ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1380/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la 3 iulie 2007 reclamanta Asociația Salariaților F.P. Baia Mare în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să înceteze monitorizarea contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1996 și 1998 și să emită avizele necesare de alocare a acțiunilor cumpărate de membrii P.A.A.

În motivarea acțiunii reclamanta precizează următoarele: - prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1996 a cumpărat un număr de 108.088 acțiuni reprezentând 51% din capitalul social al SC F. SA iar contractul de vânzare - cumpărare din 1998 a cumpărat 1.879.184 acțiuni reprezentând 12,33% din valoarea capitalului social subscris al SC F. SA; - potrivit celor două contracte părțile au fost de acord ca acțiunile constituite drept gaj să fie predate și indisponibilizate în numele F.P.S., (actualmente A.V.A.S. ) până la data plății integrale a sumelor datorate de cumpărător, eliberarea de gaj urmând a se face la data plății ultimei rate; - reclamanta a achitat prețul celor două contracte și s-a adresat A.V.A.S.

solicitând eliberarea acțiunilor de sub gaj – cerere soluționată favorabil prin adresele din 31 mai 2002 și 21 martie 2006, adrese în raport de care R. SA a confirmat radierea gajului din Registrul Acționarilor; - acțiunile nu pot fi transferate din contul Asociației P.A.S. la acțiunile P.A.S. fără acordul A.V.A.S. , acord pe care A.V.A.S. refuză în mod neîntemeiat să îl elibereze. Tribunalul Maramureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1549 din 15 mai 2007 a admis acțiunea reclamantei, a dispus ca pârâta să înceteze monitorizarea contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni și să emită reclamantei avizele necesare de alocare a acțiunilor cumpărate de membrii P.A.S., cu cheltuieli de judecată în sumă de 4.039 ron.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta A.V.A.S. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului se susține că hotărârea este nelegală sub următoarele aspecte: - în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 137/2002 numai instituția publică implicată, respectiv A.V.A.S. poate să decidă asupra oportunității încetării contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni; - hotărârea de fond a fost pronunțată cu neobservarea faptului că, în privința contractului din 1996 a fost confirmată respectarea obligațiilor contractuale și încetarea monitorizării; Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel se arată că societatea a primit fonduri de restructurare pentru investiții pentru care s-au încheiat două convenții, respectiv: - convenția din 9 noiembrie 1994 prin care se prevedea că fondul în valoare de 90.000 lei se va recupera de către A.V.A.S.

din dividende suplimentare față de anul 1993, obținute de societate în 8 ani, respectiv în perioada 1994 - 2001; - convenția din 26 octombrie 1995 care prevedea că fondul în valoare de 50.000 lei se va recupera de către A.V.A.S. din dividendele suplimentare obținute de societate în perioada 1996 – 2000; că societatea în perioada 1996 – 1998, cât F.P.S. era acționar, niciun dividend, context în care fondul acordat a rămas nerecuperat. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 204 din 3 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul pârâtei A.V.A.S. București. În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut în esență, că față de cele rezultate din lucrările cauzei, menținerea monitorizării, respectiv a indisponibilizării nu se mai impune.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. București, criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și vizează, în esență următoarele aspecte: - instanța de apel a ignorat prevederile art. 5 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării care prevede că instituția publică este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni; - hotărârea a fost formulată cu nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002, instanța de apel fiind în eroare când a apreciat că în cauză nu se pune în discuție oportunitatea încheierii contractului ci constatarea că au fost îndeplinite obligațiile; - instanța de apel nu a avut în vedere faptul că, întrucât clauza înscrisă la pct. 8.7 lit. c) din contractul din 22 decembrie 1998 nu a fost respectată de reclamantă, evocatul contract se află încă în desfășurare și drept urmare monitorizarea era justificată. În final recurenta solicită modificarea deciziei recurate, admiterea apelului cu consecința respingerii cererii reclamantei. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării acțiunile se pot vinde la prețul de piață rezultat din raportul dintre cerere și ofertă chiar dacă acest preț este inferior prețului de ofertă stabilit de instituția publică implicată – singura autoritate, competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, având în vedere, pe lângă preț și celelalte elemente care compun oferta de cumpărare. Instanțele judecătorești sau arbitrale nu se pot pronunța asupra, oportunității încheierii tranzacției, ci doar asupra legalității acesteia.

Textul legal indicat de recurentă nu este incident în speță în raport de obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța și în care reclamanta nu a contestat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni și nici autoritatea competentă să decidă asupra încheierii respectivelor contrate, ci a solicitat obligarea pârâtei să înceteze monitorizarea celor două contracte întrucât acestea au fost finalizate. De asemenea, este de reținut că în speță nu au aplicabilitate nici celelalte acte normative invocate de recurentă, respectiv Legea nr. 137/2002 și O.U.G. nr. 25/2002 întrucât nu conțin dispoziții referitoare la monitorizare după executarea contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni.

Cu privire la ultima critică invocată în recurs se reține că instanța de apel a dat o corectă interpretare a dispozițiilor din Legea nr. 31/1990, republicată, și a Decretului nr. 167/1998 stabilind că dreptul la acțiune privind plata dividendelor se prescrie în 3 ani de la data la care trebuiau să fie distribuite. Înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală sub aspectul criticilor formulate, în raport de art. 312 C. proc. civ. și având în vedere și art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 204 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ fiscal. Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante Asociația Salariaților F.P. Baia Mare 1.342,98 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2008.