ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, la data de 11 ianuarie 2006 sub nr. 1640/3/2006, reclamanta A.V.A.S.

a chemat în judecată pe pârâta SC F.B.K. solicitând obligarea acesteia la plata

sumei de 600 dolari SUA reprezentând penalități de întârziere pentru

nerealizarea obligațiilor investiționale pentru protecția mediului aferente

primilor 2 ani investiționali, conform contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001 investirea sumei de 15.000 dolari SUA la

SC B. SA în vederea realizării programului investițional.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința comercială nr. 10949 din 29 noiembrie 2006 a respins cererea formulată

de reclamanta A.V.A.S., cu sediul ales în București, sector 1, în

contradictoriu cu pârâta SC F.B.K., cu sediul în 1089 Budapesta, Ungaria și cu

sediul ales la SC B. SA, cu sediul în localitatea Gheorghieni, Județul

Harghita, ca neîntemeiat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. BV/52 din 15 ianuarie 2001 prin care pârâta în calitate de

cumpărător se obliga să efectueze în societate pe o perioadă de 3 ani o

investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, în

sumă de 25.000 dolari SUA, iar în cazul neefectuării investițiilor se obligă să

plătească reclamantei în calitate de vânzător o penalitate egală cu 3% din suma

rămasă neinvestită.

Prin același contract s-a prevăzut că în situația în care cumpărătorul

va transmite către o terță persoană unul sau mai multe active, inclusiv

terenuri, terțul cumpărător va fi direct răspunzător față de vânzător pentru

îndeplinirea obligațiilor de investiții destinate executării programului de

conformare, corespunzător activelor respective.

Ulterior, pârâta a înstrăinat o parte din activele cumpărate

prin încheierea a 15 contracte de vânzare-cumpărate, transmițând totodată prin

clauză fermă cota aferentă din răspunderea pentru realizarea măsurilor cuprinse

în programul pentru conformate, respectiv aviz de mediu în sumă de 25.000 dolari

SUA, rămânându-i în sarcina sa suma de 4.500 dolari SUA, ce a fost și achitată.

Prin certificatul nr. 926 din 5 decembrie 2005 întocmit în

conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 25/2002 comisia de cenzori a SC B. SA a

certificat că în conformitate cu legislația în vigoare pârâta a îndeplinit integral

obligația investițională asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. BV din 15 ianuarie 2001.

Faptul că pârâta nu a transmis rapoartele trimestriale

prevăzute la capitolul 8.9 din contract și nu a solicitat conform contractului,

acordul reclamantei pentru transmiterea acțiunilor și obligației corelative nu

prezintă relevanță atât timp cât din ansamblul probelor administrate, rezultă

că investiția s-a realizat iar reclamanta nu a contestat încheierea

contractelor de vânzare-cumpărare de către pârâtă cu terții.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

decizia nr. 509 din 6 noiembrie 2008 admite apelul declarat de apelanta A.V.A.S.

împotriva sentinței comerciale nr. 10949 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 1640/3/2006, în

contradictoriu cu intimata SC F.B.K. și schimbă în parte sentința atacată, în

sensul că admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și obligă pârâta

la plata către reclamantă a sumei de 600 dolari SUA, în echivalentul în lei la

data plății, reprezentând penalități pentru nerealizarea la scadență a

obligațiilor investiționale aferente anilor 2001 – 2002.

Respinge cererea apelantei privind obligarea intimatei la

cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut următoarele:

Referitor la capătul de cerere privind investirea sumei de

15.000 dolari SUA la SC B. SA în vederea realizării programului investițional

aferent anilor 2002 și 2003 în conformitate cu art. 8.9 pct. 11 și anexa 4 la

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001, nu

s-a dovedit în cauză că ar mai subzista în sarcina pârâtei obligația de

investire pentru suma menționată.

Trebuie avut în vedere că printr-un număr de 17 contracte de

vânzare-cumpărare de active, încheiate de pârâtă cu terțe persoane, s-a transmis,

respectiv, s-a preluat de către acestea din urmă prin clauză fermă,

îndeplinirea obligației de investiție, corespunzător fiecărui activ înstrăinat,

pentru o sumă totală de 20.500 dolari SUA din suma prevăzută de art. 8.9 pct. 11

din contractul nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001.

