ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1770/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul A.E. a chemat în judecată

A.V.A.S. București, pe V.D.F. și D.G. SA Baia Mare și a solicitat ca prin

sentința care se va pronunța să se dispună anularea tranzacției încheiate între

A.V.A.S. și V.D.F. având ca obiect un număr de 12.437 acțiuni ale societății D.G.

SA Baia Mare. Acțiunea fost precizată de reclamant la data de 18 mai 2005 în

sensul că înțelege să solicite constatarea nulității absolute a tranzacției

pentru fraudarea legii deoarece pârâtul V.D.F. este persoană interpusă, care în

realitate reprezintă interesele lui P.V. și că dosarul de privatizare nu a fost

legal înaintat la A.V.A.S.

În cauză s-a formulat cerere de intervenție

în interesul reclamantului de către SC E.E. SRL Baia Mare și C.G. pentru

aceleași considerente expuse în fapt în cererea reclamantului. Potrivit intervenienților

prin tranzacția a cărei nulitate se cere a fi constatată se susține că a fost

păgubit statul datorită abuzurilor care s-au săvârșit de P.V.I.

La data de 8 iunie 2005 a fost

precizată din nou acțiunea prin extinderea cadrului procesual și ca urmare a

fost chemată în judecată SC H.V.M. SA, sucursala București, cu motivarea că

prin intermediul acestei societăți a fost realizată tranzacția a cărei

valabilitate este contestată.

Întrucât A.V.A.S. a depus la dosar Hotărârea

nr. 13/2004 prin care s-a aprobat propunerea de vânzare a pachetului de acțiuni

prin metoda „Răspuns la oferta publică de cumpărare”, reclamantul a invocat

excepția de nelegalitate a acestei hotărâri, excepție care a fost respinsă prin

hotărâre irevocabilă.

Hotărârea instanței de fond

Litigiul a fost soluționat de

Tribunalul Maramureș care, prin sentința nr. 4269 din 15 noiembrie 2006, a

respins, ca nefondat, acțiunea precizată reținând, în esență, că instituțiile publice

implicate, în speță fostul A.P.A.P.S., pot vinde acțiunile deținute de

societățile comerciale aflate în portofoliul său prin orice metodă de vânzare.

În sensul acestei concluzii a fost citat art. 13 din H.G. nr. 577/2002, O.U.G. nr.

88/1997 și art. 4 pct. 1 din Legea nr. 137/2002. S-a stabilit, de asemenea, că lipsește

interesul reclamantului de a solicita anularea tranzacției pe motiv că statul

nu a realizat un beneficiu iar în ce privește metoda aleasă pentru încheierea tranzacției

aceasta nu poate fi cenzurată în raport de motivele invocate din moment ce nu

au fost încălcate dispoziții imperative ale legii și ale Regulamentului C.N.V.M.

Apelul

Sentința instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Cluj care, prin decizia nr. 89 din 12 aprilie 2007,

a respins apelul declarat de SC E.E. SRL Baia Mare și A.E.

