ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2319/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2319/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 25200/3/2007 din 10 iulie 2007 la Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, reclamanții SC T.C. SRL București și M.D. au chemat în

judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună:

1.

–

anularea hotărârii Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 și a hotărârii

Președintelui A.V.A.S. prin care s-a luat act de decizia Colegiului Director;

2.

–

anularea procesului verbal nr. 13 din 21 iunie 2007;

3.

–

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a

unui număr de 344.873 de acțiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al

SC M. SA București

4.

–

iar în subsidiar, în cazul respingerii capătului 3 de cerere, a solicitat

obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui număr

de 344.873 de acțiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al SC M. SA

BUCUREȘTI, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de minim

10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere;

5.

–

anularea tuturor actelor subsecvente.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că la data de 16 ianuarie 2007, A.V.A.S. a publicat un

anunț de vânzare, prin negociere cu selecție pe bază de oferte tehnice a unui

număr de 344.873 de acțiuni, reprezentând 66,6880 % din capitalul social al SC

M. SA București.

S-a arătat că la

ședința de deschidere a documentelor de precalificare, Comisia de negociere a

constatat că până la data limită, 20 februarie, au fost depuse oferte de către

șase persoane, iar prin procesul-verbal nr. 4 din 22 martie 2007 s-a constatat

că reclamanții îndeplinesc condițiile de preselecție. Totodată la 18 aprilie

2007, a fost anulat punctajul obținut de fiecare dintre ofertanți pentru oferta

tehnică și la 23 aprilie 2007, a fost anunțat punctajul obținut de fiecare

dintre ofertanți privind oferta financiară.

După analizarea și

punctarea ofertei prin aplicarea criteriilor de selecție elaborate de pârâta A.V.A.S.,

prin procesul-verbal nr. 9 din 23 aprilie 2007, consorțiul format din SC T.C.I.

SRL și M.D. a fost declarat selectat, obținând cel mai mare punctaj dintre

ofertanți.

Ulterior, au fost

încheiate încă trei procese-verbale respectiv nr. 10 din 23 mai 2007, nr. 11

din 31 mai 2007 și nr. 12 din 11 iunie 2007 prin care părțile au negociat

clauzele contractuale având în vedere modelul propus de pârâta A.V.A.S., în

dosarul de prezentare.

Au mai arătat

reclamanții că la data de 4 iunie 2007 au încheiat un acord cu sindicatul M. SA

un acord intitulat Protocol, acord social prin care aceștia și-au asumat o serie

de obligații privind respectarea obiectului de activitate al societății

comerciale a drepturilor salariale în concordanță negocierea contractului

colectiv de muncă, iar în care la data de 11 iunie 2007 părțile au fost de

acord cu toate clauzele ce trebuiau inserate în contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni, situație ce a rezultat din „Nota privind finalizarea negocierilor

privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni

deținut de A.V.A.S. la SC M. SA BUCUREȘTI reprezentând 66,6888 % din capitalul

social”.

Însă, la următoarea

convocare, în loc de semnarea contractului, A.V.A.S. l-a înștiințat pe

reprezentantul consorțiului selectat de faptul că în Colegiul Director nr. 24

din 19 octombrie 2007, Nota privind finalizarea negocierilor a fost respinsă,

așa încât contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu se mai poate încheia.

Au mai susținut

reclamanții în ceea ce privește primele două capete de cerere privind anularea

hotărârii Colegiului Director și hotărârii Președintelui A.V.A.S. nu există un

text de lege potrivit căruia să poată reveni și să refuze semnarea

contractului, și, de altfel.

Acceptarea ofertei

reclamanților de cumpărare a pachetului de acțiuni deținute de A.V.A.S.

București a fost apreciată cu cel mai mare punctaj, aspect materializat iar

Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni deținut de A.V.A.S. la SC M. SA, reprezintă o

simplă formalitate ca urmare a încheierii negocierilor.

