ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 428/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13948 din 23

noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost

admisă acțiunea reclamantei M.M.F. în contradictoriu cu A.V.A.S. București, s-a

constatat intervenit acordul de voință și încheierea la 14 ianuarie 2005 a

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, având ca obiect pachetul de 26.965

acțiuni reprezentând 30,6% din capitalul social al SC A. SA Tulcea.

Instanța de fond a reținut că prin

încheierea pronunțată în ședința din 21 septembrie 2007 au fost respinse

excepțiile invocate de pârâtă și anume lipsa calității de reprezentant a

reclamantei, acțiunea fiind semnată numai de apărătorul reclamantei, excepția

autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 625 din 20

februarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, prin care a

fost respinsă acțiunea reclamantei, excepția prescripției dreptului material la

acțiune al reclamantei în raport de art. 39 din Legea nr. 137/2002.

S-a mai reținut că prin hotărârea nr. 1

din 20 februarie 2003 a adunării generale extraordinare a acționarilor, SC A. SA

s-a transformat în societate de tip închis, C.N.V.M. retrăgând acțiunile

societății de la tranzacționarea pe piața Rasdaq.

Acțiunile societății puteau fi vândute

doar cu exercitarea dreptului de preferință al celorlalți acționari, iar SC A. SA

cunoștea faptul că nu avea înscris în actul constitutiv, dreptul de preferință

la cumpărarea acțiunilor, conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.

Cum motivul revocării licitației, i-a

fost cunoscut pârâtei încă de la începutul procedurii de vânzare a acțiunilor,

între părți a intervenit acordul de voință și ca o consecință, contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni între A.V.A.S. și reclamantă, pentru 26.965 acțiuni

reprezentând 30,6% din capitalul social al SC A. SA, este valabil încheiat.

Pârâta a formulat apel împotriva

încheierii din data de 21 septembrie 2007 și sentinței nr. 13948 din 23

noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

În motivarea apelului, pârâta a susținut

că acțiunea nu este admisibilă în baza art. 111 C. proc. civ., partea putând

cere realizarea dreptului, că prin sentința nr. 625 din 20 februarie 2006 a

Tribunalului București a fost respinsă acțiunea reclamantei M.M.F. pentru

înregistrarea ca acționar în Registrul Acționarilor SC A. SA, iar termenul de

prescripție este de o lună, potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002, fiind

născut la data de 17 martie 2005.

De asemenea, A.V.A.S. București a

susținut că oferta de vânzare-cumpărare de acțiuni este irevocabilă potrivit

art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 577/2002, care, potrivit art. 37 C. com. este

revocabilă până când contractul nu este perfectat.

Prin decizia nr. 226 din 19 mai 2008,

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul ca

nefondat.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reținut că la data de 21 ianuarie 2005 s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni, astfel că reclamanta a devenit proprietara

pachetului de acțiuni și putea solicita constatarea existenței dreptului său,

conform art. 111 C. proc. civ.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile

art. 1201 C. civ. deoarece cele două acțiuni au obiect diferit și temeiuri de

drept diferite, iar acțiunea fiind de constatare a dreptului de proprietate,

este imprescriptibilă.

Schimbarea metodei de privatizare sau

revocarea ofertei de către A.V.A.S., în condițiile art. 12 alin. (1) din H.G.

nr. nr. 577/2002, se putea face până la acceptarea ofertei, respectiv până la

ținerea licitației și adjudecării pachetului de acțiuni.

La 14 ianuarie 2005 a intervenit acordul

de voință al părților și s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare acțiuni,

astfel că pârâta nu mai putea să revoce oferta.

Pârâta a declarat recurs, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea

hotărârii atacate, rejudecarea apelului.

