ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1732/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

13747 din 21 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantele SC R. SA, SC N.C.

SRL, SC F.T. SRL, SC I.S.M. SRL și SC S. SRL formulată în contradictoriu cu

pârâta A.V.A.S. București.

Prin aceeași hotărâre, s-a

admis cererea de intervenție formulată de intervenientele A.F.P., SC A. SRL și

SC F. SA.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență că, potrivit deciziei A.V.A.S. cuprinsă

în procesul verbal nr. BI/ 120 din 15 aprilie 2004, consorțiul din care face

parte reclamantele a fost descalificat fiind exclus din procedura de negociere

pentru achiziționarea acțiunilor SC I.F.F.C.E. SA, ca urmare a faptului că una

din membrele consorțiului, SC S. SRL, nu a prezentat certificatul de atestare

fiscală pentru achitarea taxelor și impozitelor locale și înregistra datorii

către bugetul de stat în valoare de 2.765.454.770 lei, majorări de întârziere

și penalități.

Instanța de fond a eliminat

susținerile consorțiului reclamant referitoare la cazul de forță majoră care a

împiedicat societatea sus-amintită să prezinte certificatul fiscal, cu referire

la declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă, reținând că această

împrejurare nu are caracterul unui eveniment exterior neprevăzut și de

neînlăturat, față de faptul că toate celelalte societăți au prezentat

certificate fiscale, ceea ce înseamnă că una dintre societățile reclamante își

invocă propria culpă.

Se reține, de asemenea că,

la momentul la care s-a înregistrat oferta de participare la negociere,

existența debitelor față de bugetul de stat împiedica participarea acestei

societăți la negociere și prin urmare, eliminarea consorțiului s-a făcut în mod

legal.

Cu privire la cererea de

excludere a consorțiului intervenient de la participarea la negociere, instanța

de fond a reținut că intervenientele îndeplineau condițiile de participare

prevăzute în caietul de sarcini.

Susținerile reclamantelor

potrivit cărora actul constitutiv al consorțiului intervenient nu era încheiat

în formă autentică, iar unul din membrii consorțiului nu îndeplinea cerința de

a avea un obiect de activitate similar cu cel al societății privatizate, au

fost înlăturate de instanță ca neîntemeiate față de contractul de asociere

depus la dosarul cauzei, contract autentificat sub nr. 937 din 26 martie 2004,

iar SC F. SA avea în obiectul de activitate, ca activitate secundară,

fabricarea calculatoarelor și a altor elemente electronice, potrivit

certificatului emis de O.R.C.

Împotriva sentinței de fond

a declarat apel consorțiul reclamant și, prin decizia comercială nr. 436 din 13

mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul

reclamantelor, a schimbat în tot sentința atacată, a admis în parte acțiunea în

sensul că, a dispus anularea deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul verbal nr. BI/

820 din 15 aprilie 2004 și a tuturor actelor ulterioare privind licitația din

15 aprilie 2004.

Prin aceeași decizie,

instanța de apel a respins cererea privind continuarea procedurii de negociere

cu participarea reclamantelor, ca nefondată și, de asemenea, a respins, ca

nefondată, cererea de intervenție în interes propriu.

Instanța de apel, analizând

criticile aduse sentinței de fond, sub aspectul aprecierii greșite asupra

cauzelor care au condus la excluderea consorțiului reclamant, a reținut că,

lipsa certificatului fiscal se datorează unui caz de forță majoră, declararea

zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă având acest caracter, neputând fi nici

prevăzută, nici înlăturată.

Se reține că în mod greșit

instanța de fond, a apreciat existența cazului de forță majoră prin raportare

la ceilalți participanți, aprecierea trebuind făcută pentru fiecare situație în

parte, fără a se înțelege prin situații de forță majoră doar evenimentele

naturale ce pot afecta mai mulți subiecți, astfel încât nedepunerea acestui

certificat de către societatea reclamantă nu s-a datorat în nici un caz culpei

acesteia, ci a unui eveniment imposibil de prevăzut de către societate și ale

cărei consecințe nu puteau fi înlăturate.

