ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3440/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3440/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Tulcea sub nr. 2025/88/2008, reclamanta A.V.A.S. București a

chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Tulcea, solicitând instanței, ca prin

sentința ce o va pronunța, să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A.

nr. 2 din 1 noiembrie 2007.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că deține 31,4299 % din capitalul social al pârâtei, iar pe ordinea de

zi a A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007 a fost majorarea capitalului social cu aport

în numerar al acționarilor existenți.

Reclamanta a susținut că s-au

încălcat prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât

convocatorul ședinței nu conține data de referință.

Se mai arată faptul că

reprezentantul A.V.A.S. fost mandatat să voteze „împotriva” majorării

capitalului social cu aport în numerar.

La data de 12 noiembrie 2008, M.M.F.

și M.C. au formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând

constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 1 noiembrie 2007.

În motivarea cererii intervenienții

au arătat că prin sentința civilă nr. 13948 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului București s-a constatat acordul de voință cu privire la vânzarea pachetului de 26.965

acțiuni, reprezentând 30,6 % din capitalul social al societății pârâte, și

încheierea, la 14 ianuarie 2005, a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni

între M.M.F. și A.V.A.S. București.

S-a mai arătat că deși intervenienta

a solicitat punerea în executare a hotărârii, reclamanta nu a procedat la

înregistrarea lui M.M.F. în calitatea de acționar al societății pârâte.

De asemenea, s-a susținut că prin

hotărârea ce face obiectul cererii, s-a diminuat participația cu care

intervenienții urmau să fie înscriși în Registrul Acționarilor societății,

astfel fiindu-le grav afectate interesele.

Prin sentința civilă nr. 21 din 23

aprilie 2009 a Tribunalului Tulcea au fost respinse excepțiile tardivității

introducerii cererii principale și a lipsei calității procesuale active a

intervenientului M.C.

A fost respinsă cererea principală

precum și cererea de intervenție.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În ce privește excepția tardivității

introducerii cererii principale, s-a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dreptul la acțiune fiind

imprescriptibil.

Și cu privire la excepția lipsei

calității procesuale active a intervenientului M.C. s-a reținut că este

nefondată, deoarece, în baza art. 30 C. fam., acțiunile dobândite prin

cumpărare de soția sa, au devenit bun comun.

Cu privire la fondul cererii de

chemare în judecată, prima instanță a reținut că din cuprinsul dispozițiilor art.

123 alin. (2) și al art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și respectiv din

dispozițiile actului constitutiv al SC A. SA Tulcea, nu rezultă că mențiunea cu

privire la data de referință este obligatoriu de inclus în cuprinsul

convocatorului, fiind suficient ca această dată să fie stabilită și adusă în

orice mod la cunoștință acționarilor cu drept de vot.

S-a reținut, de asemenea, că prin

adresa nr. 745 din 3 octombrie 2007 pârâta, prin director M.M., a înaintat

către A.V.A.S. București documentația solicitată, iar ca urmare a primirii

acestei documentații reclamanta a emis adresa nr. VP 4 /3164 din 24 octombrie

2007 prin care a mandatat reprezentantul său în A.G.A. să voteze împotrivă, la

ambele puncte de pe ordinea de zi, fără a susține că nu cunoaște toate datele

pentru a putea vota.

În ce privește motivele de nulitate

invocate de către intervenienți, prima instanță a reținut că au fost respectate

prevederile art. 317 alin. (3) și (6) din Legea nr. 31/1990 cu privire la

convocarea acționarilor, motivele care au determinat majorarea capitalului

social nefiind obligatoriu de precizat în textul convocatorului, nici potrivit

dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și nici potrivit celor din actul constitutiv.

S-a mai reținut că, la A.G.E.A. din

1 noiembrie 2007 au fost respectate prevederile art. 115 alin. (2) și (3) din

Legea nr. 31/1990, la adunare prezența fiind de 3/5 din numărul total de

drepturi de vot, iar pentru punctele propuse pe ordinea de zi au existat două

voturi pentru, iar unul împotrivă, fiind întrunită majoritatea de 2/3 din

drepturile de vot ale acționarilor prezenți.