Referitor la al

treilea capăt de cerere formulat de reclamanți, au arătat că instanța de

judecată poate suplini consimțământul pârâtelor prin pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare conform art. 1073 și 1077 C.

civ.

Cu privire la al

patrulea capăt de cerere reclamanții au susținut că debitorul care refuză să-și

îndeplinească obligația poate să fie obligat să o execute întrucât numai așa

creditorul primește exact prestația pentru realizarea dreptului său de creanță.

Și, în ceea ce

privește cel de-al cincilea capăt de cerere, reclamanții au susținut că atâta

timp cât oferta lor a fost acceptată, orice act prin care pârâta a înstrăinat

pachetul de acțiuni unor terțe persoane este lovit de nulitate absolută.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9163 din 29 august 2007,

a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților, pe care i-a obligat la plata

sumei de 18.637,19 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

La termenul din 23

august 2007, reclamanții și-au precizat capătul cinci din cerere în sensul că

actul subsecvent a cărui nulitate au cerut-o este actul juridic prin care A.V.A.S.

a hotărât vânzarea acțiunilor pe care le deține ca SC M. SA, concretizat în

anunțul de vânzare acțiuni.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut următoarele:

La data de 16

ianuarie 2007 pârâta A.V.A.S. a lansat oferta de vânzare prin metoda negocierii

cu selecție pe bază de oferte tehnice, a unui număr de 349.873 acțiuni deținute

de SC M. SA, reprezentând 66,6888 % din capitalul social al acestei societăți,

în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților

comerciale, Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea

privatizării, Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2004 privind

unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale, H.G. nr. 2193/2004

pentru privatizarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat care

au ca obiect principal de activitate cercetarea-dezvoltarea.

La data de 20 februarie

2007 a avut loc ședința de deschidere a documentelor de precalificare, comisia

de negociere desemnată de pârâta A.V.A.S., în temeiul art. 31 din H.G. nr. 577/2002

privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a

Legii nr. 137/2002, constatând că șase ofertanți au depus documentele de

precalificare, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de

20 februarie 2007.

La data de 22 martie

2007 comisia de negociere a constatat că reclamanții și alți patru ofertanți au

îndeplinit criteriile de precalificare astfel cum atestă procesul-verbal nr. 4

încheiat la data de 22 martie 2007.

La data de 18 aprilie

2007, comisia de negociere a informat ofertanți că toți sunt calificați pentru

următoarea etapă a procedurii de negociere, ca urmare a îndeplinirii de către

fiecare a unui punctaj mai mare decât punctajul minim impus prin H.G. nr.

2193/2004.

La următoarea ședință

de negociere care a avut loc, la data de 23 aprilie 2007, comisia de negociere

a anunțat ofertanții că în urma analizării și punctării ofertelor depuse de

aceștia consorțiul format de cei doi reclamanți este declarat selectat, aceștia

întrunind cel mai mare număr de puncte.

În urma acestei

selecții între consorțiul reclamanților și pârâta A.V.A.S. s-au purtat negocieri

cu privire la clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de

pârâta SC M. SA, împrejurare ce reiese din procesele-verbale nr. 10 din 23 mai

2007, nr. 11 din 31 mai 2007 și nr. 12 din 11 iunie 2007 aflate doar.

În procesul-verbal nr.

12 din 11 iunie 2007 se face mențiunea că părțile „urmează a discuta clauzele

contractului de cont E.” pe care acestea s-au înțeles a-l încheia în vederea

garantării investițiilor pentru dezvoltare și de mediu. Totodată, reclamanților

li s-a adus la cunoștință că „atât elementele prezentate în oferta finală

îmbunătățită și irevocabilă, cât și clauzele contractuale negociate vor fi

supuse aprobării Colegiului Director A.V.A.S. în vederea obținerii mandatului

pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni pentru SC M. SA

următoarea ședință de negociere urmând a i stabilită de comun acord telefonic”.