Potrivit instanței de apel analiza

tranzacției se poate face strict din punct de vedere legal sens în care

instituția publică implicată în privatizare are o marjă largă de apreciere

asupra modalității și metodei aleasă pentru a vinde acțiuni. În speță, Curtea a

constatat că motivele invocate de reclamant nu confirmă fraudarea legii

privatizării și că tranzacția s-a derulat în condiții de transparență și

opozabilitate iar metoda aleasă „Vânzare cu răspuns la ofertă de cumpărare”, a

fost autorizația de C.N.V.M. prin decizia nr. 1153 din 4 februarie 2004. A mai

reținut Curtea că pârâtul intimat V.D.F. a participat la procedură prin

intermediul societății de brokeri SC H.V.M. SA și că nu se poate reține cu

temei că reclamantul sau alte persoane interesate ar fi fost împiedicate ori

înlăturate să participe la o astfel de procedură. Curtea a reținut și faptul că

pentru metoda de vânzare aleasă nu era necesar ca fostul A.P.A.P.S. să

utilizeze un dosar întrucât vânzarea acțiunilor s-a făcut în mod public pe o

piață de vânzare obișnuită a acestor titluri cu respectarea regulamentelor

emise de C.N.V.M. care nu au fost contestate de reclamant și intervenienți. În

aceste condiții în care au fost utilizate mecanismele și procedurile specifice

de pe piața de titluri, potrivit instanței de apel, pârâtul V.D.F. beneficiază

de prezumția de bună-credință nefiind dovedit în cauză că a întreprins fapte

sau acțiuni ilicite pentru a distorsiona în propriul profit operațiunea la care

a participat.

Recursul

Împotriva deciziei nr. 89 din 12

aprilie 2007 a declarat recurs, reclamantul A.E. și SC E.E. SRL prin care au

invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în temeiul căruia

au solicitat modificarea hotărârilor anterioare și admiterea acțiunii precizate.

În argumentarea acestui motiv au susținut că tranzacția încheiată între fosta A.P.A.P.S.

și V.D.F. este nulă și că decizia Curții de Apel este nelegală întrucât nu a

reținut faptul că vânzarea de acțiuni trebuia precedată, conform art. 6 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 137/2002, de un dosar de prezentare al societății comerciale

care să cuprindă date și informații referitoare la situația economică,

financiară și patrimonială. Au mai susținut recurenții că deși A.G.A. din 23

noiembrie 2002, ținută la D.G. SA a fost anulată. P.V. a înaintat dosarul de

privatizare a societății așa cum rezultă din adresa din 7 iulie 2004, că A.V.A.S.

nu a ținut seama la vânzare de preț și de toate elementele conținute în oferta

de cumpărare și că reclamantul a oferit și plata tuturor sumelor restante pe

care le înregistra societatea la data vânzării.

Autorii au mai invocat și faptul că documentul

de ofertă trebuia întocmit în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la

piața de capital, că s-au constatat nereguli în organizarea și desfășurarea

tranzacției a cărei legalitate o contestă pentru că dosarul de prezentare a

fost semnat de o persoană fără calitate iar pârâta A.V.A.S. a avut cunoștință

despre acest lucru.

În fine, recurenții s-au referit la

probele dosarului pentru a susține că V.D.F. a fost persoană interpusă, că

dosarul de prezentare a fost întocmit de o persoană fără calitate și că acesta

cuprinde date nereale.

În consecință pentru toate argumentele

dezvoltate a solicitat admiterea recursului și constatarea nulității absolute a

tranzacției.

Intimații A.V.A.S. București și V.D.F.

prin întâmpinarea la cererea de recurs au susținut că nu s-au invocat motive de

nelegalitate, că toate criticile aduse hotărârii sunt de netemeinicie. S-a mai

susținut că recurenții nu au participat la procedura de vânzare și nu pot

justifica un interes legitim în cauză, că dosarul de prezentare nu era necesar

pentru procedura aleasă și, în fine, că alegerea metodei de privatizare nu

poate fi cenzurată, la cererea unor posibili cumpărători. În plus față de

aceste susțineri comune ale intimaților, A.V.A.S. a făcut referire la art. 22,23

și 25 din H.G. nr. 577/2002 privind normele de aplicare a Legii nr. 137/2002, pentru

a demonstra că tranzacția a cărei anulare se cere a respectat cadrul legal

impus de Legea nr. 137/2002 iar oferta de cumpărare a fost autorizată de C.N.V.M.

În consecință, față de aceste

susțineri au solicitat ca recursul să fie respins.

Recursul este nefondat.

Modificarea hotărârilor anterior pronunțate

se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când „hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii”.

Din dispozițiile citate rezultă cu evidență

obligația recurenților de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate,

deoarece recursul nu este o cale de atac devolutivă. În alte cuvinte pentru a conduce

la modificarea hotărârii recursul nu se poate limita la o simplă indicare „de

formă” a textelor de lege ci, așa cum prevede de altfel art. 302

1

lit.

c) motivele trebuie dezvoltate. Această dezvoltare implică determinarea

greșelilor anume imputate și precizarea explicită a încălcării dispozițiilor

legale.