Nu a fost reținut calculul făcut de

intervenienți, cu privire la cotele de participare ale acționarilor la

capitalul social, deoarece sentința comercială, nr. 13948 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului București a devenit executorie la 23 noiembrie 2007, iar hotărârea atacată a fost

adoptată la 1 noiembrie 2007.

Faptul că hotărârea atacată nu a

fost depusă în termenul prevăzut de lege la O.R.C. pentru a fi menționată în

registru și publicată în M. Of., nu poate conduce la constatarea nulității

absolute și nici măcar nu atrage o nulitate relativă, câtă vreme nu s-a

demonstrat vreo vătămare în persoana intervenienților, pentru înregistrarea cu

întârziere a mențiunilor în Registrul Comerțului, judecătorul delegat putând

aplica amenzi judiciare, dacă fapta nu constituie infracțiune.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamanta A.V.A.S. București și intervenienții M.M.F. și M.C.

Prin decizia civilă nr. 97/ COM din 7

octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse apelurile declarate de

reclamantă și respectiv de intervenienți.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit probelor aflate la dosarul

cauzei, pârâta SC A. SA Tulcea este o societate comercială pe acțiuni

nominative, de tip închis, ca urmare a hotărârii A.G.E.A. din 19 februarie

2003, motiv pentru care a fost radiată din înregistrarea O.E.V.M. din cadrul C.N.V.M.,

conform deciziei nr. 28 - 29 din 19 august 2003, aspect cunoscut de reclamantă

și intervenienți.

Prin urmare, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, deci nici critica

reclamantei cu privire la acest aspect nu poate fi reținută.

De asemenea, documentele solicitate

de A.V.A.S. au fost comunicate reclamantei cu curier rapid în data de 10

octombrie 2007, iar în baza acestor documente A.V.A.S. și-a mandatat

reprezentantul său să voteze „împotrivă” la ambele puncte la ordinele de zi.

De altfel, din cuprinsul hotărârii a

cărei nulitate se cere, rezultă că ceea ce s-a hotărât este doar propunerea de

majorare a capitalului social și modalitatea de realizare a majorării, urmând

ca majorarea propriu zisă să se realizeze la o dată ulterioară.

În ce privește apelul

intervenienților s-a reținut că aceștia au criticat hotărârea primei instanțe

sub aceleași aspecte invocate și în cererea de intervenție, însă prin concluziile

scrise, depuse ulterior dezbaterilor, au fost invocate alte motive de

legalitate, acestea nefiind discutate în contradictoriu cu celelalte părți.

Instanța de apel a reținut că celelalte

critici nu sunt întemeiate, fiind respectate dispozițiile art. 14 și art. 15

din statutul societății pârâte, acestea, fiind în concordanță cu dispozițiile art.

115 din Legea nr. 31/1990.

Totodată, s-a reținut că au fost

respectate dispozițiile art. 101 alin. (1) și cele ale art. 117 alin. (3) și (6)

din Legea nr. 31/1990, prin raportare și la dispozițiile art. 7 alin. (6) din

actul constitutiv, ședința din 1 noiembrie 2007 fiind ținută ca urmare a

neîndeplinirii cerințelor de cvorum pentru ședința din 31 octombrie 2007.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs atât reclamanta A.V.A.S. București cât și intervenienții M.C. și

M.M.F.

I. În recursul său reclamanta A.V.A.S.

București a adus următoarele critici deciziei recurate.

nelegală fiind dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 123 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, reclamanta susține că în

convocatorul ședinței A.G.E.A. a SC A. SA Tulcea din data de 1 noiembrie 2007

nu se precizează data de referință, fiind încălcate în acest fel dispozițiile

imperative ale art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

de apel că societatea pârâtă a transmis către A.V.A.S. documentația solicitată.

Tocmai pentru că nu a primit

documentația solicitată A.V.A.S. a mandatat pe reprezentantul său în A.G.E.A.

să voteze împotriva punctelor aflate pe ordinea de zi.