Trimiterea către terți a obligației de investire s-a

realizat în concordanță cu prevederile art. 8.9 pct. 5-7 din contractul

menționat. Urmare a acestor contracte, potrivit art. 8.9 pct. 7 terțul devine

direct răspunzător față de pârâtă în calitate de vânzător, pentru îndeplinirea

obligațiilor de investiție destinate executării programului de conformare,

corespunzător activelor transmise.

Potrivit art. 14 din Normele metodologice privind aplicarea O.G.

nr. 25/2002 actul încheiat de pârâtă cu terții cumpărători face dovada valabilă

a transmiterii către aceștia din urmă, în cota corespunzătoare, a obligației de

investiție. În cauză, pentru valoarea de 20.500 dolari SUA a obligației de

investiție reclamanta mai putea cere îndeplinirea acesteia în raport cu terții

cumpărători iar nu cu pârâta.

În ceea ce privește obligația de investiții pentru diferența

de 4.500 dolari SUA, rămasă în sarcina pârâtei, aceasta din urmă a făcut dovada

înregistrării echivalentului de 3.900 Euro al sumei respective în contul SC B. SA,

societatea beneficiară, astfel cum rezultă și din certificatul emis de cenzori

în acest sens sub nr. 926 din 5 decembrie 2005.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la

plata penalităților de întârziere în sumă de 600 dolari SUA, trebuie avut în

vedere că potrivit art. 8.9 pct. 12 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni

nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001 pârâta s-a obligat față de reclamantă ca în

cazul neefectuării investițiilor prevăzute în anexa 4 să plătească o penalizare

egală cu 3% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat, dacă

e vorba de mai mulți ani din perioada de investire totală de 3 ani. Aceasta

înseamnă că intervine obligația de plată a penalităților dacă până la termenele

de scadență (în speță interesează în acest sens cele stabilite la 15 ianuarie

2002 și 15 ianuarie 2003 pentru suma de 10.000 dolari SUA corespunzătoare

anului 2002) nu a fost îndeplinită obligația de investire a sumelor menționate

și intervine în concret deja la termenele de scadență respective, cumulat,

indiferent dacă eventual obligațiile de investire ar fi îndeplinite, totuși,

ulterior, în mod tardiv.

Prin cererea de recurs formulată, A.V.A.S. a susținut că

instanța nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii și asupra petitului

referitor la obligarea pârâtei de a efectua investiția de mediu.

În contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV /52 din

15 ianuarie 2001 se menționează la art. 8.9 alin. (11) „cumpărătorul se obligă

să efectueze în societate, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15

ianuarie 2001, o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul

pentru conformare, în sumă de 25.000 dolari SUA conform anexei nr .4”,

respectiv 5.000 dolari SUA până la data de 15 ianuarie 2002, 10.000 dolari SUA

până la data de 15 ianuarie 2003 și 10.000 dolari SUA până la data de 15

ianuarie 2004.

În art. 8.9 alin. (12) din contractul menționat se prevede

„cumpărătorul se obligă ca în cadrul neefectuării investițiilor prevăzute în

anexa 4 să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 3% din suma rămasă

neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat”.

Cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni

nr. BV din 15 ianuarie 2001 nu a transmis documentele justificative

(certificatele cenzorilor terților cumpărători, ordinele de plată care atestă

virarea sumei de 20.500 dolari SUA aferente scadențelor din 15 ianuarie 2002 și

15 ianuarie 2003 și confirmarea de la autoritatea de mediu competentă privind

realizarea investițiilor de către terții cumpărători), care să ateste

efectuarea investițiilor de mediu de societățile care au preluat realizarea

obligațiilor de mediu.

În contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu terții nu

se menționează valorile pe care trebuie să le investească terții conform

prevederilor contractuale, așa cum se precizează în „situația transmiterii unor

active, inclusiv terenuri către terțe persoane, care au preluat clauza fermă

privind preluarea cotei aferente din răspunderea pentru realizarea măsurilor

cuprinse în programul pentru conformare, respectiv aviz de mediu în sumă de

25.000 dolari SUA , transmisă de SC B. SA și avizată de comisia de cenzori a

societății.

