ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2319/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 25200/3/2007 din 10 iulie 2007 la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanții SC T.C. SRL București și M.D. au chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. – anularea hotărârii Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 și a hotărârii Președintelui A.V.A.S.

prin care s-a luat act de decizia Colegiului Director; 2. – anularea procesului verbal nr. 13 din 21 iunie 2007; 3. – pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a unui număr de 344.873 de acțiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al SC M. SA București 4. – iar în subsidiar, în cazul respingerii capătului 3 de cerere, a solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui număr de 344.873 de acțiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al SC M. SA BUCUREȘTI, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de minim 10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere; 5. – anularea tuturor actelor subsecvente. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 16 ianuarie 2007, A.V.A.S.

a publicat un anunț de vânzare, prin negociere cu selecție pe bază de oferte tehnice a unui număr de 344.873 de acțiuni, reprezentând 66,6880 % din capitalul social al SC M. SA București. S-a arătat că la ședința de deschidere a documentelor de precalificare, Comisia de negociere a constatat că până la data limită, 20 februarie, au fost depuse oferte de către șase persoane, iar prin procesul-verbal nr. 4 din 22 martie 2007 s-a constatat că reclamanții îndeplinesc condițiile de preselecție. Totodată la 18 aprilie 2007, a fost anulat punctajul obținut de fiecare dintre ofertanți pentru oferta tehnică și la 23 aprilie 2007, a fost anunțat punctajul obținut de fiecare dintre ofertanți privind oferta financiară.

După analizarea și punctarea ofertei prin aplicarea criteriilor de selecție elaborate de pârâta A.V.A.S., prin procesul-verbal nr. 9 din 23 aprilie 2007, consorțiul format din SC T.C.I. SRL și M.D. a fost declarat selectat, obținând cel mai mare punctaj dintre ofertanți. Ulterior, au fost încheiate încă trei procese-verbale respectiv nr. 10 din 23 mai 2007, nr. 11 din 31 mai 2007 și nr. 12 din 11 iunie 2007 prin care părțile au negociat clauzele contractuale având în vedere modelul propus de pârâta A.V.A.S., în dosarul de prezentare.

Au mai arătat reclamanții că la data de 4 iunie 2007 au încheiat un acord cu sindicatul M. SA un acord intitulat Protocol, acord social prin care aceștia și-au asumat o serie de obligații privind respectarea obiectului de activitate al societății comerciale a drepturilor salariale în concordanță negocierea contractului colectiv de muncă, iar în care la data de 11 iunie 2007 părțile au fost de acord cu toate clauzele ce trebuiau inserate în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, situație ce a rezultat din „Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni deținut de A.V.A.S. la SC M. SA BUCUREȘTI reprezentând 66,6888 % din capitalul social”.

Însă, la următoarea convocare, în loc de semnarea contractului, A.V.A.S. l-a înștiințat pe reprezentantul consorțiului selectat de faptul că în Colegiul Director nr. 24 din 19 octombrie 2007, Nota privind finalizarea negocierilor a fost respinsă, așa încât contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu se mai poate încheia. Au mai susținut reclamanții în ceea ce privește primele două capete de cerere privind anularea hotărârii Colegiului Director și hotărârii Președintelui A.V.A.S. nu există un text de lege potrivit căruia să poată reveni și să refuze semnarea contractului, și, de altfel. Acceptarea ofertei reclamanților de cumpărare a pachetului de acțiuni deținute de A.V.A.S. București a fost apreciată cu cel mai mare punctaj, aspect materializat iar Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni deținut de A.V.A.S.