Prin adoptarea hotărârii nr. 2 din 1

noiembrie 2007 s-a comis o fraudă la lege, eludându-se norme legale imperative,

care au condus la diminuarea aportului la capitalul social, în ce privește pe

reclamantă.

S-a solicitat judecarea cauzei în

lipsă.

II. În recursul lor, intervenienții

au adus următoarele critici deciziei recurate.

asupra criticilor privind încălcarea dispozițiilor art. 19 din Normele

Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 adoptate

prin H.G. nr. 577/2002.

Intervenienții arată că la licitația

organizată la data de 13 ianuarie 2005 a fost declarată câștigătoare intervenienta M.M.F., prin procesul-verbal din 14 ianuarie 2005, însă reclamanta A.V.A.S.

nu a făcut nici un demers pentru înregistrarea acestei situații în evidențele

societății comerciale supuse privatizării, fapt ceea ce a atras chemarea în

judecată a acesteia, iar prin sentința civilă nr. 13948 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a constatat încheiată convenția de

vânzarea pachetului de acțiuni, ca urmare a licitației din ianuarie 2005.

Intervenienții consideră că transferul

proprietății asupra acțiunilor nu a avut loc, deoarece între timp a intervenit

hotărârea A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007, care a dispus, în mod nelegal, modificarea

numărului de acțiuni și a capitalului social, măsuri interzise de dispozițiile

legale menționate.

statutar constituită.

Motivarea instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece face referire la dispozițiile art. 14 din actul

constitutiv adoptat prin hotărârea nr. 1 a A.G.E.A. din 25 martie 2008 care a

modificat statul societății comerciale pârâte adoptat încă din anul 1990.

Intervenienții susțin că statutul

valabil la data de 1 noiembrie 2007 nu vorbea nimic despre numărul de voturi

pentru ca o adunarea extraordinară să fie statutară, ci despre cota de

participație la capitalul social.

În mod greșit s-a reținut de către

instanța de apel că la A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007 a participat și reprezentantul A.V.A.S., deoarece din procesul-verbal întocmit la acea dată

rezultă că au fost prezenți numai doi acționari, care dețineau împreună 46,61 %

din capitalul social, situație care vine în contradicție cu art. 15 din statut.

De asemenea, instanța de apel nu a

avut în vedere dispozițiile art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

S-a mai susținut că hotărârea nr. 1

din 11 octombrie 2007 a A.G.E.A. nu a fost înregistrată la Registrul Comerțului decât după data de 25 martie 2008, astfel că prevederea statutară

modificată la acea dată nu îi este opozabilă.

Recurenții intervenienți susțin că

hotărârea instanței de apel a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 212

alin. (1) și art. 216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Analizând decizia recurată, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt

nefondate, pentru considerentele ce urmează.

I. În ce privește recursul

reclamantei A.V.A.S. București.

fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Pe de o parte, așa cum în mod corect

a reținut și instanța de apel, dispozițiile invocate nu sunt incidente în

cauză, societatea pârâtă fiind o societate comercială pe acțiuni nominative, de

tip închis, acționarii acesteia neposedând acțiuni la purtător.

Pe de altă parte, din dispozițiile alin.

(2) al art. 123 din Legea nr. 31/1990 nu rezultă că în convocator trebuie să

existe data de referință, ci numai faptul că această dată trebuie fixată de

Consiliul de Administrație sau de directorat, iar acționarii îndreptățiți să

voteze, să fie înștiințați, or, acest lucru s-a petrecut, reprezentantul

reclamantei participând la A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007, și votând „împotrivă”

asupra problemelor existente pe ordinea de zi.

poate fi reținută, instanța de apel motivând, în mod clar, de ce a reținut faptul

că reclamantei i-au fost transmise documentele solicitate.

De altfel, această critică vizează o

stare de fapt, deci temeinicia hotărârii recurate, or, sub acest aspect

instanța de recurs nu mai poate analiza decizia recurată, pct. 10 și 11 ale art.

