ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3720/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 martie 2006 și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială reclamanta SC P. SA a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la emiterea certificatului de sarcini fiscale pentru suma de 20.420,22 lei reprezentând penalități datorate pârâtei A.V.A.S. pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 2001 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii s-a arătat în esență că sumele sunt datorate ca majorări si penalități de întârziere și reclamanta a fost obligată la plata lor prin Sentința civilă 469 din 30 noiembrie 2005, astfel că pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 190/2004 a solicitat pârâtei eliberarea unui certificat fiscal pentru suma de 20.420,22 lei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 29/1990. Prin încheierea din data de 11 aprilie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția necompetenței funcționale a Instanței și a înaintat cauza secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 3322 din 27 iunie 2006 Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare în sensul că pârâta A.V.A.S. nu este creditor bugetar și ca atare nu are competența de a elibera certificate fiscale.

Sumele la care a fost obligată reclamanta sunt penalități și majorări de întârziere calculate pentru neplata la termen a dividendelor în condițiile în care A. V.A.S. este acționarul societății reclamante. Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 Curtea a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual - pasive a pârâtei și a pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea respectiv temeiul legal al cererii și ce anume solicită. Reclamanta a depus la dosar precizarea acțiunii în sensul că își întemeiază cererea de obligare a pârâtei la emiterea certificatului fiscal pe dispozițiile Legii nr. 190/2004 și Legii nr. 554/2004 deoarece creanța A.V.A.S. urmează regimul creanțelor bugetare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 457 din 13 februarie 2007 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și prematurității acțiunii invocate de reclamanta SC P. SA Măcin ca nefondate și a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. În considerentele sentinței se arată că cererea reclamantei nu este inadmisibilă, ci este neîntemeiată. S-a susținut că reclamanta a Insistat, prin precizările depuse la dosar, în sensul că temeiul legal al cererii îl constituie dispozițiile Legii nr. 190/2004 și Legii nr. 554/2004, iar acțiunea nu este inadmisibilă deoarece reclamanta are posibilitatea, în alte condiții, de a solicita eliberarea unui certificat fiscal, dar pentru creanțe cu caracter bugetar.

Însă, din analiza înscrisurilor depuse la dosar a reieșit că sumele de bani solicitate de pârâta A.V.A.S. reprezintă sume la care reclamanta a fost obligată prin sentința civilă nr. 469 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Măcin și constituie majorări și penalități de întârziere calculate pentru neplata la timp a dividendelor către A.V.A.S., în calitate de acționar la societatea comercială reclamantă. S-a reținut că sumele de bani la care face referire reclamanta nu au caracterul unei creanțe bugetare, ci al unei creanțe comerciale, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile privind creanțele bugetare, iar cererea reclamantei de a i se elibera un certificat de sarcini fiscale, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În privința excepției prematurității acțiunii, Instanța de Fond a constatat că reclamanta a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se pârâtei cu adresa din 12 ianuarie 2006, răspunsul l-a primit la 1 februarie 2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC P. SA Măcin. Motivul de recurs invocat a fost aplicarea greșită a legii. Se arată, în motivarea recursului, că A.V.A.S. este o instituție de specialitate a A.P.C., cu personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului, iar potrivit art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 64/2001 penalitățile de întârziere pentru neplata la termen a dividendelor urmează regimul juridic al creanțelor bugetare.

Pentru că această sumă are regimul juridic al unei creanțe bugetare, intrând sub incidența dispozițiilor Legii nr. 190/2004, recurenta a solicitat eliberarea certificatului de sarcini fiscale. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata - pârâtă A.V.A.S. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Curții de Apel București ca legală și temeinică. Se arată că A.V.A.S. nu are atribuții în eliberarea certificatelor de sarcini fiscale, dar, oricum, sumele de bani pentru care recurenta pretinde eliberarea certificatului sunt creanțe comerciale, nu fiscale, sumele reprezentând penalități de întârziere, datorate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 2001, calculate conform O.G.

nr. 64/2001. Societatea reclamantă este o societate comercială pe acțiuni la care A.V.A.S. a fost acționară în numele statului, iar conform legii societăților comerciale, dreptul la dividende este un drept fundamental al acționarului unei societăți comerciale, obligația de plată a acestora fiind una strict comercială. Creanța de 204.202.174 lei nu este o creanță bugetară ci una proprie A.V.A.S. și nu se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 190/2004 care prevede în mod expres că societăților comerciale care s-au privatizat în temeiul acestei legi li s-ar acorda scutiri de plata majorărilor de întârziere și a penalităților aferente obligațiilor bugetare restante la data la care s-a semnat contractul de privatizare.

Examinând motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Societatea reclamantă este o societate pe acțiuni, unde statul român a deținut acțiuni. Pentru aceste acțiuni, A.V.A.S., care reprezenta statul român, era îndreptățită să primească dividende. Privatizarea acestei societăți s-a realizat în anul 2004 prin vânzarea acțiunilor deținute de statul român. Pentru că nu au fost plătite până la privatizare, în luna aprilie 2004 au fost plătite către A.V.A.S. dividendele aferente anului 2001. Dar pentru neplata la termen a acestora, prin hotărâre judecătorească, s-a obținut obligarea reclamantei și la plata penalităților de întârziere către A.V.A.S.

Societatea recurentă a solicitat A.V.A.S. eliberarea unui certificat de sarcini fiscale pentru suma de 204.202.174 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neplata dividendelor pe anul 2001 către A.V.A.S. Refuzul A.V.A.S. de a elibera acest certificat, exprimat explicit prin adresa din 1 ianuarie 2006, este justificat și nu aduce nici o vătămare reclamantei. Certificatul de sarcini fiscale sau certificatul de obligații bugetare se eliberează de Direcțiile județene ale finanțelor publice și ele cuprind natura și cuantumul tuturor obligațiilor bugetare. Obligație bugetară reprezintă obligațiile rezultate din impozite, taxe, contribuții sau alte venituri bugetare, inclusiv majorările și penalitățile aferente lor.

În speță, problema care trebuie soluționată este aceea dacă majorările și penalitățile stabilite în sarcina reclamantei pentru neplata dividendelor către A.V.A.S. pe anul 2001 reprezintă o creanță bugetară și dacă A.V.A.S. poate emite certificate de sarcini fiscale. Dividendele s-au cuvenit statului pentru cota sa de participare, ca acționar, la societatea reclamantă, iar acestea sunt creanțe comerciale. Prin urmare și dobânzile și penalitățile aferente sunt tot creanțe comerciale. În același timp, așa cum am subliniat, certificatul de sarcini fiscale se poate emite numai de organele fiscale, iar A.V.A.S. nu este o direcție județeană a finanțelor publice. Este adevărat că potrivit art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, penalitățile și majorările de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a obligațiilor de plată urmează regimul juridic al creanțelor bugetare, însă aceasta nu înseamnă transformarea lor în creanțe bugetare ci, că acestea vor fi calculate și percepute ca și creanțele bugetare. Apreciind că soluția Instanței de Fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.SA Măcin împotriva sentinței civile nr. 457 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2007.