În motivarea recursului, recurenta

susține în esență următoarele:

- privitor la motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin considerente contradictorii și

străine de natura pricinii, excepția autorității de lucru judecat a fost

incorect respinsă, iar dezlegările date în litigiul de față contrazic dezlegări

anterioare date printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, reclamanta nu mai

poate repune în discuție dreptul A.V.A.S. de a revoca oferta de vânzare într-un

alt litigiu, deoarece odată recunoscut acest drept printr-o hotărâre definitivă

și irevocabilă, acesta nu mai poate fi contrazis printr-o hotărâre ulterioară,

dată în alt proces;

- instanța de apel a reținut în mod

contradictoriu că nu sunt incidente dispozițiile art. 47 din Legea nr. 137/2002

și că dreptul de preemțiune al acționarilor este un drept prevăzut de lege

pentru societățile pe acțiuni declarate închise, deoarece, în realitate art. 47

alin. (2) din Legea nr. 137/2002 se referă la dreptul de preemțiune la

cumpărarea acțiunilor societăților comerciale declarate închise, dacă acesta

este stabilit prin actul constitutiv;

- excepția inadmisibilității

acțiunii în constatare în mod greșit a fost respinsă deoarece această cale

procesuală nu este deschisă atâta timp cât partea poate cere realizarea

dreptului și decizia nu este motivată sub aspectul respingerii excepției

invocate;

- privitor la motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de

apel a reținut că potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 contractul

de vânzare-cumpărare a bunului adjudecat se încheie, sub sancțiunea nulității,

în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data adjudecării licitației,

ori, în realitate articolul precizează exclusiv dispozițiile speciale privind

fuziunea, divizarea, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale supuse

privatizării; contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni în cadrul privatizării

impune soluția cu privire la revocarea ofertei, conform căreia, până ce

contractul nu este perfect, oferta și acceptarea sunt revocabile;

- privitor la motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: au fost greșit interpretate și

aplicate dispozițiile legale privind excepția prescripției dreptului material

la acțiune, deoarece în speță se aplică termenul special de prescripție, de o

lună și nu cel general de 3 ani, reclamanta a luat cunoștință despre actul

atacat, la data de 17 martie 2005 și a fost respinsă excepția de instanța de

fond și nu a fost analizat acest motiv de apel;

- de asemenea, au fost incorect

interpretate și aplicate dispozițiile legale privind măsura revocării ofertei

și implicațiile acesteia în speță, precum și cele referitoare la cenzurarea

judiciară a oportunității încheierii tranzacției, precum și dispozițiile legale

speciale privind efectul adjudecării la licitație a ofertei de vânzare de

acțiuni, în cadrul operațiunilor de privatizare.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

- cu privire la pretinsa încălcare a

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., atât instanța de fond și instanța de apel au

motivat respingerea excepției autorității de lucru judecat întrucât în decizia

curții de apel, se arată că instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt

îndeplinite dispozițiile art. 1201 C. civ., cele două acțiuni având atât obiect

diferit (obligația de a face și acțiune în constatare) cât și temeiuri de drept

diferite;

- corect s-a reținut că dreptul de

preemțiune al acționarilor este un drept prevăzut de lege pentru societățile pe

acțiuni declarate închise potrivit legii de reglementare a piețelor de capital

și că, pe cale de consecință, acesta se aplică SC A. SA;

- pârâta A.V.A.S. a contestat existența dreptului de proprietate al

reclamantei asupra pachetului de acțiuni, astfel că reclamanta a formulat în

temeiul art. 111 C. proc. civ., acțiune în constatarea intervenirii acordului

de voință, deoarece A.V.A.S. a contestat acest fapt;

- instanța de apel a analizat

excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerând că acțiunea,

fiind în constatarea existenței unui drept, este imprescriptibilă;

- contractul de vânzare-cumpărare a

fost încheiat la data de 14 ianuarie 2005, care este data adjudecării

licitației publice de către A.V.A.S. București, moment în care a intervenit

acceptarea de către reclamantă a ofertei A.V.A.S., astfel că revocarea

unilaterală a ofertei nu mai poate opera, deoarece este un contract valabil

încheiat, fără ca forma scrisă să fie o condiție ad validitatem.

Criticile formulate de recurentă nu

pot fi reținute, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 226 din 19 mai 2008 a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2009.