304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

II. În ce privește recursul formulat

de intervenienții M.C. și M.M.F.

asupra încălcării dispozițiilor art. 19 din H.G. nr. 577/2002, însă a arătat de

ce nu a făcut acest lucru și anume, pentru motivul că aceste critici au fost

formulate prin notele scrise, depuse la dosarul cauzei după dezbateri.

Instanța de apel a procedat în mod

legal, deoarece, potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de

apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept, aceste cerințe putând fi

îndeplinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Cum apelanții intervenienți au

formulat aceste critici după dezbateri, în mod legal, instanța de apel nu le-a

luat în seamă.

Chiar dacă intervenienta M.M.F. a

fost declarată câștigătoare a licitației organizată în ianuarie 2005, în

legătură cu vânzarea pachetului de acțiuni deținut de reclamantă la societatea

pârâtă, acest fapt a fost consfințit abia la data de 23 noiembrie 2007, prin

sentința civilă nr. 13948 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

însă hotărârea nr. 2 a A.G.E.A. a societății pârâte a fost adoptată la data de

1 noiembrie 2007, deci înainte ca sentința civilă nr. 13948 să fie pronunțată

și să poată fi luată în seamă.

poate fi reținută.

Așa cum în mod corect a reținut și

instanța de apel, la dosarul cauzei se află actul constitutiv al societății comerciale

pârâte, actualizat și aprobat prin hotărârea nr. 1 din 11 octombrie 2007 a A.G.E.A. a SC A. SA Tulcea.

Potrivit dispozițiilor art. 232 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele

legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționari care nu

au luat parte la adunare sau au votat contra.

Prin urmare, la data adoptării

hotărârii nr. 2/2007 era în vigoare statutul modificat al societății pârâte,

statut care le este opozabil și intervenienților, iar în cuprinsul art. 14 din

statut sunt prevăzute condițiile de cvorum pentru convocarea adunărilor

generale, condiții reținute în mod corect, ca îndeplinite, atât de instanța de

apel cât și de prima instanță.

De altfel, și instanța de apel a

arătat că textul modificat al actului constitutiv este în concordanță cu

dispozițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990, iar convocarea s-a făcut cu

respectarea prevederilor art. 117 alin. (3) și (6) din Legea nr. 31/1990.

Din această perspectivă este nefondată

și critica cu privire la faptul că la a doua convocare a A.G.E.A., cea din data

de 1 noiembrie 2007, nu ar fi fost respectate condițiile de cvorum, deoarece au

participat doar doi acționari, care dețineau împreună doar 46,61 % din

capitalul social, deoarece, recurenți intervenienți se raportează, în mod

greșit, la art. 15 din fostul statut al societății pârâte, la acea dată fiind

aplicabile dispozițiile art. 14 din statutul modificat, așa cum s-a arătat mai

sus, or, potrivit acestor dispoziții din statutul modificat, cvorumul a fost

cel statutar și legal.

Atâta timp cât hotărârea nr. 1 din

11 octombrie 2007 a A.G.E.A. a SC A. SA Tulcea nu a fost anulată, ea își

produce efectele, inclusiv cu privire la intervenienți, care, la data adoptării

ei, aveau calitatea de asociați, neavând nici o importanță faptul că aceasta a

fost înregistrată în Registrul Comerțului abia în martie 2008.

Criticile cu privire la

nerespectarea dispozițiilor art. 212 alin. (1) și respectiv art. 216 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990 au fost ridicate pentru prima dată în recurs și, prin

urmare, ele nu pot fi avute în vedere de către instanța de recurs.

Având în vedere cele de mai sus,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele

recursuri ca nefondate.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurenții vor fi obligați la 11900 lei cheltuieli de judecată către

intimata-pârâtă SC A. SA Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta A.V.A.S. București și de intervenienții în interes

propriu M.C. și M.M.F. împotriva deciziei nr. 97/ COM din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal.

Obligă recurenții la 11900 lei

cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA Tulcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 octombrie 2010.