ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 11 ianuarie 2006 sub nr. 1640/3/2006, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta SC F.B.K. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 600 dolari SUA reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea obligațiilor investiționale pentru protecția mediului aferente primilor 2 ani investiționali, conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001 investirea sumei de 15.000 dolari SUA la SC B. SA în vederea realizării programului investițional.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10949 din 29 noiembrie 2006 a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S., cu sediul ales în București, sector 1, în contradictoriu cu pârâta SC F.B.K., cu sediul în 1089 Budapesta, Ungaria și cu sediul ales la SC B. SA, cu sediul în localitatea Gheorghieni, Județul Harghita, ca neîntemeiat. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV/52 din 15 ianuarie 2001 prin care pârâta în calitate de cumpărător se obliga să efectueze în societate pe o perioadă de 3 ani o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, în sumă de 25.000 dolari SUA, iar în cazul neefectuării investițiilor se obligă să plătească reclamantei în calitate de vânzător o penalitate egală cu 3% din suma rămasă neinvestită.

Prin același contract s-a prevăzut că în situația în care cumpărătorul va transmite către o terță persoană unul sau mai multe active, inclusiv terenuri, terțul cumpărător va fi direct răspunzător față de vânzător pentru îndeplinirea obligațiilor de investiții destinate executării programului de conformare, corespunzător activelor respective. Ulterior, pârâta a înstrăinat o parte din activele cumpărate prin încheierea a 15 contracte de vânzare-cumpărate, transmițând totodată prin clauză fermă cota aferentă din răspunderea pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformate, respectiv aviz de mediu în sumă de 25.000 dolari SUA, rămânându-i în sarcina sa suma de 4.500 dolari SUA, ce a fost și achitată.

Prin certificatul nr. 926 din 5 decembrie 2005 întocmit în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 25/2002 comisia de cenzori a SC B. SA a certificat că în conformitate cu legislația în vigoare pârâta a îndeplinit integral obligația investițională asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV din 15 ianuarie 2001. Faptul că pârâta nu a transmis rapoartele trimestriale prevăzute la capitolul 8.9 din contract și nu a solicitat conform contractului, acordul reclamantei pentru transmiterea acțiunilor și obligației corelative nu prezintă relevanță atât timp cât din ansamblul probelor administrate, rezultă că investiția s-a realizat iar reclamanta nu a contestat încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de către pârâtă cu terții.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 509 din 6 noiembrie 2008 admite apelul declarat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 10949 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 1640/3/2006, în contradictoriu cu intimata SC F.B.K. și schimbă în parte sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 600 dolari SUA, în echivalentul în lei la data plății, reprezentând penalități pentru nerealizarea la scadență a obligațiilor investiționale aferente anilor 2001 – 2002. Respinge cererea apelantei privind obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut următoarele: Referitor la capătul de cerere privind investirea sumei de 15.000 dolari SUA la SC B. SA în vederea realizării programului investițional aferent anilor 2002 și 2003 în conformitate cu art. 8.9 pct. 11 și anexa 4 la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001, nu s-a dovedit în cauză că ar mai subzista în sarcina pârâtei obligația de investire pentru suma menționată.

Trebuie avut în vedere că printr-un număr de 17 contracte de vânzare-cumpărare de active, încheiate de pârâtă cu terțe persoane, s-a transmis, respectiv, s-a preluat de către acestea din urmă prin clauză fermă, îndeplinirea obligației de investiție, corespunzător fiecărui activ înstrăinat, pentru o sumă totală de 20.500 dolari SUA din suma prevăzută de art. 8.9 pct. 11 din contractul nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001. Trimiterea către terți a obligației de investire s-a realizat în concordanță cu prevederile art. 8.9 pct. 5-7 din contractul menționat. Urmare a acestor contracte, potrivit art. 8.9 pct. 7 terțul devine direct răspunzător față de pârâtă în calitate de vânzător, pentru îndeplinirea obligațiilor de investiție destinate executării programului de conformare, corespunzător activelor transmise.

Potrivit art. 14 din Normele metodologice privind aplicarea O.G. nr. 25/2002 actul încheiat de pârâtă cu terții cumpărători face dovada valabilă a transmiterii către aceștia din urmă, în cota corespunzătoare, a obligației de investiție. În cauză, pentru valoarea de 20.500 dolari SUA a obligației de investiție reclamanta mai putea cere îndeplinirea acesteia în raport cu terții cumpărători iar nu cu pârâta.

În ceea ce privește obligația de investiții pentru diferența de 4.500 dolari SUA, rămasă în sarcina pârâtei, aceasta din urmă a făcut dovada înregistrării echivalentului de 3.900 Euro al sumei respective în contul SC B. SA, societatea beneficiară, astfel cum rezultă și din certificatul emis de cenzori în acest sens sub nr. 926 din 5 decembrie 2005. Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 600 dolari SUA, trebuie avut în vedere că potrivit art. 8.9 pct. 12 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001 pârâta s-a obligat față de reclamantă ca în cazul neefectuării investițiilor prevăzute în anexa 4 să plătească o penalizare egală cu 3% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat, dacă e vorba de mai mulți ani din perioada de investire totală de 3 ani.

Aceasta înseamnă că intervine obligația de plată a penalităților dacă până la termenele de scadență (în speță interesează în acest sens cele stabilite la 15 ianuarie 2002 și 15 ianuarie 2003 pentru suma de 10.000 dolari SUA corespunzătoare anului 2002) nu a fost îndeplinită obligația de investire a sumelor menționate și intervine în concret deja la termenele de scadență respective, cumulat, indiferent dacă eventual obligațiile de investire ar fi îndeplinite, totuși, ulterior, în mod tardiv. Prin cererea de recurs formulată, A.V.A.S. a susținut că instanța nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii și asupra petitului referitor la obligarea pârâtei de a efectua investiția de mediu.

În contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV /52 din 15 ianuarie 2001 se menționează la art. 8.9 alin. (11) „cumpărătorul se obligă să efectueze în societate, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15 ianuarie 2001, o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, în sumă de 25.000 dolari SUA conform anexei nr .4”, respectiv 5.000 dolari SUA până la data de 15 ianuarie 2002, 10.000 dolari SUA până la data de 15 ianuarie 2003 și 10.000 dolari SUA până la data de 15 ianuarie 2004. În art. 8.9 alin. (12) din contractul menționat se prevede „cumpărătorul se obligă ca în cadrul neefectuării investițiilor prevăzute în anexa 4 să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 3% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat”.

Cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV din 15 ianuarie 2001 nu a transmis documentele justificative (certificatele cenzorilor terților cumpărători, ordinele de plată care atestă virarea sumei de 20.500 dolari SUA aferente scadențelor din 15 ianuarie 2002 și 15 ianuarie 2003 și confirmarea de la autoritatea de mediu competentă privind realizarea investițiilor de către terții cumpărători), care să ateste efectuarea investițiilor de mediu de societățile care au preluat realizarea obligațiilor de mediu.

În contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu terții nu se menționează valorile pe care trebuie să le investească terții conform prevederilor contractuale, așa cum se precizează în „situația transmiterii unor active, inclusiv terenuri către terțe persoane, care au preluat clauza fermă privind preluarea cotei aferente din răspunderea pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, respectiv aviz de mediu în sumă de 25.000 dolari SUA , transmisă de SC B. SA și avizată de comisia de cenzori a societății. A.V.A.S.

consideră că în lipsa certificatelor cenzorilor terților cumpărători a activelor societății, care să ateste realizarea investițiilor de mediu, prin virarea în contul acestora a sumelor aferente investițiilor de mediu în legătură cu respectivele active, conform programelor de conformare emise I.P.M., în sumă de 20.500 dolari SUA, din totalul sumei de 25.000 dolari SUA , instanța greșit a reținut că investirea de protecție a mediului prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001 a fost realizată. Prin cererea de recurs formulată, SC F.B.K. a susținut că a realizat investițiile asumate prin contract BV 52 din 15 ianuarie 2001 atât pe total cât și pe primele două etape, aferente anilor 2001 și 2002. Realizarea obligației asumate pe etape și cumulat absolvă concomitent de plata penalităților de întârziere.

Art. 8.9 pct. 12 prevede „cumpărătorul se obligă ca în cazul neefectuării investițiilor prevăzute în anexa nr. 4 să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 3% din suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat”, sancțiune ce s-ar aplica numai în cazul nerealizării investiției pe fiecare etapă și cumulat. Se precizează că obligația investițională a fost realizată pe cele două etape astfel: în etapa - I - 6.000 dolari SUA și în etapa a II-a 9.000 dolari SUA, cumulat 15.000 dolari SUA, situație în care nu datorează penalități. Temeiul de drept indicat de ambele recurente îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, recurenta-pârâtă SC F.B.K. a solicitat respingerea recursului reclamantei A.V.A.S.

și admiterea recursului pârâtei. Recurenta-reclamantă A.V.A.S. București nu a depus întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și nu s-au produs probe noi potrivit art. 305 C. proc. civ. Recursurile nu sunt fondate. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivul invocat de recurente, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situația prevăzută de dispoziția invocată de ambele recurente. Atât criticile recurentei-reclamante cât și criticile recurentei-pârâte sunt subsumate motivului de nelegalitate prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără însă ca recurentele să facă distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită. Privitor la reiterarea situației de fapt, recurentele nu se pot prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât au beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Din formularea art. 8.9 pct. 12 rezultă că părțile contractante au înțeles să stabilească intervenirea penalităților indiferent dacă neefectuarea investițiilor se datorează pârâtei sau a unor terți cumpărători de active, întrucât în mod evident textul clauzei nu distinge sub acest aspect.

Mai mult, potrivit art. 8.9 pct. 6, în cazul transferului unui activ către o terță persoană, cu scopul preluării de către aceasta a obligațiilor de mediu aferente acestui activ, realizarea unui asemenea transfer nu exonerează pârâta de obligațiile asumate prin contractul nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001. În condițiile în care terți cumpărători ai activelor nu și-au asumat expres și obligația de plată a penalităților, neintervenind vreo înțelegere cu pârâta vânzătoare în acest sens, iar reclamanta nici nu este parte în respectivele contracte, nu se justifică o altă interpretare decât în sensul că obligația de a plăti penalitățile rămâne, în contextul arătat, în sarcina pârâtei, neschimbându-se decât titularul obligației de îndeplinire a investiției.

Referitor la investiția în sumă de 4.500 dolari SUA rămasă în sarcina pârâtei, aceasta a făcut dovada înregistrării sumei respective în contul beneficiarei SC B. SA abia la data de 31 martie 2005, ulterior termenelor de scadență. Revenind la critica recurentei-reclamante potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii și asupra petitului referitor la obligarea pârâtei de a efectua investiția de mediu, aceasta este neîntemeiată, întrucât instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și pârâta SC F.B.K. Budapesta împotriva deciziei comerciale nr. 509 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI și pârâta SC F.B.K. BUDAPESTA împotriva deciziei comerciale nr. 509 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009.