ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1732/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13747 din 21 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantele SC R. SA, SC N.C. SRL, SC F.T. SRL, SC I.S.M. SRL și SC S. SRL formulată în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București. Prin aceeași hotărâre, s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenientele A.F.P., SC A. SRL și SC F. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că, potrivit deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul verbal nr. BI/ 120 din 15 aprilie 2004, consorțiul din care face parte reclamantele a fost descalificat fiind exclus din procedura de negociere pentru achiziționarea acțiunilor SC I.F.F.C.E.

SA, ca urmare a faptului că una din membrele consorțiului, SC S. SRL, nu a prezentat certificatul de atestare fiscală pentru achitarea taxelor și impozitelor locale și înregistra datorii către bugetul de stat în valoare de 2.765.454.770 lei, majorări de întârziere și penalități. Instanța de fond a eliminat susținerile consorțiului reclamant referitoare la cazul de forță majoră care a împiedicat societatea sus-amintită să prezinte certificatul fiscal, cu referire la declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă, reținând că această împrejurare nu are caracterul unui eveniment exterior neprevăzut și de neînlăturat, față de faptul că toate celelalte societăți au prezentat certificate fiscale, ceea ce înseamnă că una dintre societățile reclamante își invocă propria culpă.

Se reține, de asemenea că, la momentul la care s-a înregistrat oferta de participare la negociere, existența debitelor față de bugetul de stat împiedica participarea acestei societăți la negociere și prin urmare, eliminarea consorțiului s-a făcut în mod legal. Cu privire la cererea de excludere a consorțiului intervenient de la participarea la negociere, instanța de fond a reținut că intervenientele îndeplineau condițiile de participare prevăzute în caietul de sarcini.

Susținerile reclamantelor potrivit cărora actul constitutiv al consorțiului intervenient nu era încheiat în formă autentică, iar unul din membrii consorțiului nu îndeplinea cerința de a avea un obiect de activitate similar cu cel al societății privatizate, au fost înlăturate de instanță ca neîntemeiate față de contractul de asociere depus la dosarul cauzei, contract autentificat sub nr. 937 din 26 martie 2004, iar SC F. SA avea în obiectul de activitate, ca activitate secundară, fabricarea calculatoarelor și a altor elemente electronice, potrivit certificatului emis de O.R.C. Împotriva sentinței de fond a declarat apel consorțiul reclamant și, prin decizia comercială nr. 436 din 13 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în tot sentința atacată, a admis în parte acțiunea în sensul că, a dispus anularea deciziei A.V.A.S.

cuprinsă în procesul verbal nr. BI/ 820 din 15 aprilie 2004 și a tuturor actelor ulterioare privind licitația din 15 aprilie 2004. Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins cererea privind continuarea procedurii de negociere cu participarea reclamantelor, ca nefondată și, de asemenea, a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes propriu. Instanța de apel, analizând criticile aduse sentinței de fond, sub aspectul aprecierii greșite asupra cauzelor care au condus la excluderea consorțiului reclamant, a reținut că, lipsa certificatului fiscal se datorează unui caz de forță majoră, declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă având acest caracter, neputând fi nici prevăzută, nici înlăturată.

Se reține că în mod greșit instanța de fond, a apreciat existența cazului de forță majoră prin raportare la ceilalți participanți, aprecierea trebuind făcută pentru fiecare situație în parte, fără a se înțelege prin situații de forță majoră doar evenimentele naturale ce pot afecta mai mulți subiecți, astfel încât nedepunerea acestui certificat de către societatea reclamantă nu s-a datorat în nici un caz culpei acesteia, ci a unui eveniment imposibil de prevăzut de către societate și ale cărei consecințe nu puteau fi înlăturate. Cu privire la certificatul fiscal ce atesta debite înregistrate la bugetul de stat de către SC S. SRL, instanța de apel reține că deși această societate figura cu debite către bugetul de stat, în același timp bugetul statului datora societății o sumă cu mult mai mare cu titlu de T.V.A.

de rambursat, sens în care societatea a depus cerere de compensare. Așadar, în mod greșit instanța de fond a apreciat și cu privire la procesul de compensare al sumelor restante astfel încât, ar fi nedrept ca o societate care urmează a încasa de la stat suma ori urmează să-și stingă aceste obligații prin compensare legală, să fie împiedicată să participe la licitații publice datorită faptului că procedeul de compensare nu este finalizat. În fine, față de soluția pronunțată în cauză, instanța de apel reține că, efectul anulării înscrisurilor ulterioare excluderii consorțiului reclamant nu duce automat la continuarea procesului de negociere cu participarea reclamantelor, ci presupune organizarea unei noi licitații.

Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, instanța de apel a apreciat-o, ca nefondată, reținând că, în fond, intervenientele nu au formulat nici o cerere concretă, potrivit încheierii din 12 octombrie 2004 și, ca o dovadă în plus, este faptul că instanța de fond deși a admis-o, nu a dispus nimic în consecință. Împotriva deciziei din apel au declarat recurs toate părțile. Recursurile părților au fost respinse de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondate, prin decizia nr. 1283 din 30 martie 2006. Prin cererea înregistrată la 18 mai 2007 A.V.A.S. a solicitat Curții de Apel București lămurirea dispozitivului deciziei nr. 436 din 13 mai 2005, pronunțată de această instanță, cu privire la actele ulterioare licitației din data de 15 aprilie 2004, respectiv dacă instanța a avut în vedere anularea inclusiv a contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004, cât și a hotărârii A.G.E.A.

din 11 ianuarie 2006. În motivarea cererii se arată că prin sentința comercială nr. 13747 din 21 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, iar Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 436 din 13 mai 2005, rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr. 1283 din 30 martie 2006, a admis apelul; a schimbat în tot sentința atacată, a admis în parte acțiunea, în sensul anulării deciziei A.V.A.S. București cuprinsă în procesul - verbal nr. B1/ 820 din 15 aprilie 2004 și a tuturor actelor ulterioare privind licitația din 15 aprilie 2004 și respingerii cererii privind continuarea procedurii de negociere cu participarea reclamantelor, ca nefondată.

Se precizează că ulterior încheierii procesului - verbal de licitație din data de 15 aprilie 2004 a fost semnat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004 de către A.V.A.S., în calitate de vânzător și SC F.I.I. SA, în calitate de cumpărător prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra unui număr de 504.940 acțiuni reprezentând 59,39 % din valoarea capitalului social al SC I.F. SA – F.C.E. SA. Se mai arată, că urmare a anulării contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004, A.V.A.S. a solicitat SC R. SA și O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, reînscrierea A.V.A.S. ca acționar la SC I.F. SA cu un număr de 504.940 acțiuni, cereri admise.

SC F.I.T. a dobândit calitatea de acționar majoritar la SC I.F. SA prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004, iar în virtutea acestei calități a hotărât în A.G.E.A. din 11 ianuarie 2006 majorarea capitalului social, majorare în urma căruia SC F.I.T. SA a dobândit un număr de 260.652 acțiuni reprezentând 23,57 % din capitalul social, hotărâre care a fost adoptată însă ulterior pronunțării deciziei nr. 436 din 13 mai 2005 de către Curtea de Apel București, prin care s-a dispus anularea deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul - verbal nr. B1/ 820 din 15 aprilie 2004. Având în vedere această majorare de capital, se arată că în momentul de față A.V.A.S.

este reînscrisă cu un procent mai mic. La data de 13 septembrie 2007 SC I.F.I.T. SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită menținerea în vigoare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004 încheiat de A.V.A.S. și consorțiul cumpărător, cerere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 50 alin. (3) C. proc. civ., în cauză neexistând învoirea tuturor părților. Prin încheierea din 5 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 5825/2/2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, cererea formulată de A.V.A.S.

cu motivarea că prin decizia a cărei lămurire se solicită, Curtea s-a pronunțat conform celor solicitate prin cererea de chemare în judecată, în limitele acesteia, conform principiului disponibilității, pe tot parcursul procesului neexistând nicio cerere precizatoare referitoare la actele ulterioare privind licitația din 15 aprilie 2004, cu atât mai mult cu cât a fost declarat recurs de către toate părțile, recursuri respinse de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe această cale, petenta încearcă să obțină o nouă hotărâre, având în vedere că invocă acte ulterioare pronunțării deciziei nr. 436 din 13 mai 2005 și situații de fapt inexistente la acea dată, pentru acest lucru având la dispoziție alte căi procedurale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, A.V.A.S. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală întrucât, instanța, în virtutea rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 129 C. proc. civ., trebuia fie să pună în discuția părților precizarea acțiunii reclamantei în sensul indicării exprese a actelor vizate, fie să respingă acțiunea. A.V.A.S., în recursul declarat împotriva deciziei nr. 436/2005, a cărei lămurire se solicită, a criticat decizia și sub acest aspect însă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că acesta nu este un motiv de nelegalitate prevăzut de lege și pe cale de consecință, în urma analizării în tot a motivelor de recurs l-a respins ca nefondat.

A.V.A.S. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei în cauză și nu să obțină o nouă hotărâre, pentru a putea face demersurile necesare în vederea repunerii părților în situația anterioară conform art. 6 din Legea nr. 26/1990. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. În ceea ce privește primul motiv de recurs acesta vizează decizia nr. 436/2005 a Curții de Apel București întrucât lipsa de rol activ în precizarea acțiunii reclamantei cu privire la actele ce ar urma să fie anulate este o critică, întemeiată sau nu, ce poate fi adusă instanței ce a pronunțat respectiva decizie și nu celei care a pronunțat încheierea atacată și care face, strict, obiectul prezentului recurs.

Este nu numai nefondată dar și nereală susținerea din cel de al doilea motiv de recurs că A.V.A.S. ar fi invocat ca motiv de recurs împotriva deciziei nr. 436/2005 și că Înalta Curte ar fi apreciat că acesta nu este un motiv de nelegalitate și nu l-a examinat. În recursul declarat de A.V.A.S. în respectivul dosar nu se regăsește un asemenea motiv, recursul vizând doar aspectele privind licitația și atribuțiile comisiei de licitație. În pronunțarea încheierii atacate instanța nu a încălcat sau aplicat greșit legea ci a apreciat, în mod corect și judicios că prin decizia nr. 436/2005 Curtea de Apel București s-a pronunțat conform cererii de chemare în judecată și în limitele acesteia și ca atare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 1 C. proc.

civ., pentru a se impune lămurirea dispozitivului în sensul cerut de recurenta – petentă. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respinsă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. București, împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București la data de 5 octombrie 2007 în dosarul nr. 5825/2/2005, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2008.