A.V.A.S. consideră că în lipsa certificatelor cenzorilor

terților cumpărători a activelor societății, care să ateste realizarea

investițiilor de mediu, prin virarea în contul acestora a sumelor aferente

investițiilor de mediu în legătură cu respectivele active, conform programelor

de conformare emise I.P.M., în sumă de 20.500 dolari SUA, din totalul sumei de

25.000 dolari SUA , instanța greșit a reținut că investirea de protecție a

mediului prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare nr. BV 52 din 15 ianuarie

2001 a fost realizată.

Prin cererea de recurs formulată, SC F.B.K. a susținut că a

realizat investițiile asumate prin contract BV 52 din 15 ianuarie 2001 atât pe

total cât și pe primele două etape, aferente anilor 2001 și 2002. Realizarea

obligației asumate pe etape și cumulat absolvă concomitent de plata

penalităților de întârziere.

Art. 8.9 pct. 12 prevede „cumpărătorul se obligă ca în cazul

neefectuării investițiilor prevăzute în anexa nr. 4 să plătească vânzătorului o

penalitate egală cu 3% din suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an și

cumulat”, sancțiune ce s-ar aplica numai în cazul nerealizării investiției pe

fiecare etapă și cumulat.

Se precizează că obligația investițională a fost realizată

pe cele două etape astfel: în etapa - I - 6.000 dolari SUA și în etapa a II-a

9.000 dolari SUA, cumulat 15.000 dolari SUA, situație în care nu datorează

penalități.

Temeiul de drept indicat de ambele recurente îl constituie

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, recurenta-pârâtă SC F.B.K. a

solicitat respingerea recursului reclamantei A.V.A.S. și admiterea recursului

pârâtei.

Recurenta-reclamantă A.V.A.S. București nu a depus

întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și

nu s-au produs probe noi potrivit art. 305 C. proc. civ.

Recursurile nu sunt fondate.

Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivul

invocat de recurente, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente

constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii,

în cauză nefiind întrunită situația prevăzută de dispoziția invocată de ambele

recurente.

Atât criticile recurentei-reclamante cât și criticile

recurentei-pârâte sunt subsumate motivului de nelegalitate prevăzut în art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără însă ca recurentele

să facă distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept

material ce a fost nesocotită.

Privitor la reiterarea situației de fapt, recurentele nu se

pot prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei

recurate, întrucât au beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea

probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.

Din formularea art. 8.9 pct. 12 rezultă că părțile contractante

au înțeles să stabilească intervenirea penalităților indiferent dacă

neefectuarea investițiilor se datorează pârâtei sau a unor terți cumpărători de

active, întrucât în mod evident textul clauzei nu distinge sub acest aspect.

Mai mult, potrivit art. 8.9 pct. 6, în cazul transferului

unui activ către o terță persoană, cu scopul preluării de către aceasta a

obligațiilor de mediu aferente acestui activ, realizarea unui asemenea transfer

nu exonerează pârâta de obligațiile asumate prin contractul nr. BV 52 din 15

ianuarie 2001.

În condițiile în care terți cumpărători ai activelor nu

și-au asumat expres și obligația de plată a penalităților, neintervenind vreo

înțelegere cu pârâta vânzătoare în acest sens, iar reclamanta nici nu este

parte în respectivele contracte, nu se justifică o altă interpretare decât în

sensul că obligația de a plăti penalitățile rămâne, în contextul arătat, în

sarcina pârâtei, neschimbându-se decât titularul obligației de îndeplinire a

investiției.

Referitor la investiția în sumă de 4.500 dolari SUA rămasă

în sarcina pârâtei, aceasta a făcut dovada înregistrării sumei respective în

contul beneficiarei SC B. SA abia la data de 31 martie 2005, ulterior

termenelor de scadență.

Revenind la critica recurentei-reclamante potrivit căreia

instanța nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii și asupra petitului

referitor la obligarea pârâtei de a efectua investiția de mediu, aceasta este

neîntemeiată, întrucât instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de

cerere, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate,

conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate

de reclamanta A.V.A.S. București și pârâta SC F.B.K. Budapesta împotriva deciziei

comerciale nr. 509 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S.

BUCUREȘTI și pârâta SC F.B.K. BUDAPESTA împotriva deciziei comerciale nr. 509

din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009.