ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1770/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.E. a chemat în judecată A.V.A.S. București, pe V.D.F. și D.G. SA Baia Mare și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună anularea tranzacției încheiate între A.V.A.S. și V.D.F. având ca obiect un număr de 12.437 acțiuni ale societății D.G. SA Baia Mare. Acțiunea fost precizată de reclamant la data de 18 mai 2005 în sensul că înțelege să solicite constatarea nulității absolute a tranzacției pentru fraudarea legii deoarece pârâtul V.D.F. este persoană interpusă, care în realitate reprezintă interesele lui P.V. și că dosarul de privatizare nu a fost legal înaintat la A.V.A.S. În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului de către SC E.E.

SRL Baia Mare și C.G. pentru aceleași considerente expuse în fapt în cererea reclamantului. Potrivit intervenienților prin tranzacția a cărei nulitate se cere a fi constatată se susține că a fost păgubit statul datorită abuzurilor care s-au săvârșit de P.V.I. La data de 8 iunie 2005 a fost precizată din nou acțiunea prin extinderea cadrului procesual și ca urmare a fost chemată în judecată SC H.V.M. SA, sucursala București, cu motivarea că prin intermediul acestei societăți a fost realizată tranzacția a cărei valabilitate este contestată. Întrucât A.V.A.S. a depus la dosar Hotărârea nr. 13/2004 prin care s-a aprobat propunerea de vânzare a pachetului de acțiuni prin metoda „Răspuns la oferta publică de cumpărare”, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a acestei hotărâri, excepție care a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă.

Hotărârea instanței de fond Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Maramureș care, prin sentința nr. 4269 din 15 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, acțiunea precizată reținând, în esență, că instituțiile publice implicate, în speță fostul A.P.A.P.S., pot vinde acțiunile deținute de societățile comerciale aflate în portofoliul său prin orice metodă de vânzare. În sensul acestei concluzii a fost citat art. 13 din H.G. nr. 577/2002, O.U.G. nr. 88/1997 și art. 4 pct. 1 din Legea nr. 137/2002. S-a stabilit, de asemenea, că lipsește interesul reclamantului de a solicita anularea tranzacției pe motiv că statul nu a realizat un beneficiu iar în ce privește metoda aleasă pentru încheierea tranzacției aceasta nu poate fi cenzurată în raport de motivele invocate din moment ce nu au fost încălcate dispoziții imperative ale legii și ale Regulamentului C.N.V.M.

Apelul Sentința instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj care, prin decizia nr. 89 din 12 aprilie 2007, a respins apelul declarat de SC E.E. SRL Baia Mare și A.E. Potrivit instanței de apel analiza tranzacției se poate face strict din punct de vedere legal sens în care instituția publică implicată în privatizare are o marjă largă de apreciere asupra modalității și metodei aleasă pentru a vinde acțiuni. În speță, Curtea a constatat că motivele invocate de reclamant nu confirmă fraudarea legii privatizării și că tranzacția s-a derulat în condiții de transparență și opozabilitate iar metoda aleasă „Vânzare cu răspuns la ofertă de cumpărare”, a fost autorizația de C.N.V.M. prin decizia nr. 1153 din 4 februarie 2004. A mai reținut Curtea că pârâtul intimat V.D.F.

a participat la procedură prin intermediul societății de brokeri SC H.V.M. SA și că nu se poate reține cu temei că reclamantul sau alte persoane interesate ar fi fost împiedicate ori înlăturate să participe la o astfel de procedură. Curtea a reținut și faptul că pentru metoda de vânzare aleasă nu era necesar ca fostul A.P.A.P.S. să utilizeze un dosar întrucât vânzarea acțiunilor s-a făcut în mod public pe o piață de vânzare obișnuită a acestor titluri cu respectarea regulamentelor emise de C.N.V.M. care nu au fost contestate de reclamant și intervenienți. În aceste condiții în care au fost utilizate mecanismele și procedurile specifice de pe piața de titluri, potrivit instanței de apel, pârâtul V.D.F.

beneficiază de prezumția de bună-credință nefiind dovedit în cauză că a întreprins fapte sau acțiuni ilicite pentru a distorsiona în propriul profit operațiunea la care a participat. Recursul Împotriva deciziei nr. 89 din 12 aprilie 2007 a declarat recurs, reclamantul A.E. și SC E.E. SRL prin care au invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în temeiul căruia au solicitat modificarea hotărârilor anterioare și admiterea acțiunii precizate. În argumentarea acestui motiv au susținut că tranzacția încheiată între fosta A.P.A.P.S. și V.D.F. este nulă și că decizia Curții de Apel este nelegală întrucât nu a reținut faptul că vânzarea de acțiuni trebuia precedată, conform art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 137/2002, de un dosar de prezentare al societății comerciale care să cuprindă date și informații referitoare la situația economică, financiară și patrimonială.

