ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3720/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7 martie 2006 și

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială

reclamanta SC P. SA a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la emiterea

certificatului de sarcini fiscale pentru suma de 20.420,22 lei reprezentând

penalități datorate pârâtei A.V.A.S. pentru plata cu întârziere a dividendelor

aferente exercițiului financiar al anului 2001 și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat în esență că sumele sunt datorate ca

majorări si penalități de întârziere și reclamanta a fost obligată la plata lor

prin Sentința civilă 469 din 30 noiembrie 2005, astfel că pentru a beneficia de

prevederile Legii nr. 190/2004 a solicitat pârâtei eliberarea unui certificat

fiscal pentru suma de 20.420,22 lei.

În drept,

reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 29/1990.

Prin încheierea

din data de 11 aprilie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis excepția necompetenței funcționale a Instanței și a înaintat cauza secției

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr.

3322 din 27 iunie 2006 Tribunalul București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

La dosarul cauzei a fost

depusă întâmpinare în sensul că pârâta A.V.A.S. nu este creditor bugetar și ca

atare nu are competența de a elibera certificate fiscale. Sumele la care a fost

obligată reclamanta sunt penalități și majorări de întârziere calculate pentru

neplata la termen a dividendelor în condițiile în care A.

V.A.S. este acționarul societății reclamante.

Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 Curtea a

respins ca neîntemeiată

excepția lipsei calității procesual - pasive

a pârâtei și a pus în vedere reclamantei

să-și precizeze acțiunea

respectiv temeiul legal al cererii și ce anume solicită.

Reclamanta a depus la dosar precizarea acțiunii în sensul că își

întemeiază cererea de obligare a pârâtei la emiterea certificatului fiscal pe

dispozițiile Legii nr. 190/2004 și Legii nr. 554/2004

deoarece creanța A.V.A.S. urmează

regimul creanțelor bugetare.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 457 din 13

februarie 2007 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și prematurității

acțiunii invocate de reclamanta SC P. SA Măcin ca nefondate și a fost respinsă

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței

se arată că cererea reclamantei nu este inadmisibilă, ci este neîntemeiată.

S-a susținut că reclamanta a

Insistat, prin precizările depuse la dosar, în sensul că temeiul legal al

cererii îl constituie dispozițiile Legii nr. 190/2004 și Legii nr. 554/2004,

iar acțiunea nu este inadmisibilă deoarece reclamanta are posibilitatea, în

alte condiții, de a solicita eliberarea unui certificat fiscal, dar pentru

creanțe cu caracter bugetar.

Însă, din analiza

înscrisurilor depuse la dosar a reieșit că sumele de bani solicitate de pârâta

A.V.A.S. reprezintă sume la care reclamanta a fost obligată prin sentința

civilă nr. 469 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Măcin și

constituie majorări și penalități de întârziere calculate pentru neplata la

timp a dividendelor către A.V.A.S., în calitate de acționar la societatea

comercială reclamantă.

S-a reținut că sumele de

bani la care face referire reclamanta nu au caracterul unei creanțe bugetare,

ci al unei creanțe comerciale, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile

privind creanțele bugetare, iar cererea reclamantei de a i se elibera un

certificat de sarcini fiscale, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

În privința excepției prematurității

acțiunii, Instanța de Fond a constatat că reclamanta a urmat procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se pârâtei cu

adresa din 12 ianuarie 2006, răspunsul l-a primit la 1 februarie 2006.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC P. SA Măcin.

Motivul de recurs invocat a

fost aplicarea greșită a legii.

Se arată, în motivarea

recursului, că A.V.A.S. este o instituție de specialitate a A.P.C., cu

personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului, iar potrivit art. 1 alin.

(3) și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 64/2001 penalitățile de întârziere pentru

neplata la termen a dividendelor urmează regimul juridic al creanțelor

bugetare.

Pentru că această sumă are

regimul juridic al unei creanțe bugetare, intrând sub incidența dispozițiilor

Legii nr. 190/2004, recurenta a solicitat eliberarea certificatului de sarcini

fiscale.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata - pârâtă A.V.A.S. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței Curții de Apel București ca legală și temeinică.

