ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3891/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3891/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 54 din 11

ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea având ca

obiect pretenții, formulată de reclamantul I.N. domiciliat în

Câmpulung-Moldovenesc, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC Z. SA cu

sediul social în București.

S-a reținut că reclamantul I.N.

a chemat în judecată pe pârâta SC S. București, solicitând obligarea pârâtei la

plata dividendelor pentru perioada de 10 ani și a daunelor morale de 10.000

Euro, cu motivarea că de peste 10 ani este acționar cu certificatul de acționar

nr. 7569904 și nu a primit dividendele ce i se cuvin.

Prin încheierea de ședință

din data de 2 martie 2006 cauza a fost suspendată conform art. 155

1

C.

proc. civ., întrucât reclamantul nu și-a precizat cuantumul pretențiilor

solicitate prin acțiune, în vederea achitării taxei judiciare de timbru

aferentă acestora.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs reclamantul I.N., iar Curtea de Apel Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 45 din 5 octombrie 2006,

a admis recursul, a casat încheierea de ședință din 2 martie 2006 a Tribunalului Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, cu trimiterea cauzei

spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului Suceava sub nr. 3893/39/2003, context în care i s-a pus în

vedere reclamantului că are obligația de a achita suma de 1871 lei Ron

reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei Ron, iar

acesta nu s-a conformat recomandărilor instanței, astfel că acțiunea a fost

anulată ca netimbrată.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 27

din 5 martie 2007, a admis apelul declarat de reclamantul I.N. împotriva

sentinței nr. 54 din 11 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, a anulat sentința apelantă și a trimis

cauza spre competentă soluționare în fond la Judecătoria Sectorului 3 București.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de apel a apreciat că reclamantul și-a precizat cuantumul

pretențiilor arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Ron

dividende, 5000 Ron daune morale și 1000 Ron cheltuieli de judecată,

împrejurare care conduce la excepția de necompetență materială a tribunalului

în soluționarea litigiului.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță, în materie comercială,

procesele și cererile al căror obiect are o valoare de peste 100.000 Ron, iar

în speță competența revine Judecătoriei Sector 3 București, ca instanță de fond

în raza căreia se află sediul pârâtei SC Z. SA București.

Împotriva deciziei nr. 27

din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul I.N., care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând obligarea pârâtei la

plata dividendelor cuvenite, fără a preciza temeiul de drept al cererii de

recurs.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamant

urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că

reclamantul I.N., la termenul din 5 martie 2007, când a fost soluționat apelul,

și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata

sumei de 100.000.000 lei vechi cu titlu de dividende, 50.000.000 lei vechi

reprezentând daune morale și 10.000.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Raportat la acest cadru

procesual, instanța din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței

materiale de soluționare în fond a cauzei de către Tribunalul Suceava.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, reclamantul reia, fără motivare în drept, aspecte care antamează fondul

cauzei și anume justificarea acordării dividendelor care i se cuvin din

calitatea de acționar la societatea pârâtă.

Nu se regăsesc motive de

nelegalitate a deciziei atacate, deoarece a fost corect stabilită competența de

soluționare a litigiului de natură comercială în favoarea Judecătoriei Sector 3

București, acolo unde își are sediul social societatea pârâtă.

Dispozițiile imperative

cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prevăd că tribunalul judecă în

primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are

o valoare de peste 100.000 lei (Ron) precum și procesele și cererile în această

materie al căror obiect este neevaluabil în bani, iar aplicabil în cauză devine

art. 1 pct. 1 din același cod care instituie pentru judecătorie o plenitudine

de competență materială, prin aceea că judecătoriile judecă în primă instanță,

toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența

altor instanțe.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.N.

împotriva deciziei nr. 27 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită

nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul I.N., împotriva deciziei nr. 27 din 5 martie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 29 noiembrie 2007.