la SC M. SA, reprezintă o simplă formalitate ca urmare a încheierii negocierilor. Referitor la al treilea capăt de cerere formulat de reclamanți, au arătat că instanța de judecată poate suplini consimțământul pârâtelor prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare conform art. 1073 și 1077 C. civ. Cu privire la al patrulea capăt de cerere reclamanții au susținut că debitorul care refuză să-și îndeplinească obligația poate să fie obligat să o execute întrucât numai așa creditorul primește exact prestația pentru realizarea dreptului său de creanță. Și, în ceea ce privește cel de-al cincilea capăt de cerere, reclamanții au susținut că atâta timp cât oferta lor a fost acceptată, orice act prin care pârâta a înstrăinat pachetul de acțiuni unor terțe persoane este lovit de nulitate absolută.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9163 din 29 august 2007, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților, pe care i-a obligat la plata sumei de 18.637,19 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. La termenul din 23 august 2007, reclamanții și-au precizat capătul cinci din cerere în sensul că actul subsecvent a cărui nulitate au cerut-o este actul juridic prin care A.V.A.S. a hotărât vânzarea acțiunilor pe care le deține ca SC M. SA, concretizat în anunțul de vânzare acțiuni. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele: La data de 16 ianuarie 2007 pârâta A.V.A.S. a lansat oferta de vânzare prin metoda negocierii cu selecție pe bază de oferte tehnice, a unui număr de 349.873 acțiuni deținute de SC M. SA, reprezentând 66,6888 % din capitalul social al acestei societăți, în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale, H.G. nr. 2193/2004 pentru privatizarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat care au ca obiect principal de activitate cercetarea-dezvoltarea. La data de 20 februarie 2007 a avut loc ședința de deschidere a documentelor de precalificare, comisia de negociere desemnată de pârâta A.V.A.S., în temeiul art. 31 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002, constatând că șase ofertanți au depus documentele de precalificare, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 20 februarie 2007. La data de 22 martie 2007 comisia de negociere a constatat că reclamanții și alți patru ofertanți au îndeplinit criteriile de precalificare astfel cum atestă procesul-verbal nr. 4 încheiat la data de 22 martie 2007. La data de 18 aprilie 2007, comisia de negociere a informat ofertanți că toți sunt calificați pentru următoarea etapă a procedurii de negociere, ca urmare a îndeplinirii de către fiecare a unui punctaj mai mare decât punctajul minim impus prin H.G. nr. 2193/2004. La următoarea ședință de negociere care a avut loc, la data de 23 aprilie 2007, comisia de negociere a anunțat ofertanții că în urma analizării și punctării ofertelor depuse de aceștia consorțiul format de cei doi reclamanți este declarat selectat, aceștia întrunind cel mai mare număr de puncte.

În urma acestei selecții între consorțiul reclamanților și pârâta A.V.A.S. s-au purtat negocieri cu privire la clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de pârâta SC M. SA, împrejurare ce reiese din procesele-verbale nr. 10 din 23 mai 2007, nr. 11 din 31 mai 2007 și nr. 12 din 11 iunie 2007 aflate doar. În procesul-verbal nr. 12 din 11 iunie 2007 se face mențiunea că părțile „urmează a discuta clauzele contractului de cont E.” pe care acestea s-au înțeles a-l încheia în vederea garantării investițiilor pentru dezvoltare și de mediu. Totodată, reclamanților li s-a adus la cunoștință că „atât elementele prezentate în oferta finală îmbunătățită și irevocabilă, cât și clauzele contractuale negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director A.V.A.S.

în vederea obținerii mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni pentru SC M. SA următoarea ședință de negociere urmând a i stabilită de comun acord telefonic”. De asemenea, la data de 4 iunie 2007, părțile au încheiat un protocol prin care au convenit: - păstrarea obiectului de activitate și respectarea prevederilor H.G. nr. 2193/2004, pentru aprobarea Normelor privind privatizarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat care au ca obiect principal de activitate cercetarea-dezvoltarea; - respectarea prevederilor C.C.M. la nivel de unitate și a prevederilor C.C.M. la nivel de ramură ca drepturi minimale pentru negocierea C.C.M. – unitate conform art. II.2 din C.C.M.

M. și art. 236 alin. (4) și art. 238 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii și a Legii nr. 130/1996 art. 8; - negocierea C.C.M./2007 la nivel de unitate și a C.I.M. La data de 19 iunie 2007 Colegiul Director al A.V.A.S. împreună cu președintele A.V.A.S. a adoptat hotărârea nr. 24 prin care au respins Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni deținut de A.V.A.S. la SC M. SA. Prin această Notă, Direcția generală valorificare participanți, Direcția generală juridică, Direcția valorificare pachete majoritare, Direcția juridică și contencios, Valorificare din cadrul A.V.A.S. precum și patru membri din cei cinci membri ai comisiei de negociere au supus spre analiză și aprobare finalizarea negocierilor și încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni ale SC M. SA.