Cu privire la certificatul

fiscal ce atesta debite înregistrate la bugetul de stat de către SC S. SRL,

instanța de apel reține că deși această societate figura cu debite către

bugetul de stat, în același timp bugetul statului datora societății o sumă cu mult

mai mare cu titlu de T.V.A. de rambursat, sens în care societatea a depus

cerere de compensare.

Așadar, în mod greșit

instanța de fond a apreciat și cu privire la procesul de compensare al sumelor

restante astfel încât, ar fi nedrept ca o societate care urmează a încasa de la

stat suma ori urmează să-și stingă aceste obligații prin compensare legală, să

fie împiedicată să participe la licitații publice datorită faptului că

procedeul de compensare nu este finalizat.

În fine, față de soluția

pronunțată în cauză, instanța de apel reține că, efectul anulării înscrisurilor

ulterioare excluderii consorțiului reclamant nu duce automat la continuarea

procesului de negociere cu participarea reclamantelor, ci presupune organizarea

unei noi licitații.

Cu privire la cererea de

intervenție în interes propriu, instanța de apel a apreciat-o, ca nefondată,

reținând că, în fond, intervenientele nu au formulat nici o cerere concretă,

potrivit încheierii din 12 octombrie 2004 și, ca o dovadă în plus, este faptul

că instanța de fond deși a admis-o, nu a dispus nimic în consecință.

Împotriva deciziei din apel

au declarat recurs toate părțile.

Recursurile părților au fost

respinse de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondate, prin

decizia nr. 1283 din 30 martie 2006.

Prin cererea înregistrată la

18 mai 2007 A.V.A.S. a solicitat Curții de Apel București lămurirea

dispozitivului deciziei nr. 436 din 13 mai 2005, pronunțată de această

instanță, cu privire la actele ulterioare licitației din data de 15 aprilie

2004, respectiv dacă instanța a avut în vedere anularea inclusiv a contractului

de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004, cât și a hotărârii

A.G.E.A. din 11 ianuarie 2006.

În motivarea cererii se

arată că prin sentința comercială nr. 13747 din 21 decembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea ca

neîntemeiată, iar Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

decizia nr. 436 din 13 mai 2005, rămasă definitivă și irevocabilă conform

deciziei nr. 1283 din 30 martie 2006, a admis apelul; a schimbat în tot

sentința atacată, a admis în parte acțiunea, în sensul anulării deciziei A.V.A.S.

București cuprinsă în procesul - verbal nr. B1/ 820 din 15 aprilie 2004 și a

tuturor actelor ulterioare privind licitația din 15 aprilie 2004 și respingerii

cererii privind continuarea procedurii de negociere cu participarea

reclamantelor, ca nefondată.

Se precizează că ulterior

încheierii procesului - verbal de licitație din data de 15 aprilie 2004 a fost

semnat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004

de către A.V.A.S., în calitate de vânzător și SC F.I.I. SA, în calitate de

cumpărător prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra unui număr

de 504.940 acțiuni reprezentând 59,39 % din valoarea capitalului social al SC I.F.

SA – F.C.E. SA.

Se mai arată, că urmare a

anulării contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 97 din 30 decembrie

2004, A.V.A.S. a solicitat SC R. SA și O.R.C. de pe lângă Tribunalul București,

reînscrierea A.V.A.S. ca acționar la SC I.F. SA cu un număr de 504.940 acțiuni,

cereri admise.

SC F.I.T. a dobândit

calitatea de acționar majoritar la SC I.F. SA prin încheierea contractului de

vânzare - cumpărare acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004, iar în virtutea

acestei calități a hotărât în A.G.E.A. din 11 ianuarie 2006 majorarea

capitalului social, majorare în urma căruia SC F.I.T. SA a dobândit un număr de

260.652 acțiuni reprezentând 23,57 % din capitalul social, hotărâre care a fost

adoptată însă ulterior pronunțării deciziei nr. 436 din 13 mai 2005 de către

Curtea de Apel București, prin care s-a dispus anularea deciziei A.V.A.S.

cuprinsă în procesul - verbal nr. B1/ 820 din 15 aprilie 2004.

