea obligației asumate

contractual de către debitor și are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent

a prejudiciului cauzat astfel creditorului.

Or, în raport cu evocatele aspecte, în

prezenta pricină se constată că nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii

civile contractuale a intimatei-pârâte C.S.A., cum în mod eronat a apreciat recurenta-rcclamantă

A.V.A.S.

Este de observat că intimata-pârâtă și-a

îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 13.1 din contract și actul adițional vizând

efectuarea de investiții în societatea ce a fost privatizată în valoare de 3.000.000

dolari S.U.A. pe o perioadă egală cu cea derulată între data la care cumpărătorul

a devenit acționar minoritar și cea la care urma să devină acționar majoritar.

Potrivit art. 13.2.3 din contract, în cazul

prezentării cu întârziere a documentației financiar-contabile care atestă virarea

de către cumpărătoare a sumelor în contul curent bancar al societății privatizate

și înregistrarea lor în contabilitatea acesteia până la data scadentă, însoțite

de o declarație pe proprie răspundere dată de administratorii și cenzorii societății

sau de o firmă de audit, cumpărătoarea are obligația să plătească vânzătoarei penalități

pe zi de întârziere din valoarea tranșei investiționale respective.

Or, având în vedere menționatele clauze

contractuale, se constată că în mod corect instanța de apel a considerat ca fiind

inaplicabilă clauza penală sus-precizată, în patrimoniul vânzătoarei necreându-se

niciun prejudiciu spre a determina activarea clauzei penale.

Potrivit art. 13.11, cumpărătoarea s-a

obligat să prezinte vânzătoarei dovada înregistrării garanțiilor reale mobiliare

la Registrul Acționarilor societății sau în alt registru independent în care acțiunile

urmau să fie înregistrate, precum și la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare,

ulterior eliberării confirmării de plată a acțiunilor, în termen de 10 zile de la

înregistrare.

Potrivit clauzei penale cuprinsă în

art. 16 din contract, nerespectarea art. 13.11 atrage obligația cumpărătoarei să

achite o penalitate de 10% din prețul plătit pentru pachetul de acțiuni, plata penalităților

nefiind de natură să o exonereze pe cumpărătoare de îndeplinirea obligației.

Așadar, penalitatea prevăzută în art. 16

a fost stipulată pentru neexecutare, nicidecum pentru întârziere în executare, or,

tăcând aplicarea dispozițiilor art. 1068 și ale art. 1069 C. civ., instanța de apel

a reținut cu justețe că intimata-pârâtă nu o datorează.

Mai mult, este de menționat că în mod corect

instanța de apel a reținut că pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă contractuală,

chiar și în cazul în care există o clauză penală, trebuie să existe o faptă ilicită,

constând în neexecutarea unei obligații contractuale, un prejudiciu patrimonial,

ca urmare a faptei ilicite; o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu

și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Condiția existenței unui prejudiciu pentru

acordarea despăgubirilor ca urmare a faptei ilicite constând în neîndeplinirea obligației

contractuale este implicit prevăzută în art. 1082 C. civ., creditorul obligației

neîndeplinite putând pretinde plata despăgubirilor numai în măsura în care există

un prejudiciu.

Cu privire la pretinsa încălcare de către

intimata-pârâtă a obligațiilor asumate prin art. 15.4 din contract potrivit căruia

cumpărătoarea se obligă să comunice în termen de 30 de zile lucrătoare modificările

apărute cu privire la sediul său social, denumirea, divizarea și fuziunea societății,

în caz de neexecutare, fiind ținută la plata penalităților, se constată că nici

în această împrejurare nu poate fi activată clauza penală din același considerent,

respectiv lipsa prejudiciului.

În

consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat

în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat

de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei civile a secției a VI-a civilă a Curții

de Apel București nr. 424 din 06 octombrie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

aprilie 2012.