Se arată că A.V.A.S. nu are

atribuții în eliberarea certificatelor de sarcini fiscale, dar, oricum, sumele

de bani pentru care recurenta pretinde eliberarea certificatului sunt creanțe

comerciale, nu fiscale, sumele reprezentând penalități de întârziere, datorate

pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al

anului 2001, calculate conform O.G. nr. 64/2001.

Societatea reclamantă este o

societate comercială pe acțiuni la care A.V.A.S. a fost acționară în numele

statului, iar conform legii societăților comerciale, dreptul la dividende este

un drept fundamental al acționarului unei societăți comerciale, obligația de

plată a acestora fiind una strict comercială.

Creanța de 204.202.174 lei

nu este o creanță bugetară ci una proprie A.V.A.S. și nu se încadrează în

prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 190/2004 care prevede în mod

expres că societăților comerciale care s-au privatizat în temeiul acestei legi

li s-ar acorda scutiri de plata majorărilor de întârziere și a penalităților

aferente obligațiilor bugetare restante la data la care s-a semnat contractul

de privatizare.

Examinând motivele de recurs

invocate, dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Societatea reclamantă este o

societate pe acțiuni, unde statul român a deținut acțiuni. Pentru aceste

acțiuni, A.V.A.S., care reprezenta statul român, era îndreptățită să primească

dividende.

Privatizarea acestei

societăți s-a realizat în anul 2004 prin vânzarea acțiunilor deținute de statul

român.

Pentru că nu au fost plătite

până la privatizare, în luna aprilie 2004 au fost plătite către A.V.A.S.

dividendele aferente anului 2001.

Dar pentru neplata la termen

a acestora, prin hotărâre judecătorească, s-a obținut obligarea reclamantei și

la plata penalităților de întârziere către A.V.A.S.

Societatea recurentă a

solicitat A.V.A.S. eliberarea unui certificat de sarcini fiscale pentru suma de

204.202.174 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neplata

dividendelor pe anul 2001 către A.V.A.S.

Refuzul A.V.A.S. de a

elibera acest certificat, exprimat explicit prin adresa din 1 ianuarie 2006,

este justificat și nu aduce nici o vătămare reclamantei.

Certificatul de sarcini

fiscale sau certificatul de obligații bugetare se eliberează de Direcțiile

județene ale finanțelor publice și ele cuprind natura și cuantumul tuturor

obligațiilor bugetare.

Obligație bugetară

reprezintă obligațiile rezultate din impozite, taxe, contribuții sau alte

venituri bugetare, inclusiv majorările și penalitățile aferente lor.

În speță, problema care

trebuie soluționată este aceea dacă majorările și penalitățile stabilite în

sarcina reclamantei pentru neplata dividendelor către A.V.A.S. pe anul 2001

reprezintă o creanță bugetară și dacă A.V.A.S. poate emite certificate de

sarcini fiscale.

Dividendele s-au cuvenit statului

pentru cota sa de participare, ca acționar, la societatea reclamantă, iar acestea

sunt creanțe comerciale.

Prin urmare și dobânzile și

penalitățile aferente sunt tot creanțe comerciale.

În același timp, așa cum am

subliniat, certificatul de sarcini fiscale se poate emite numai de organele

fiscale, iar A.V.A.S. nu este o direcție județeană a finanțelor publice.

Este adevărat că potrivit art.

1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 64/2001 privind repartizarea

profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile

comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile

autonome, penalitățile și majorările de întârziere calculate pentru plata cu

întârziere a obligațiilor de plată urmează regimul juridic al creanțelor

bugetare, însă aceasta nu înseamnă transformarea lor în creanțe bugetare ci, că

acestea vor fi calculate și percepute ca și creanțele bugetare.

Apreciind că soluția Instanței

de Fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC P.SA Măcin împotriva sentinței civile nr. 457 din 13 februarie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2007.