Având în vedere această

majorare de capital, se arată că în momentul de față A.V.A.S. este reînscrisă

cu un procent mai mic.

La data de 13 septembrie

2007 SC I.F.I.T. SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin

care solicită menținerea în vigoare a contractului de vânzare - cumpărare de

acțiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004 încheiat de A.V.A.S. și consorțiul

cumpărător, cerere care a fost

respinsă, ca

inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 50 alin. (3) C. proc. civ., în

cauză

neexistând învoirea tuturor părților.

Prin încheierea din 5

octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 5825/2/2005, Curtea de Apel București

a respins, ca nefondată, cererea formulată de A.V.A.S. cu motivarea că prin

decizia a cărei lămurire se solicită, Curtea s-a pronunțat conform celor

solicitate prin cererea de chemare în judecată, în limitele acesteia, conform

principiului disponibilității, pe tot parcursul procesului neexistând nicio

cerere precizatoare referitoare la actele ulterioare privind licitația din 15

aprilie 2004, cu atât mai mult cu cât a fost declarat recurs de către toate

părțile, recursuri respinse de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe această cale, petenta

încearcă să obțină o nouă hotărâre, având în vedere că invocă acte ulterioare

pronunțării deciziei nr. 436 din 13 mai 2005 și situații de fapt inexistente la

acea dată, pentru acest lucru având la dispoziție alte căi procedurale.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs, în termen, A.V.A.S. solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

București.

În motivarea recursului său,

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală întrucât,

instanța, în virtutea rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 129 C.

proc. civ., trebuia fie să pună în discuția părților precizarea acțiunii

reclamantei în sensul indicării exprese a actelor vizate, fie să respingă

acțiunea.

A.V.A.S., în recursul

declarat împotriva deciziei nr. 436/2005, a cărei lămurire se solicită, a

criticat decizia și sub acest aspect însă Înalta Curte de Casație și Justiție a

apreciat că acesta nu este un motiv de nelegalitate prevăzut de lege și pe cale

de consecință, în urma analizării în tot a motivelor de recurs l-a respins ca

nefondat.

A.V.A.S. a solicitat

lămurirea dispozitivului deciziei în cauză și nu să obțină o nouă hotărâre,

pentru a putea face demersurile necesare în vederea repunerii părților în

situația anterioară conform art. 6 din Legea nr. 26/1990.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs acesta vizează decizia nr. 436/2005 a Curții de Apel București

întrucât lipsa de rol activ în precizarea acțiunii reclamantei cu privire la

actele ce ar urma să fie anulate este o critică, întemeiată sau nu, ce poate fi

adusă instanței ce a pronunțat respectiva decizie și nu celei care a pronunțat

încheierea atacată și care face, strict, obiectul prezentului recurs.

Este nu numai nefondată dar

și nereală susținerea din cel de al doilea motiv de recurs că A.V.A.S. ar fi

invocat ca motiv de recurs împotriva deciziei nr. 436/2005 și că Înalta Curte

ar fi apreciat că acesta nu este un motiv de nelegalitate și nu l-a examinat.

În recursul declarat de A.V.A.S. în respectivul dosar nu se regăsește un

asemenea motiv, recursul vizând doar aspectele privind licitația și atribuțiile

comisiei de licitație.

În pronunțarea încheierii

atacate instanța nu a încălcat sau aplicat greșit legea ci a apreciat, în mod

corect și judicios că prin decizia nr. 436/2005 Curtea de Apel București s-a

pronunțat conform cererii de chemare în judecată și în limitele acesteia și ca

atare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281

1

C. proc.

civ., pentru a se impune lămurirea dispozitivului în sensul cerut de recurenta

– petentă.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respinsă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta A.V.A.S. București, împotriva încheierii pronunțată de Curtea de

Apel București la data de 5 octombrie 2007 în dosarul nr. 5825/2/2005, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2008.