ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2234/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 3 decembrie 2007, reclamanta I.R.S.L. a chemat în judecată A.V.A.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei A.V.A.S. – D.P.M. de revocare a ofertei de vânzare a pachetului de 452.091 acțiuni ale emitentului SC S.M.R. Balș SA, în subsidiar anularea acestei decizii și obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect cele 452.091 acțiuni. În susținerea cererii reclamanta a arătat că prin procesul verbal nr. 1890 din 19 octombrie 2007 încheiat cu ocazia licitației cu strigare la SC S.M.R. SA Balș, comisia de licitație a declarat adjudecatar al pachetului de 452.091 de acțiuni reprezentând 5,85244 % din capitalul social al acestei societăți.

În urma adjudecării licitației a urmat negocierea clauzelor contractului ce trebuia încheiat între părți. Ulterior, prin adresa nr. 14547 din 19 noiembrie 2007, A.V.A.S. i-a comunicat reclamantei revocarea ofertei de vânzare a pachetului de acțiuni ale emitentului SC S.M.R. Balș SA. Reclamanta apreciază că decizia de revocare este lovită de nulitate absolută întrucât oferta de vânzare a fost acceptată de reclamantă cu mult înainte ca pârâta să publice revocarea ofertei de vânzare, procesul verbal de adjudecare fiind semnat la data de 19 octombrie 2007, iar decizia de revocare la data de 16 noiembrie 2007. Se mai susține că revocarea ofertei de vânzare față de nemulțumirea A.V.A.S. cu privire la prețul la care a fost adjudecat pachetul de acțiuni conduce la eludarea legii care prevede expres, prin dispozițiile art. 60 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 88/1997 și Legii nr. 137/2002, că în situația în care se prezintă un singur ofertant care preferă prețul de pornire a licitației acesta este declarat adjudecatar. Inexistența unui motiv întemeiat pentru revocarea ofertei de vânzare rezultă și din faptul că în intervalul cuprins între semnarea procesului verbal de adjudecare și publicarea anunțului de revocare a ofertei nu a intervenit nicio modificare semnificativă în situația economică a societății. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. S-au invocat prevederile art. 5 din Legea nr. 137/2003, arătând că instanța nu se poate pronunța cu privire la oportunitatea măsurilor dispuse de către instituția publică implicată, ci numai cu privire la cele de legalitate.

Se mai susține că mandatul comisiei de licitație s-a dat numai în vederea negocierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni și nu în vederea semnării acestuia. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 7031 din 6 iunie 2008, a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că acțiunea este admisibilă participantul la o licitație având dreptul de a ataca actele emise în cadrul procedurii de desfășurare a licitației pe care le consideră nelegale, având în vedere și dispozițiile Legii nr. 137/2002. Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 instituția publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, având în vedere pe lângă preț și celelalte elemente care compun oferta de cumpărare.

Comisia de licitație nu avea atribuția de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, această competență revenind colegiului director, potrivit art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2004 și Regulamentului de organizare și funcționare al A.V.A.S. S-a apreciat de către instanța de fond că decizia de revocare este legală nefiind afectată de viciul nulității absolute sau relative, fiind permisă de dispozițiile legale speciale în materia privatizării și că nu prezintă relevanță, atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare nu s-a perfectat, momentul în care intervine revocarea ofertei de vânzare. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta care critică modul de interpretare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 137/2002 și ale art. 12 alin. (1) lit. d)) din H.G.

nr. 577/2002. În opinia apelantei, aceste texte legale prevăd ca o condiție necesară pentru revocarea ofertei de vânzare existența unor motive întemeiate și excepționale care să justifice decizia de revocare. Faptul că în oferta de vânzare și în procesul verbal de adjudecare s-a menționat un preț mai mic decât cel la care se tranzacționau acțiunile pe piața de capital constituie manifestarea de voință valabil exprimată de A.V.A.S. care nu se poate prevala pentru a revoca oferta de vânzare de propria sa culpă, respectiv aceea de a nu fi cercetat ori de a nu fi ținut cont de prețul de tranzacționare a acțiunilor scoase la licitație. De asemenea, apelanta susține că instanța a omis să se pronunțe cu privire la unul dintre motivele invocate respectiv nu a ținut cont că revocarea ofertei de vânzare de către A.V.A.S.