Revenind la motivul invocat se

constată că recurenții au descris istoricul faptelor până la încheierea

tranzacției a cărei nulitate au solicitat-o fără nicio dezvoltare a unei

încălcări imperative a legii care să-i îndreptățească să susțină motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. Așadar, trimiterea la

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 137/2002 nu susține motivul de

nelegalitate invocat. Dacă totuși se analizează nelegalitatea soluției

criticate prin prisma articolului citat de recurentă se constată că metoda

aleasă de Autoritate pentru vânzarea acțiunilor nu obligă la întocmirea și

transmiterea dosarului de prezentare al societății comerciale.

În al doilea rând elementele conținute

în oferta de cumpărare nu pot fi cenzurate de instanță ci sunt atributul exclusiv

al instituțiilor publice implicate care potrivit art. 22 din H.G. nr. 577/2002

dată în aplicarea Legii nr. 137/2002, aleg metoda de tranzacționare a valorilor

mobiliare. Mai este de reținut că metoda aleasă pentru vânzarea acțiunilor

deținute de Statul român la D.G. SA este specifică Pieței de Capital și că

aceste reglementări nu impun întocmirea dosarului de prezentare în cazul în

care vânzarea se realizează prin Metoda „vânzare cu răspuns la oferta de cumpărare”.

În consecință dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nu susțin critica

de nelegalitate invocată de recurentă.

În raport de argumentele de mai sus se

impune precizarea că recurenții nu au fost ofertanți și că nu au demonstrat interesul

pentru a susține nulitatea actului încheiat de A.V.A.S. cu singurul ofertant a

cărui ofertă de cumpărare a fost autorizată de C.N.V.M. În consecință,

dispozițiile legale mai sus analizate, invocate de recurente, nu numai că nu

demonstrează nelegalitatea soluțiilor anterioare, dar nu demonstrează nici

interesul procesual sau vătămarea de ordin material și procesual care să

susțină cererea pentru anularea tranzacției.

Intențiile anterioare de cumpărare a

acțiunilor manifestate de recurenți nu sunt de natură să demonstreze

nelegalitatea actului încheiat în urma alegerii metodei de privatizare de către

instituția publică implicată. Această alegere scapă cenzurii instanței întrucât

așa cum corect a reținut de altfel instanța de apel, verificarea controlului

judecătoresc al operațiunii comerciale de privatizare vizează numai

nelegalitatea acesteia nu și oportunitatea sau circumstanțele economice și de

piață.

În același context trebuie reținut și faptul

că recurenții nu au demonstrat vreo împiedicare de a participa la procedura de

vânzare menționată pentru a afirma cu îndreptățire că le-au fost fraudate

interesele, cu atât mai mult cu cât, oferta de cumpărare după autorizarea de

către C.N.V.M. a fost publicată, tocmai pentru asigurarea participării

persoanelor interesate iar în cauză nu s-a demonstrat lipsa de transparență sau

de opozabilitate față de potențialii participanți.

Concluzia care se impune în raport de

argumentele de mai sus este că recurenții și-au structurat criticile pe motive

de netemeinicie deși au promovat o cale de atac nedevolutivă și că singurele dispoziții

legale la care s-au referit nu au fost nesocotite pentru motivele analizate anterior.

Așa fiind, recursul, potrivit art. 312

C. proc. civ., va fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., cererea pentru cheltuieli formulată de intimatul V.D.F. va fi

respinsă, ca nedovedită, întrucât dovada depusă în sprijinul cererii este în

copie și nu se referă la acest dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul A.E. și intervenienta în numele altei persoane SC E.E. SRL BAIA MARE

împotriva deciziei civile nr. 89 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de

intimatul V.D.F. privind acordarea de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

mai 2008.