De asemenea, la data

de 4 iunie 2007, părțile au încheiat un protocol prin care au convenit: -

păstrarea obiectului de activitate și respectarea prevederilor H.G. nr. 2193/2004,

pentru aprobarea Normelor privind privatizarea societăților comerciale cu

capital majoritar de stat care au ca obiect principal de activitate

cercetarea-dezvoltarea; - respectarea prevederilor C.C.M. la nivel de unitate și

a prevederilor C.C.M. la nivel de ramură ca drepturi minimale pentru negocierea

C.C.M. – unitate conform art. II.2 din C.C.M. M. și art. 236 alin. (4) și art. 238

din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii și a Legii nr. 130/1996 art. 8; - negocierea

C.C.M./2007 la nivel de unitate și a C.I.M.

La data de 19 iunie

2007 Colegiul Director al A.V.A.S. împreună cu președintele A.V.A.S. a adoptat

hotărârea nr. 24 prin care au respins Nota privind finalizarea negocierilor

privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni

deținut de A.V.A.S. la SC M. SA.

Prin această Notă,

Direcția generală valorificare participanți, Direcția generală juridică,

Direcția valorificare pachete majoritare, Direcția juridică și contencios,

Valorificare din cadrul A.V.A.S. precum și patru membri din cei cinci membri ai

comisiei de negociere au supus spre analiză și aprobare finalizarea

negocierilor și încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni ale SC M.

SA.

La data de 21 iunie

2007 comisia de negociere a adus la cunoștința reclamanților că în Colegiul

Director nr. 24 din data de 19 iunie 2007 „nota privind finalizarea

negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni

deținute de A.V.A.S. la SC M. SA” a fost respinsă, în consecință, comisia de

negociere nu fost mandatată să încheie contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni la SC M. SA.

Tribunalul a apreciat

că metoda aleasă de pârâtă pentru înstrăinarea pachetului de acțiuni deținut la

SC M. SA BUCUREȘTI a constat în vânzarea prin negociere.

S-a reținut, în

esență, că parcurgerea de către ofertanții selectați a tuturor etapelor

stabilite de dispozițiile speciale în materie de încheierea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni, instituția publică implicată este singura în

măsură să aprecieze oportunitatea încheierii contractului.

Astfel, în cauză,

reclamanții au încheiat negocierile cu comisia de negociere așa cum a rezultat

din „Nota privind finalizarea negocierilor” semnate de persoanele legal

desemnate în acest sens, aducându-li-se la cunoștința reclamanților că

elementele prezentate în oferta finală și irevocabilă precum și clauzele

contractuale negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director al A.V.A.S.

în vederea obținerii mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare,

însă la 19 iunie 2007, Colegiul Director al A.V.A.S.-ului și organele de

conducere ale acesteia au adoptat hotărârea nr. 24 prin care au refuzat să-și

dea acordul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, refuz ce nu poate

fi cenzurat de instanța de judecată.

Această hotărâre,

precum și procesul-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007 au fost luate în concordanță

cu art. 43 din H.G.R. nr. 577/2002 și de art. 5 din Legea nr. 137/2002 care dau

A.V.A.S.-ului un drept de apreciere privind încheierea actului de vânzare, iar

negocierile purtate de părți nu dau dreptul reclamanților să oblige pârâta să

încheie contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni ce a făcut obiectul

negocierilor.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanții au declarat apel, care a fost respins, ca nefondat prin

decizia nr. 625 din 17 decembrie 2005.