a intervenit după expirarea termenului de 10 zile de la data semnării procesului verbal de adjudecare, termen în care trebuia încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 568 din 28 decembrie 2008, a admis apelul, a schimbat în tot sentința criticată și a admis în parte acțiunea și a dispus anularea deciziei A.V.A.S. – D.P.M. de revocare a ofertei de vânzare a pachetului de 452.091 acțiuni ale SC S.M.R. Balș SA. Totodată, s-au respins celelalte cereri ca nefondate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că măsura de revocare dispusă de A.V.A.S.

nu este fundamentată pe un motiv întemeiat având în vedere că pe piața de capital prețul acțiunilor este fluctuant de la o zi la alta și că nu poate fi luat ca reper pentru justificarea majorării de preț al acțiunilor, prețul acestora de pe piața de capital, atâta vreme cât, la momentul organizării licitației, acest preț nu a fost avut în vedere, deși era mai mare decât prețul pornind de la valoarea nominală a acțiunilor licitate. De asemenea, instanța de apel a reținut că reclamanta a fost singurul ofertant admis în vederea participării la licitație, iar pe de altă parte s-a avut în vedere că revocarea ofertei a intervenit la aproximativ o lună după încheierea procesului verbal de adjudecare deși conform art. 43 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002, în termen de 10 zile de la data semnării procesului verbal de adjudecare se putea definitiva și încheia contractul de vânzare-cumpărare acțiuni. Termenul de 10 zile fiind un termen de recomandare, neexistând nicio dispoziție legală care să stabilească termenul în care oferta poate fi revocată, însă acesta trebuie să fie rezonabil, acest aspect fiind lăsat exclusiv la aprecierea instanței. În aceste condiții, instanța de apel concluzionează că măsura revocării ofertei de vânzare bazată pe creșterea prețului pe piața de capital a acțiunilor licitate, criteriu care nu a fost avut în vedere la data organizării licitației, nu a fost dispusă în considerarea unor motive temeinice prevăzute de lege situație în care se impune a fi anulată.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea celor 452.091 acțiuni ale SC S.M.R. SA Balș, Curtea de Apel București a reținut motivația instanței de fond respectiv art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 potrivit cărora instituția publică implicată de singura autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, având în vedere pe lângă preț și celelalte elemente care compun oferta de vânzare. Față de soluția pronunțată de instanța de apel, părțile au declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Astfel, reclamanta arată că în condițiile în care instanța de apel a constatat că întreruperea finalizării vânzării către adjudecatar, prin revocarea ofertei de vânzare, este nulă, nefiind conformă dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 137/2002 coroborate cu cele ale art. 12 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 577/2002 având în vedere că prin procesul verbal de adjudecare s-a constatat întrunirea acordului de voință al părților în ce privește prețul acțiunilor și ținând seama că părțile de asemenea au căzut de acord asupra tuturor celorlalte elemente ale vânzării, un raționament corect ar fi condus la obligarea pârâtei A.V.A.S. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a celor 452.091 acțiuni a SC S.M.R.

Balș SA la prețul prevăzut în procesul verbal de adjudecare a licitației nr. 4 din data de 19 octombrie 2007. Se mai susține că s-a omis conținutul procesului verbal la 5 noiembrie 2007 din care rezultă elemente relevante respectiv că în acel moment negocierea contractului de vânzare-cumpărare era încheiată iar semnătura înscrisului constatator al vânzării a fost amânată, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nefiind aplicabil în cauză. Criticile pârâtei A.V.A.S. fac referire la modul eronat de interpretare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 137/2002 potrivit cărora „Instanțele judecătorești sau arbitrale nu se pot pronunța asupra oportunității încheierii tranzacției ci doar asupra legalității acesteia.

Astfel, măsura revocării ofertei, reprezintă manifestarea voinței instituției publice de a nu mai contracta în condițiile menționate în ofertă, având în vedere evoluția ascendentă a acțiunilor SC S.M.R. SA Balș pe piața de capital, aceasta fiind o măsură de oportunitate. Faptul că, potrivit legii, A.V.A.S. a trebuit să stabilească prețul de pornire a licitației, raportându-se la valoarea nominală a acțiunilor nu înseamnă că, acest fapt împiedică instituția publică implicată să obțină un preț mai mare per acțiune. Măsura revocării ofertei, susține recurenta A.V.A.S., s-a luat în condițiile art. 9 din Legea nr. 137/2002 coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 577/2002, ca urmare a unor condiții care ar putea influența negativ rezultatele unui proces de privatizare.

