ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3891/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 54 din 11 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul I.N. domiciliat în Câmpulung-Moldovenesc, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC Z. SA cu sediul social în București. S-a reținut că reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâta SC S. București, solicitând obligarea pârâtei la plata dividendelor pentru perioada de 10 ani și a daunelor morale de 10.000 Euro, cu motivarea că de peste 10 ani este acționar cu certificatul de acționar nr. 7569904 și nu a primit dividendele ce i se cuvin.

Prin încheierea de ședință din data de 2 martie 2006 cauza a fost suspendată conform art. 155 1 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu și-a precizat cuantumul pretențiilor solicitate prin acțiune, în vederea achitării taxei judiciare de timbru aferentă acestora. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul I.N., iar Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 45 din 5 octombrie 2006, a admis recursul, a casat încheierea de ședință din 2 martie 2006 a Tribunalului Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, cu trimiterea cauzei spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 3893/39/2003, context în care i s-a pus în vedere reclamantului că are obligația de a achita suma de 1871 lei Ron reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei Ron, iar acesta nu s-a conformat recomandărilor instanței, astfel că acțiunea a fost anulată ca netimbrată. Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 27 din 5 martie 2007, a admis apelul declarat de reclamantul I.N. împotriva sentinței nr. 54 din 11 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a anulat sentința apelantă și a trimis cauza spre competentă soluționare în fond la Judecătoria Sectorului 3 București.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a apreciat că reclamantul și-a precizat cuantumul pretențiilor arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Ron dividende, 5000 Ron daune morale și 1000 Ron cheltuieli de judecată, împrejurare care conduce la excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea litigiului. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță, în materie comercială, procesele și cererile al căror obiect are o valoare de peste 100.000 Ron, iar în speță competența revine Judecătoriei Sector 3 București, ca instanță de fond în raza căreia se află sediul pârâtei SC Z. SA București.

Împotriva deciziei nr. 27 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul I.N., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând obligarea pârâtei la plata dividendelor cuvenite, fără a preciza temeiul de drept al cererii de recurs. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamant urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Este de necontestat că reclamantul I.N., la termenul din 5 martie 2007, când a fost soluționat apelul, și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000.000 lei vechi cu titlu de dividende, 50.000.000 lei vechi reprezentând daune morale și 10.000.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată.

Raportat la acest cadru procesual, instanța din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare în fond a cauzei de către Tribunalul Suceava. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul reia, fără motivare în drept, aspecte care antamează fondul cauzei și anume justificarea acordării dividendelor care i se cuvin din calitatea de acționar la societatea pârâtă. Nu se regăsesc motive de nelegalitate a deciziei atacate, deoarece a fost corect stabilită competența de soluționare a litigiului de natură comercială în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, acolo unde își are sediul social societatea pârâtă. Dispozițiile imperative cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., prevăd că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei (Ron) precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, iar aplicabil în cauză devine art. 1 pct. 1 din același cod care instituie pentru judecătorie o plenitudine de competență materială, prin aceea că judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei nr. 27 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici una din cerințele art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.N., împotriva deciziei nr. 27 din 5 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 noiembrie 2007.