În considerentele

deciziei s-a confirmat soluția dată de tribunal reținându-se în considerente,

în esență, că textele de lege prevăzute de H.G.R. nr. 577/2002 și Legea nr. 137/2002

au fost corect aplicate, respectiv manifestarea de voință a comisiei de

negociere a A.V.A.S. prin decizia Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007

a prezentat neacceptarea ofertei finale de cumpărare a acțiunilor, ofertă

negociată cu potențialul cumpărător, iar această decizie nu poate fi cenzurată

de instanțele judecătorești, acestea fiind competente numai cu privire la

verificarea legalității încheierilor contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni, respectiv a derulării procedurii de privatizare; referitor la acest

din urmă aspect, curtea de apel a apreciat că acțiunea este inadmisibilă,

întrucât cenzurarea deciziei privind oportunitatea încheierii contractului de

vânzare-cumpărare nu este de competența instanțelor judecătorești.

În contra celei din

urmă hotărâri, reclamanții au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Într-o primă critică,

recurenții arată că art. 42 din H.G.R. nr. 577/2002 a fost aplicat în mod

greșit, astfel că oferta unui potențial cumpărător nu poate fi asimilată cu

procesul verbal al derulării negocierilor, în opinia recurenților, oferta lor

s-a făcut la 20 februarie 2007, dată când au depus oferta de cumpărare a acțiunilor,

ofertă care a îndeplinit toate elementele cerute la încheierea contractului,

așa încât selectarea ofertanților care au cea mai bună ofertă tehnică și

financiară au dreptul după stabilirea clauzelor contractuale, să încheie

contractul de vânzare-cumpărare.

A doua critică

formulată de recurenți vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 43 din

H.G.R. nr. 577/2002, în susținerea căruia arată că acest text de lege se referă

numai la termenul în care părțile sunt chemate să-și concretizeze acordul de

voință privind cumpărarea pachetului de acțiuni prin semnarea unui contract de

vânzare-cumpărare; or, din punctul de vedere al recurenților un eventual drept

al instituției publice implicate de a refuza încheierea contractului de

vânzare-cumpărare după acceptarea unei oferte și după finalizarea negocierilor

trebuia prevăzut expres.

În ceea ce privește a

treia critică formulată de recurenți, se referă la aplicarea eronată a

dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, în sensul că acest text

de lege a fost interpretat greșit, hotărârea recurată fiind lipsită de temei

legal.

În susținerea acestei

critici, recurenții au arătat că, din punctul lor de vedere, art. 5 alin. (1)

din H.G.R. nr. 577/2002, chestiunea oportunității, se referă la termenul maxim

până la care A.V.A.S. poate să refuze încheierea contractului pe motiv de

oportunitate cât și motivele, prevăzute limitativ, care pot determina o astfel

de măsură; în speță operează până la data când comisia de negociere deschide

ofertele tehnice și financiare. Prin urmare, recurenții arată că. în esență.

acest text de lege stabilește în mod limitativ elementele în funcție de care

autoritatea publică implicată poate considera ca neoportună încheierea unui

contract.

Față de cele expuse,

recurenții susțin în esență, că oportunitatea nu poate interveni, iar Colegiul

Director al A.V.A.S.-ului nu avea rolul hotărâtor să se pronunțe asupra

oportunităților încheierii contractului. În același context, mai arată că

instanțele nu au ținut cont de punctul de vedere al Direcției Juridice din

cadrul A.V.A.S., potrivit căruia se menționau două modalități prin care pârâta

nu putea încheia contractul, ceea ce nu era cazul în speță.

De asemenea,

recurenții critică poziția membrilor Consiliului Director, potrivit căreia oportunitatea

poate fi apreciată în funcție de numărul de angajați, cifre de afaceri și

capitalul social al celui selectat, în loc să aibă în vedere prețul și oferta

tehnică a celor selectați conform textului de lege evocat.

O altă critică

vizează anularea hotărârii Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 și

anularea procesului-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007, întrucât au fost date cu

încălcarea legii în materie, respectiv atâta timp cât s-au finalizat

negocierile privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului

de acțiuni deținut de A.V.A.S. la SC M. SA BUCUREȘTI, nu se poate reveni și

refuza semnarea contractului, astfel că cele două acte sunt abuzive și încalcă

în mod flagrant dispozițiile legale incidente.