Au mai susținut recurenții că deși A.G.A. din 23 noiembrie 2002, ținută la D.G. SA a fost anulată. P.V. a înaintat dosarul de privatizare a societății așa cum rezultă din adresa din 7 iulie 2004, că A.V.A.S. nu a ținut seama la vânzare de preț și de toate elementele conținute în oferta de cumpărare și că reclamantul a oferit și plata tuturor sumelor restante pe care le înregistra societatea la data vânzării. Autorii au mai invocat și faptul că documentul de ofertă trebuia întocmit în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la piața de capital, că s-au constatat nereguli în organizarea și desfășurarea tranzacției a cărei legalitate o contestă pentru că dosarul de prezentare a fost semnat de o persoană fără calitate iar pârâta A.V.A.S.

a avut cunoștință despre acest lucru. În fine, recurenții s-au referit la probele dosarului pentru a susține că V.D.F. a fost persoană interpusă, că dosarul de prezentare a fost întocmit de o persoană fără calitate și că acesta cuprinde date nereale. În consecință pentru toate argumentele dezvoltate a solicitat admiterea recursului și constatarea nulității absolute a tranzacției. Intimații A.V.A.S. București și V.D.F. prin întâmpinarea la cererea de recurs au susținut că nu s-au invocat motive de nelegalitate, că toate criticile aduse hotărârii sunt de netemeinicie. S-a mai susținut că recurenții nu au participat la procedura de vânzare și nu pot justifica un interes legitim în cauză, că dosarul de prezentare nu era necesar pentru procedura aleasă și, în fine, că alegerea metodei de privatizare nu poate fi cenzurată, la cererea unor posibili cumpărători.

În plus față de aceste susțineri comune ale intimaților, A.V.A.S. a făcut referire la art. 22,23 și 25 din H.G. nr. 577/2002 privind normele de aplicare a Legii nr. 137/2002, pentru a demonstra că tranzacția a cărei anulare se cere a respectat cadrul legal impus de Legea nr. 137/2002 iar oferta de cumpărare a fost autorizată de C.N.V.M. În consecință, față de aceste susțineri au solicitat ca recursul să fie respins. Recursul este nefondat. Modificarea hotărârilor anterior pronunțate se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Din dispozițiile citate rezultă cu evidență obligația recurenților de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate, deoarece recursul nu este o cale de atac devolutivă.

În alte cuvinte pentru a conduce la modificarea hotărârii recursul nu se poate limita la o simplă indicare „de formă” a textelor de lege ci, așa cum prevede de altfel art. 302 1 lit. c) motivele trebuie dezvoltate. Această dezvoltare implică determinarea greșelilor anume imputate și precizarea explicită a încălcării dispozițiilor legale. Revenind la motivul invocat se constată că recurenții au descris istoricul faptelor până la încheierea tranzacției a cărei nulitate au solicitat-o fără nicio dezvoltare a unei încălcări imperative a legii care să-i îndreptățească să susțină motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. Așadar, trimiterea la art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 137/2002 nu susține motivul de nelegalitate invocat.

Dacă totuși se analizează nelegalitatea soluției criticate prin prisma articolului citat de recurentă se constată că metoda aleasă de Autoritate pentru vânzarea acțiunilor nu obligă la întocmirea și transmiterea dosarului de prezentare al societății comerciale. În al doilea rând elementele conținute în oferta de cumpărare nu pot fi cenzurate de instanță ci sunt atributul exclusiv al instituțiilor publice implicate care potrivit art. 22 din H.G. nr. 577/2002 dată în aplicarea Legii nr. 137/2002, aleg metoda de tranzacționare a valorilor mobiliare. Mai este de reținut că metoda aleasă pentru vânzarea acțiunilor deținute de Statul român la D.G. SA este specifică Pieței de Capital și că aceste reglementări nu impun întocmirea dosarului de prezentare în cazul în care vânzarea se realizează prin Metoda „vânzare cu răspuns la oferta de cumpărare”.

În consecință dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nu susțin critica de nelegalitate invocată de recurentă. În raport de argumentele de mai sus se impune precizarea că recurenții nu au fost ofertanți și că nu au demonstrat interesul pentru a susține nulitatea actului încheiat de A.V.A.S. cu singurul ofertant a cărui ofertă de cumpărare a fost autorizată de C.N.V.M. În consecință, dispozițiile legale mai sus analizate, invocate de recurente, nu numai că nu demonstrează nelegalitatea soluțiilor anterioare, dar nu demonstrează nici interesul procesual sau vătămarea de ordin material și procesual care să susțină cererea pentru anularea tranzacției. Intențiile anterioare de cumpărare a acțiunilor manifestate de recurenți nu sunt de natură să demonstreze nelegalitatea actului încheiat în urma alegerii metodei de privatizare de către instituția publică implicată.

Această alegere scapă cenzurii instanței întrucât așa cum corect a reținut de altfel instanța de apel, verificarea controlului judecătoresc al operațiunii comerciale de privatizare vizează numai nelegalitatea acesteia nu și oportunitatea sau circumstanțele economice și de piață. În același context trebuie reținut și faptul că recurenții nu au demonstrat vreo împiedicare de a participa la procedura de vânzare menționată pentru a afirma cu îndreptățire că le-au fost fraudate interesele, cu atât mai mult cu cât, oferta de cumpărare după autorizarea de către C.N.V.M. a fost publicată, tocmai pentru asigurarea participării persoanelor interesate iar în cauză nu s-a demonstrat lipsa de transparență sau de opozabilitate față de potențialii participanți.

Concluzia care se impune în raport de argumentele de mai sus este că recurenții și-au structurat criticile pe motive de netemeinicie deși au promovat o cale de atac nedevolutivă și că singurele dispoziții legale la care s-au referit nu au fost nesocotite pentru motivele analizate anterior. Așa fiind, recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cererea pentru cheltuieli formulată de intimatul V.D.F. va fi respinsă, ca nedovedită, întrucât dovada depusă în sprijinul cererii este în copie și nu se referă la acest dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.E. și intervenienta în numele altei persoane SC E.E. SRL BAIA MARE împotriva deciziei civile nr. 89 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea formulată de intimatul V.D.F. privind acordarea de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.