Examinând criticile formulate de părți se reține că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 „Acțiunile se pot vinde la prețul de piață rezultat din raportul dintre cerere și ofertă chiar dacă acest preț este inferior prețului de ofertă stabilit de instituția publică implicată. Instituția publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni având în vedere pe lângă preț și celelalte elemente care compun oferta de cumpărare. Instanțele judecătorești sau arbitrale „nu se pot pronunța asupra oportunității încheierii tranzacției, ci doar asupra legalității acesteia”. Din economia acestui text rezultă că instanțele au examinat măsura revocării ofertei doar din punct de vedere al legalității.

Se mai reține că aceste dispoziții sunt aplicabile doar în cazul în care acțiunile se vând la un preț inferior prețului de ofertă stabilit de instituția publică implicată. În speță, acțiunile au fost adjudecate la un preț mai mare decât prețul de ofertă stabilit de A.V.A.S. dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nefiind aplicabile în speță. Justificat instanța de apel a reținut că măsura de revocare dispusă de A.V.A.S. nu este fundamentată pe motiv întemeiat având în vedere că pe piața de capital prețul acțiunilor este fluctuant de la o zi la alta. De remarcat sunt și dispozițiile art. 60 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 137/2002 potrivit cărora „În situația în care se prezintă un singur ofertant care oferă prețul de pornire al licitației acesta este declarat adjudecatar”.

În aceste condiții, prețul la care se vând acțiunile nu mai este lăsat la latitudinea A.V.A.S. fiind stabilit în mod expres prin lege. Revocarea ofertei, în data de 16 noiembrie 2007, a intervenit după aproape o lună după încheierea procesului verbal nr. 4 din 19 octombrie 2007 prin care recurenta-reclamantă a fost declarată câștigătoare, deși conform art. 43 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 137/2002, în termen de 10 zile de la data semnării procesului verbal de adjudecare se putea definitiva și încheia contractul de vânzare-cumpărare acțiuni. Este adevărat că termenul de 10 zile este un termen de recomandare, așa cum susține și recurenta pârâtă, neexistând nici o dispoziție legală care să stabilească termenul în care oferta poate fi revocată, însă așa cum a reținut și instanța de apel acest termen trebuie să fie rezonabil aspect exclusiv la aprecierea instanței.

În speță, acordul de voință al părților privind vânzarea pachetului minoritar de acțiuni deținute de A.V.A.S. la SC S.M.R. Balș SA s-a realizat la 19 octombrie 2007, dată la care s-a încheiat procesul verbal prin care reclamanta a fost declarată adjudecatar al licitației, ca urmare a faptului că alături de obiectul predeterminat al contractului cu referire la pachetul minoritar de acțiuni scos la vânzare, părțile convenind și asupra prețului, element esențial al contractului de vânzare-cumpărare. În aceste condiții, la data de 19 octombrie 2007, s-a realizat negotium în sensul dispozițiilor art. 1295 C. civ. și a avut loc transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor corespunzător dispozițiilor art. 971 C. civ.

Față de cele arătate rezultă că în momentul adjudecării licitației în favoarea unuia dintre licitanții eligibili, acordul de voință al părților s-a realizat. Caracterul complex al contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni reglementat de legi speciale, nu este de natură a modifica dispozițiile art. 971 și art. 1295 C. civ. Or, potrivit art. 1295 C. civ., vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului. În cauză, prin obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare instanța nu suplinește consimțământul părților așa cum eronat s-a reținut ci s-ar face o aplicare corectă a principiului „pacto sunt servando” potrivit art. 969 C. civ.

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi admis, decizia criticată urmând a fi modificată în parte în sensul admiterii acțiunii reclamantei privind obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea a 452.091 acțiuni din capitalul social al SC S.M.R. Balș la prețul prevăzut în procesul verbal de adjudecare a licitației din 19 octombrie 2007 nr. 4, iar cu privire la daunele cominatorii acesta putând forma obiectul unei cereri în condițiile art. 580 și urm. C. proc. civ. Potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâta-intimată urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată potrivit dovezilor anexate în sumă de 26.446,65 lei.

Criticile formulate de recurenta A.V.A.S. nu pot fi reținute recursul urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta I.R.S.L. Modifică decizia comercială nr. 568 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în parte în sensul admiterii în tot a acțiunii reclamantei în sensul obligării A.V.A.S. la încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect vânzarea a 452.091 acțiuni din capitalul social al SC S.M.R. SA Balș la prețul prevăzut în procesul verbal de adjudecare al licitației din 19 octombrie 2007 nr. 4. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1octombrie 2009.