Referitor la

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare,

recurenții arată că instanța de judecată poate suplini manifestarea de voință a

părții care nu-și dă consimțământul la încheierea contractului după ce pârâta

își asumase o astfel de obligație, întrucât această ipoteză este o modalitate

de reparare în natură a prejudiciului suferit de cealaltă parte, invocând ca

temei de drept art. 1073 și 1077 C. civ. și dispozițiile cuprinse în titlul X, art.

5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.

Și în sfârșit ultima

critică, susține că în cauză, operează obligația de a face în sarcina pârâtei,

când debitorul obligației de a face nu execută de bunăvoie obligația sa,

creditorul pentru valorificarea dreptului său subiectiv patrimonial pe care îl

are împotriva debitorului, poate recurge la mijloacele pe care legea i le pune

la dispoziție pentru a-l sili la executori, respectiv, în cauză apreciază că

sunt îndeplinite condițiile pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei la

îndeplinirea în natură a obligației de a face, respectiv obligarea la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni de A.V.A.S.

la SC M. SA BUCUREȘTI, reprezentând 66,688 % din capitalul social.

În ipoteza,

nerespectării hotărârii judecătorești în sensul celor arătate mai sus,

recurenții solicită obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și cu

obligația pârâtei la încheierea contractului sub sancțiunea unor daune

cominatorii de 10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Examinând în ansamblu

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat conform

considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., invocat de recurenții, modificarea sau casarea unei hotărâri

se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ceea ce presupune încălcarea

legii; iar încălcarea legii vizează atât legile de procedură cât și cele de

fond. Acest motiv de recurs, în reglementarea actuală are trei ipoteze: lipsa

de temei legal, încălcarea legii și aplicarea greșită a legii. Însă, criticile

formulate de recurenți nu pot fi încadrate în textul de lege evocat, deoarece

ambele instanțe au aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză.

Nota privind

finalizarea negocierilor reprezintă o propunere ce a fost supusă spre aprobare

colegiului Director al A.V.A.S., organ decizional, care nu putea avea ca efect

acceptarea ofertei reclamanților, ca parte a consimțământului pârâtei la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nașterea vreunei alte

obligații în sarcina A.V.A.S.-ului.

Prin urmare, această

notă nu putea fi asimilată ca o promisiune de vânzare din partea pârâtei, care

în caz de refuz al pârâtei, să învestească instanța de judecată să oblige

pârâta la încheierea unui act de vânzare-cumpărare.

Prin procesul verbal

din 12 iunie 2007, ofertantul selectat, în speță reclamanții, au fot

înștiințați de către Comisia de negociere că rezultatele etapelor negocierii

vor fi supuse aprobării Colegiului Director, mențiune care menționa:

„Ofertantului îi este adus la cunoștință că atât elementele prezentate în

oferta finală îmbunătățită și irevocabilă, cât și clauzele contractuale

negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director al A.V.A.S. în vederea

obținerii mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni pentru SC M. SA BUCUREȘTI.

Prevederile H.G.R. nr.

577/2002 nu instituie o obligație a autorității implicate în privatizare de a

încheia contractul cu ofertantul selectat.

Potrivit art. 42 din

H.G.R. nr. 577/2002 „După încheierea negocierilor cu ofertantul selectat

comisia de negociere va întocmi un proces-verbal privind derularea negocierilor

pe scurt, a clauzelor care vor fi cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare”.

Din examinarea

textului de lege anterior citat, rezultă fără dubiu, că ofertantului i se recunoaște

dreptul de a începe negocierile asupra clauzelor contractului de vânzare-cumpărare

și nu poate fi interpretat sau asimilat ca un consimțământ al pârâtei de a

încheia un contract de vânzare-cumpărare acțiuni; deci, această prevedere este

doar o etapă premergătoare, care nu conferă instituției implicate în

privatizare obligația de a încheia un contract de vânzare-cumpărare și nici nu

poate fi asimilat ca un consimțământ sau promisiune de vânzare.