La data de 21 iunie 2007 comisia de negociere a adus la cunoștința reclamanților că în Colegiul Director nr. 24 din data de 19 iunie 2007 „nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de A.V.A.S. la SC M. SA” a fost respinsă, în consecință, comisia de negociere nu fost mandatată să încheie contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni la SC M. SA. Tribunalul a apreciat că metoda aleasă de pârâtă pentru înstrăinarea pachetului de acțiuni deținut la SC M. SA BUCUREȘTI a constat în vânzarea prin negociere. S-a reținut, în esență, că parcurgerea de către ofertanții selectați a tuturor etapelor stabilite de dispozițiile speciale în materie de încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, instituția publică implicată este singura în măsură să aprecieze oportunitatea încheierii contractului.

Astfel, în cauză, reclamanții au încheiat negocierile cu comisia de negociere așa cum a rezultat din „Nota privind finalizarea negocierilor” semnate de persoanele legal desemnate în acest sens, aducându-li-se la cunoștința reclamanților că elementele prezentate în oferta finală și irevocabilă precum și clauzele contractuale negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director al A.V.A.S. în vederea obținerii mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, însă la 19 iunie 2007, Colegiul Director al A.V.A.S.-ului și organele de conducere ale acesteia au adoptat hotărârea nr. 24 prin care au refuzat să-și dea acordul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, refuz ce nu poate fi cenzurat de instanța de judecată.

Această hotărâre, precum și procesul-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007 au fost luate în concordanță cu art. 43 din H.G.R. nr. 577/2002 și de art. 5 din Legea nr. 137/2002 care dau A.V.A.S.-ului un drept de apreciere privind încheierea actului de vânzare, iar negocierile purtate de părți nu dau dreptul reclamanților să oblige pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni ce a făcut obiectul negocierilor. Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, care a fost respins, ca nefondat prin decizia nr. 625 din 17 decembrie 2005. În considerentele deciziei s-a confirmat soluția dată de tribunal reținându-se în considerente, în esență, că textele de lege prevăzute de H.G.R.

nr. 577/2002 și Legea nr. 137/2002 au fost corect aplicate, respectiv manifestarea de voință a comisiei de negociere a A.V.A.S. prin decizia Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 a prezentat neacceptarea ofertei finale de cumpărare a acțiunilor, ofertă negociată cu potențialul cumpărător, iar această decizie nu poate fi cenzurată de instanțele judecătorești, acestea fiind competente numai cu privire la verificarea legalității încheierilor contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, respectiv a derulării procedurii de privatizare; referitor la acest din urmă aspect, curtea de apel a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât cenzurarea deciziei privind oportunitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu este de competența instanțelor judecătorești.

În contra celei din urmă hotărâri, reclamanții au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Într-o primă critică, recurenții arată că art. 42 din H.G.R. nr. 577/2002 a fost aplicat în mod greșit, astfel că oferta unui potențial cumpărător nu poate fi asimilată cu procesul verbal al derulării negocierilor, în opinia recurenților, oferta lor s-a făcut la 20 februarie 2007, dată când au depus oferta de cumpărare a acțiunilor, ofertă care a îndeplinit toate elementele cerute la încheierea contractului, așa încât selectarea ofertanților care au cea mai bună ofertă tehnică și financiară au dreptul după stabilirea clauzelor contractuale, să încheie contractul de vânzare-cumpărare.

A doua critică formulată de recurenți vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 43 din H.G.R. nr. 577/2002, în susținerea căruia arată că acest text de lege se referă numai la termenul în care părțile sunt chemate să-și concretizeze acordul de voință privind cumpărarea pachetului de acțiuni prin semnarea unui contract de vânzare-cumpărare; or, din punctul de vedere al recurenților un eventual drept al instituției publice implicate de a refuza încheierea contractului de vânzare-cumpărare după acceptarea unei oferte și după finalizarea negocierilor trebuia prevăzut expres. În ceea ce privește a treia critică formulată de recurenți, se referă la aplicarea eronată a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, în sensul că acest text de lege a fost interpretat greșit, hotărârea recurată fiind lipsită de temei legal.

