ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1099/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul M.T.C.T., a chemat în judecată pe pârâta SC V.S.

SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 134.734.558,9 lei reprezentând majorări și penalități datorate executării cu întârziere a plății dividendelor pe anii 2001, 2002 și 2003. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 7100 din 24 mai 2007, a respins ca prescrisă acțiunea pentru obligarea pârâtei la plata dobânzilor și penalităților aferente anilor 2001 și 2002, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 8.688,98 lei dobânzi și penalități de întârziere pentru dividendele aferente anului 2003. Instanța de fond a reținut în esență că prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 sunt incidente drepturilor pretinse pentru anii 2001 și 2002 însă obligația de plată a dividendelor pe anul 2003 era scadentă la 15 mai 2004 așa încât pentru aceasta pârâta datorează dobânzi și penalități.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 495 din 30 octombrie 2007, a admis apelul reclamantei, a desființat în parte sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se calcula dobânzile și penalitățile aferente perioadei 22 decembrie 2003 – 12 octombrie 2004 pentru anul 2001 și 22 decembrie 2003 – 2 noiembrie 2004 pentru anul 2002, considerând aplicabile prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a Decretului nr. 167/1958 socotind că întreruperea termenului de prescripție a obligației principale nu întrerupe și obligațiile accesorii.

Instanța de apel a stabilit greșit data de la care obligația a devenit exigibilă, ignorând prevederile O.G. nr. 64/2001 și ale Legii nr. 82/1991. Pentru obligațiile accesorii ale dividendelor aferente anului 2001 cursul prescripției s-a întrerupt la 1 octombrie 2004 prin plata obligației principale, iar pentru cele aferente anului 2002, la 2 noiembrie 2004, acțiunea fiind introdusă la 22 decembrie 2006. Mai susține recurenta că instanța de apel a ignorat și plata parțială făcută de debitoare la 2 iunie 2005 în urma notificării prin actul din 17 noiembrie 2004. Recursul este fondat. Prescripția extinctivă reprezintă un mod de stingere a obligațiilor dar și a acțiunilor neexercitate în termenul stabilit de lege.

Fundamentul juridic al prescripției extinctive îl constituie un interes de ordine publică și de stabilitate socială ca sancțiune a creditorului nediligent cu dreptul său. De aceea respectând echitatea în raporturile juridice, legiuitorul a prevăzut ca în cazul în care debitorul a recunoscut datoria, prescripția să se întrerupă, iar de la acel moment să curgă un nou termen sancționator, de stingere a dreptului la acțiune. Constant, jurisprudența instanței supreme, a statuat, cu caracter general, că întreruperea cursului prescripției pentru dreptul la acțiunea de a pretinde obligația principală, întrerupe și prescripția dreptului la acțiune pentru obligațiile accesorii. Acest domeniu de aplicație al prescripției este dat de interpretarea alin. (2) al art. 1 al Decretului nr. 167/1958, cu consecințele ce le implică raportul de accesorialitate al obligațiilor.

Ignorând aceasta, instanța de apel nu a considerat decât caracterul succesiv al prestațiilor debitorului, fără a socoti data la care obligația principală a fost executată și calculul termenului general de prescripție, dar și plata parțială din 2 iunie 2005, situații ce atrag incidența art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Așadar de la momentul recunoașterii obligației principale prin executarea acesteia, până la data introducerii acțiunii, se constată că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 nu s-a împlinit astfel încât acțiunea reclamantei nu este prescrisă nici pentru dobânzile și penalitățile calculate pentru dividendele datorate pe anii 2001 și 2002. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 495 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București pe care o va modifica în sensul că termenul de la care prescripția asupra dobânzilor și penalităților la dividendele datorate pentru anul 2001 începe să curgă este 1 aprilie 2004 iar pentru anul 2002, 2 noiembrie 2004, dreptul la acțiune nefiind prescris.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.T.C.T. București împotriva deciziei comerciale nr. 495 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în privința termenului de când începe să curgă prescripția. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.