ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1380/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1380/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Maramureș la 3 iulie 2007 reclamanta Asociația Salariaților F.P. Baia Mare în
contradictoriu cu pârâta
A.V.A.S.
București a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va
pronunța, să oblige pârâta să înceteze monitorizarea contractelor de vânzare - cumpărare
de acțiuni din 1996 și 1998 și să emită avizele necesare de alocare a
acțiunilor cumpărate de membrii P.A.A.
În motivarea acțiunii
reclamanta precizează următoarele:
- prin contractul de vânzare
- cumpărare de acțiuni din 1996 a cumpărat un număr de 108.088 acțiuni
reprezentând 51% din capitalul social al SC F. SA iar contractul de vânzare - cumpărare
din 1998 a cumpărat 1.879.184 acțiuni reprezentând 12,33% din valoarea
capitalului social subscris al SC F. SA;
- potrivit celor două
contracte părțile au fost de acord ca acțiunile constituite drept gaj să fie
predate și indisponibilizate în numele F.P.S., (actualmente
A.V.A.S.
) până la data plății
integrale a sumelor datorate de cumpărător, eliberarea de gaj urmând a se face
la data plății ultimei rate;
- reclamanta a achitat
prețul celor două contracte și s-a adresat
A.V.A.S.
solicitând eliberarea acțiunilor de
sub gaj – cerere soluționată favorabil prin adresele din 31 mai 2002 și 21
martie 2006, adrese în raport de care R. SA a confirmat radierea gajului din
Registrul Acționarilor;
- acțiunile nu pot fi
transferate din contul Asociației P.A.S. la acțiunile P.A.S. fără acordul
A.V.A.S.
, acord pe care
A.V.A.S.
refuză în mod neîntemeiat
să îl elibereze.
Tribunalul Maramureș, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1549 din 15 mai
2007 a admis acțiunea reclamantei, a dispus ca pârâta să înceteze monitorizarea
contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni și să emită reclamantei avizele
necesare de alocare a acțiunilor cumpărate de membrii P.A.S., cu cheltuieli de
judecată în sumă de 4.039 ron.
Împotriva acestei sentințe a
formulat apel pârâta
A.V.A.S.
București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se
susține că hotărârea este nelegală sub următoarele aspecte:
- în raport cu dispozițiile art.
5 din Legea nr. 137/2002 numai instituția publică implicată, respectiv
A.V.A.S.
poate să decidă asupra
oportunității încetării contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni;
- hotărârea de fond a fost
pronunțată cu neobservarea faptului că, în privința contractului din 1996 a
fost confirmată respectarea obligațiilor contractuale și încetarea monitorizării;
Astfel, în dezvoltarea
motivelor de apel se arată că societatea a primit fonduri de restructurare
pentru investiții pentru care s-au încheiat două convenții, respectiv:
- convenția din 9 noiembrie
1994 prin care se prevedea că fondul în valoare de 90.000 lei se va recupera de
către
A.V.A.S.
din dividende suplimentare
față de anul 1993, obținute de societate în 8 ani, respectiv în perioada 1994 -
2001;
- convenția din 26 octombrie
1995 care prevedea că fondul în valoare de 50.000 lei se va recupera de către
A.V.A.S.
din dividendele
suplimentare obținute de societate în perioada 1996 – 2000; că societatea în
perioada 1996 – 1998, cât F.P.S. era acționar, niciun dividend, context în care
fondul acordat a rămas nerecuperat.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 204 din 3 octombrie
2007, a respins ca nefondat apelul pârâtei
A.V.A.S.
București.
În fundamentarea acestei
decizii instanța de control judiciar a reținut în esență, că față de cele
rezultate din lucrările cauzei, menținerea monitorizării, respectiv a indisponibilizării
nu se mai impune.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs pârâta
A.V.A.S.
București, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta își subsumează
criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
și vizează, în esență următoarele aspecte:
- instanța de apel a ignorat
prevederile art. 5 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru
accelerarea privatizării care prevede că instituția publică este singura
autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de
vânzare - cumpărare de acțiuni;
- hotărârea a fost formulată
cu nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, instanța
de apel fiind în eroare când a apreciat că în cauză nu se pune în discuție
oportunitatea încheierii contractului ci constatarea că au fost îndeplinite
obligațiile;
- instanța de apel nu a avut
în vedere faptul că, întrucât clauza înscrisă la pct. 8.7 lit. c) din
contractul din 22 decembrie 1998 nu a fost respectată de reclamantă, evocatul
contract se află încă în desfășurare și drept urmare monitorizarea era
justificată.
În final recurenta solicită
modificarea deciziei recurate, admiterea apelului cu consecința respingerii
cererii reclamantei.
Înalta Curte, analizând
decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este
nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 5 din Legea nr.
137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării acțiunile se pot
vinde la prețul de piață rezultat din raportul dintre cerere și ofertă chiar
dacă acest preț este inferior prețului de ofertă stabilit de instituția publică
implicată – singura autoritate, competentă să decidă asupra oportunității
încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, având în vedere, pe
lângă preț și celelalte elemente care compun oferta de cumpărare. Instanțele
judecătorești sau arbitrale nu se pot pronunța asupra, oportunității încheierii
tranzacției, ci doar asupra legalității acesteia.
Textul legal indicat de
recurentă nu este incident în speță în raport de obiectul acțiunii cu care a
fost sesizată instanța și în care reclamanta nu a contestat contractul de
vânzare - cumpărare de acțiuni și nici autoritatea competentă să decidă asupra
încheierii respectivelor contrate, ci a solicitat obligarea pârâtei să înceteze
monitorizarea celor două contracte întrucât acestea au fost finalizate.
De asemenea, este de reținut
că în speță nu au aplicabilitate nici celelalte acte normative invocate de
recurentă, respectiv Legea nr. 137/2002 și O.U.G. nr. 25/2002 întrucât nu
conțin dispoziții referitoare la monitorizare după executarea contractelor de
vânzare - cumpărare de acțiuni.
Cu privire la ultima critică
invocată în recurs se reține că instanța de apel a dat o corectă interpretare a
dispozițiilor din Legea nr. 31/1990, republicată, și a Decretului nr. 167/1998
stabilind că dreptul la acțiune privind plata dividendelor se prescrie în 3 ani
de la data la care trebuiau să fie distribuite.
Înalta Curte, constatând că
decizia recurată este legală sub aspectul criticilor formulate, în raport de art.
312 C. proc. civ. și având în vedere și art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta
A.V.A.S.
București împotriva deciziei nr. 204 din 3 octombrie 2007 a
Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ fiscal.
Obligă recurenta - pârâtă să
plătească intimatei - reclamante Asociația Salariaților F.P. Baia Mare 1.342,98
lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința
publică, astăzi 8 aprilie 2008.