În susținerea acestei critici, recurenții au arătat că, din punctul lor de vedere, art. 5 alin. (1) din H.G.R. nr. 577/2002, chestiunea oportunității, se referă la termenul maxim până la care A.V.A.S. poate să refuze încheierea contractului pe motiv de oportunitate cât și motivele, prevăzute limitativ, care pot determina o astfel de măsură; în speță operează până la data când comisia de negociere deschide ofertele tehnice și financiare. Prin urmare, recurenții arată că. în esență. acest text de lege stabilește în mod limitativ elementele în funcție de care autoritatea publică implicată poate considera ca neoportună încheierea unui contract. Față de cele expuse, recurenții susțin în esență, că oportunitatea nu poate interveni, iar Colegiul Director al A.V.A.S.-ului nu avea rolul hotărâtor să se pronunțe asupra oportunităților încheierii contractului.

În același context, mai arată că instanțele nu au ținut cont de punctul de vedere al Direcției Juridice din cadrul A.V.A.S., potrivit căruia se menționau două modalități prin care pârâta nu putea încheia contractul, ceea ce nu era cazul în speță. De asemenea, recurenții critică poziția membrilor Consiliului Director, potrivit căreia oportunitatea poate fi apreciată în funcție de numărul de angajați, cifre de afaceri și capitalul social al celui selectat, în loc să aibă în vedere prețul și oferta tehnică a celor selectați conform textului de lege evocat. O altă critică vizează anularea hotărârii Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 și anularea procesului-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007, întrucât au fost date cu încălcarea legii în materie, respectiv atâta timp cât s-au finalizat negocierile privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni deținut de A.V.A.S.

la SC M. SA BUCUREȘTI, nu se poate reveni și refuza semnarea contractului, astfel că cele două acte sunt abuzive și încalcă în mod flagrant dispozițiile legale incidente. Referitor la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, recurenții arată că instanța de judecată poate suplini manifestarea de voință a părții care nu-și dă consimțământul la încheierea contractului după ce pârâta își asumase o astfel de obligație, întrucât această ipoteză este o modalitate de reparare în natură a prejudiciului suferit de cealaltă parte, invocând ca temei de drept art. 1073 și 1077 C. civ. și dispozițiile cuprinse în titlul X, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.

Și în sfârșit ultima critică, susține că în cauză, operează obligația de a face în sarcina pârâtei, când debitorul obligației de a face nu execută de bunăvoie obligația sa, creditorul pentru valorificarea dreptului său subiectiv patrimonial pe care îl are împotriva debitorului, poate recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție pentru a-l sili la executori, respectiv, în cauză apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei la îndeplinirea în natură a obligației de a face, respectiv obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni de A.V.A.S. la SC M. SA BUCUREȘTI, reprezentând 66,688 % din capitalul social.

În ipoteza, nerespectării hotărârii judecătorești în sensul celor arătate mai sus, recurenții solicită obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și cu obligația pârâtei la încheierea contractului sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere. Examinând în ansamblu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat conform considerentelor ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenții, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ceea ce presupune încălcarea legii; iar încălcarea legii vizează atât legile de procedură cât și cele de fond. Acest motiv de recurs, în reglementarea actuală are trei ipoteze: lipsa de temei legal, încălcarea legii și aplicarea greșită a legii.

Însă, criticile formulate de recurenți nu pot fi încadrate în textul de lege evocat, deoarece ambele instanțe au aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză. Nota privind finalizarea negocierilor reprezintă o propunere ce a fost supusă spre aprobare colegiului Director al A.V.A.S., organ decizional, care nu putea avea ca efect acceptarea ofertei reclamanților, ca parte a consimțământului pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nașterea vreunei alte obligații în sarcina A.V.A.S.-ului. Prin urmare, această notă nu putea fi asimilată ca o promisiune de vânzare din partea pârâtei, care în caz de refuz al pârâtei, să învestească instanța de judecată să oblige pârâta la încheierea unui act de vânzare-cumpărare.

Prin procesul verbal din 12 iunie 2007, ofertantul selectat, în speță reclamanții, au fot înștiințați de către Comisia de negociere că rezultatele etapelor negocierii vor fi supuse aprobării Colegiului Director, mențiune care menționa: „Ofertantului îi este adus la cunoștință că atât elementele prezentate în oferta finală îmbunătățită și irevocabilă, cât și clauzele contractuale negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director al A.V.A.S. în vederea obținerii mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni pentru SC M. SA BUCUREȘTI. Prevederile H.G.R. nr. 577/2002 nu instituie o obligație a autorității implicate în privatizare de a încheia contractul cu ofertantul selectat.