Față de

considerentele expuse mai sus, se desprinde concluzia că instanța de judecată

nu poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,

nefiind un text de lege care să le confere această obligație, astfel că

instanțele au interpretat corect textele de lege în materie.

De asemenea, de

menționat este și art. 5 din Legea nr. 137/2002 („instituția publică implicată

este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii

contractului de vânzare-cumpărare”), potrivit căruia definitivarea încheierii

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni este condiționată de acordul

Colegiului Director al A.V.A.S. singurul organ competent să se pronunțe asupra

oportunității finalizării procesului de privatizare al SC M. SA BUCUREȘTI prin

încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Având în vedere

dispozițiile legale anterior precizate în raport de dispozițiile art. 5 alin. (1)

teza a III-a din Legea nr. 137/2002, Înalta Curte constată că în mod corect

s-au pronunțat cele două instanțe în sensul că legiuitorul a exclus posibilitatea

învestirii instanțelor cu o cerere prin care acestea să se substituie

autorității implicate în privatizare, să pronunțe hotărâri care să țină loc de

contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Ipoteza invocată de

recurenți înscrisă în art. 1010 C. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca

nefondată, întrucât acest text de lege se referă la o obligație contractuală

or, acest articol nu este incident în cauză.

Din cele expuse

anterior, rezultă că textul de lege evocat de reclamanți nu poate fi aplicat,

acesta vizând obligații ce iau naștere în cadrul unei convenții sau contract și

nu poate fi extins în cauza de față, care se referă doar la etapele

premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Deși recurenții

susțin că au solicitat instanței de judecată să se pronunțe asupra

nelegalității măsurii oportunității încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, totuși aceștia prin criticile formulate vizează refuzul

pârâtei, prin neaprobarea notei de finalizare a negocierilor, de a încheia

contractul de vânzare-cumpărare.

Însă, atâta timp cât

textul de lege este clar și concis, fără subînțelesuri, cu mențiuni exprese,

potrivit cărora se arată modul în care se încheie contractul de

vânzare-cumpărare respectiv numai după aprobarea Colegiului Director al

pârâtei, iar art. 9 pct. (1) lit. i) prevede că: „președintele A.V.A.S. are ca

atribuție aprobarea conținutului mandatelor speciale ale reprezentanților A.V.A.S.

în adunările generale ale societăților comerciale, deținute și preluate conform

legii în portofoliul A.V.A.S., întrunite pentru a lua hotărâri cu privire la

vânzarea de active”.

Astfel, hotărârea

Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 a fost dată cu respectarea

atribuțiilor legale, precum și procesul-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007 a fost

întocmit conform prevederilor legale în materie.

Totodată, trebuie

precizat încă o dată că nota de finalizare a negocierilor trebuia supusă

aprobării Colegiului Director, mandatat de președintele A.V.A.S., pentru

vânzarea activelor, lăsându-se la latitudinea acesteia acceptării sau

neacceptării ei.

În consecință,

prevederile art. 43 din H.G.R. nr. 577/2002 prevăd numai o posibilitate și nu o

obligație ca în termen de 10 zile de la încheierea procesului-verbal prevăzut

de art. 42 din același act normativ, comisia de negociere și ofertantul

declarat câștigător vor putea definitiva și încheia contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni, în ipoteza confirmării oportunității.

Cum instanțele de

judecată nu se pot substitui instituțiilor abilitate pentru privatizare și

având în vedere dispozițiile legale, Înalta Curte constată că hotărârea atacată

este legală și temeinică, iar conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează

să se respingă, ca nefondat, recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții SC T.C.I. SRL BUCUREȘTI și M.D. împotriva

deciziei nr. 625 din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Obligă recurenta să

plătească intimatei-pârâte A.V.A.S. București suma de 2156,61 RON reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.