ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1950/2011

Ședința publică de la 19 mai 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâtele SC A.T.K. I. SRL București, SC C. SA București și SC I.C.P.M.N. SA București, pe care le-a numit consorțiu, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să le oblige la plata sumei de 262.388,66 lei cu titlu de dividende și majorări de întârziere până la plata dividendelor, arătând că între reclamantă și pârâte a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 60 din 6 septembrie 2007 prin care au fost vândute 3.776.782 acțiuni reprezentând 84,34099% din capitalul social al SC F.R.D.X.

SA București. Și-a motivat acțiunea în sensul că prin clauza 9 pct. 9 lit. c) din contractul menționat, cumpărătoarele s-au obligat să asigure aprobarea prin AGA a plății către SC F.R.D.X. SA București, în termen de 90 de zile de la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, a datoriilor societății către vânzător, datorii evidențiate în anexa 1 la contract și în situația în care nu va plăti la acest termen să le achite către vânzător. Având în vedere că transferul dreptului de proprietate s-a făcut la data de 10 decembrie 2007 termenele pentru plata dividendelor aferente exercițiilor financiare ale anilor 2001 și 2002 au fost stabilite în conformitate cu prevederile O.G. nr. 64/2001.

Societățile menționate în calitate de cumpărător nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de clauza 9 pct. 9 din contractul de vânzare-cumpărare și conform art. 969 coroborat cu art. 1073 C. civ. raportat la art. 970 C. civ. reclamanta a solicitat că acestea să-și respecte obligațiile contractuale. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea ca neîntemeiată, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 6974 din 7 mai 2009. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a apreciat că reclamanta, căreia potrivit art. 1169 C. civ. îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada temeiniciei pretențiilor sale, reținând că deși în balanța societății la 30 iunie 2007, în contul 457 sunt evidențiate dividende în cuantum de 408.797,89 lei, nu reiese că acestea ar fi dividendele de plată ale societății către toți acționarii, astfel că prin raportare la procentul din capitalul social al societății deținut de A.V.A.S.

București anterior vânzării, să se ajungă la concluzia că dividendele datorate acesteia din urmă erau în sumă de 344.784,19 lei, fiind posibilă ipoteza ca suma de 408.797,89 lei să reprezinte dividende datorate celorlalți acționari și chiar dacă societatea datora anumite dividende acestea să nu fie în procentul de 84,34099% din suma menționată. A mai reținut instanța de fond că nu a fost dovedită nici afirmația reclamantei cum că dividendele datorate A.V.A.S. pe perioada 2001 – 2005 însumează 349.499,19 lei, deși i-au fost încuviințate probele solicitate, expertiza contabilă propusă de instanță fiind refuzată de către reclamantă în dovedirea acțiunii.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, admițând acțiunea precizată și a obligat pârâtele la plata sumei de 98.584,39 lei reprezentând dividende pe anii 2001 – 2002 și la plata sumei de 233.503,43 reprezentând contravaloare majorări de întârziere calculate până la data de 1 iunie 2010 precum și în continuare până la data plății efective a dividendelor.

Din examinarea motivelor de apel instanța a reținut că probatoriile administrate în cauză dovedesc susținerile reclamantei, că intimatele nu au trimis relațiile solicitate de instanță în legătură cu plata dividendele aferente anilor 2001 și 2002 și că apelanta a dovedit cu înscrisuri perioadele pentru care a primit contravaloarea dividendelor (2000, 2003, 2004, 2005) iar pentru anii 1999, 2000, 2003, 2004 și 2005 acesteia i-au fost achitate daune moratorii, totalul sumelor virate fiind de 397.046,49 lei și de 162.280,86 lei, plata efectuându-se în baza unor titluri executorii deținute de A.V.A.S. De asemenea, a reținut instanța de apel, că expertiza contabilă propusă de instanță nu era necesară întrucât fiind suplimentată proba cu înscrisuri, acestea au lămurit instanța cu privire la acțiune, intimatele necombătând dovezile depuse de A.V.A.S.

și în conformitate cu art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 969, art. 970, art. 1073 C. civ., Legea nr. 31/1990 și O.G. nr. 64/2001 a admis apelul și schimbând sentința, a admis acțiunea precizată a reclamantei. Împotriva acestei decizii pârâta SC C. SA București, societate în insolvență, a declarat recurs solicitând admiterea recursului, în principal casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel și în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca neîntemeiat. A susținut în recursul său că sunt îndeplinite dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că procedura de citare pe tot parcursul soluționării apelului a fost greșită întrucât recurenta nu a fost citată prin administrator judiciar B.D.O.B.R.

SPRL București așa cum s-a stabilit prin încheierea pronunțată la data de 30 septembrie 2009 în dosarul de insolvență al pârâtei recurente, astfel încât hotărârea pronunțată în cauză este lovită de nulitate în conformitate cu art.105 alin. (2) C. proc. civ. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Conform art. 85 C. proc. civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților. Art. 105 C. proc. civ. prevede că actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Analizând recursul Curtea constată că instanța de apel nu a citat-o pe intimata pârâtă SC C. SA București prin administrator judiciar B.D.O.C.I.

SPRL devenit B.D.O.B.R. SPRL București, așa cum a dispus instanța prin încheierea din data de 30 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 44571/3/2008 al Tribunalului București, când a fost înlocuit administratorul judiciar A.L. IPURL SA cu administrator judiciar B.D.O.C.I. SPRL devenit B.D.O.B.R. SPRL București, astfel că pârâta - recurentă în cauza de față -, nu a fost citată legal. Neobservând nelegalitatea actului de procedură instanța i-a pricinuit acesteia o vătămare, materializată prin încălcarea dreptului la apărare, precum și a principiului contradictorialității, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că citarea este actul prin care partea este încunoștințată de existența unui litigiu, despre data și locul înfățișării în vederea judecății, scopul citării fiind acela de asigurarea principiului contradictorialității și a celui al dreptului la apărare și constatând că la data când a fost judecat apelul, ca și pe tot parcursul soluționării cauzei, pârâta SC C. SA București prin administrator judiciar B.D.O.B.R. SPRL București nu a fost legal citată, Curtea față de considerentele de mai sus apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și prin urmare, în conformitate cu art. 312 C. proc.

civ., se va admite recursul, se va casa decizia atacată urmând a se trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe. Așa fiind, PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA București prin administrator judiciar B.D.O.B.R. SPRL București împotriva deciziei comerciale nr. 364 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.