Potrivit art. 42 din H.G.R. nr. 577/2002 „După încheierea negocierilor cu ofertantul selectat comisia de negociere va întocmi un proces-verbal privind derularea negocierilor pe scurt, a clauzelor care vor fi cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare”. Din examinarea textului de lege anterior citat, rezultă fără dubiu, că ofertantului i se recunoaște dreptul de a începe negocierile asupra clauzelor contractului de vânzare-cumpărare și nu poate fi interpretat sau asimilat ca un consimțământ al pârâtei de a încheia un contract de vânzare-cumpărare acțiuni; deci, această prevedere este doar o etapă premergătoare, care nu conferă instituției implicate în privatizare obligația de a încheia un contract de vânzare-cumpărare și nici nu poate fi asimilat ca un consimțământ sau promisiune de vânzare.

Față de considerentele expuse mai sus, se desprinde concluzia că instanța de judecată nu poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, nefiind un text de lege care să le confere această obligație, astfel că instanțele au interpretat corect textele de lege în materie. De asemenea, de menționat este și art. 5 din Legea nr. 137/2002 („instituția publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare”), potrivit căruia definitivarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni este condiționată de acordul Colegiului Director al A.V.A.S. singurul organ competent să se pronunțe asupra oportunității finalizării procesului de privatizare al SC M. SA BUCUREȘTI prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Având în vedere dispozițiile legale anterior precizate în raport de dispozițiile art. 5 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 137/2002, Înalta Curte constată că în mod corect s-au pronunțat cele două instanțe în sensul că legiuitorul a exclus posibilitatea învestirii instanțelor cu o cerere prin care acestea să se substituie autorității implicate în privatizare, să pronunțe hotărâri care să țină loc de contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni. Ipoteza invocată de recurenți înscrisă în art. 1010 C. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, întrucât acest text de lege se referă la o obligație contractuală or, acest articol nu este incident în cauză.

Din cele expuse anterior, rezultă că textul de lege evocat de reclamanți nu poate fi aplicat, acesta vizând obligații ce iau naștere în cadrul unei convenții sau contract și nu poate fi extins în cauza de față, care se referă doar la etapele premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Deși recurenții susțin că au solicitat instanței de judecată să se pronunțe asupra nelegalității măsurii oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare, totuși aceștia prin criticile formulate vizează refuzul pârâtei, prin neaprobarea notei de finalizare a negocierilor, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. Însă, atâta timp cât textul de lege este clar și concis, fără subînțelesuri, cu mențiuni exprese, potrivit cărora se arată modul în care se încheie contractul de vânzare-cumpărare respectiv numai după aprobarea Colegiului Director al pârâtei, iar art. 9 pct. (1) lit. i) prevede că: „președintele A.V.A.S.

are ca atribuție aprobarea conținutului mandatelor speciale ale reprezentanților A.V.A.S. în adunările generale ale societăților comerciale, deținute și preluate conform legii în portofoliul A.V.A.S., întrunite pentru a lua hotărâri cu privire la vânzarea de active”. Astfel, hotărârea Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 a fost dată cu respectarea atribuțiilor legale, precum și procesul-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007 a fost întocmit conform prevederilor legale în materie. Totodată, trebuie precizat încă o dată că nota de finalizare a negocierilor trebuia supusă aprobării Colegiului Director, mandatat de președintele A.V.A.S., pentru vânzarea activelor, lăsându-se la latitudinea acesteia acceptării sau neacceptării ei.

În consecință, prevederile art. 43 din H.G.R. nr. 577/2002 prevăd numai o posibilitate și nu o obligație ca în termen de 10 zile de la încheierea procesului-verbal prevăzut de art. 42 din același act normativ, comisia de negociere și ofertantul declarat câștigător vor putea definitiva și încheia contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, în ipoteza confirmării oportunității. Cum instanțele de judecată nu se pot substitui instituțiilor abilitate pentru privatizare și având în vedere dispozițiile legale, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se respingă, ca nefondat, recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții SC T.C.I. SRL BUCUREȘTI și M.D. împotriva deciziei nr. 625 din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte A.V.A.S. București suma de 2156,61 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.