ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1950/2011

Ședința publică de la 19 mai 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

A.V.A.S. București a

chemat în judecată pe pârâtele SC A.T.K. I. SRL București, SC C. SA București

și SC I.C.P.M.N. SA București, pe care le-a numit consorțiu, pentru ca prin

hotărârea pe care o va pronunța instanța să le oblige la plata sumei de 262.388,66

lei cu titlu de dividende și majorări de întârziere până la plata dividendelor,

arătând că între reclamantă și pârâte a fost încheiat contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 60 din 6 septembrie 2007 prin care au fost

vândute 3.776.782 acțiuni reprezentând 84,34099% din capitalul social al SC F.R.D.X.

SA București.

Și-a motivat acțiunea

în sensul că prin clauza 9 pct. 9 lit. c) din contractul menționat,

cumpărătoarele s-au obligat să asigure aprobarea prin AGA a plății către SC F.R.D.X.

SA București, în termen de 90 de zile de la transferul dreptului de proprietate

asupra acțiunilor, a datoriilor societății către vânzător, datorii evidențiate

în anexa 1 la contract și în situația în care nu va plăti la acest termen să le

achite către vânzător.

Având în vedere că

transferul dreptului de proprietate s-a făcut la data de 10 decembrie 2007

termenele pentru plata dividendelor aferente exercițiilor financiare ale anilor

2001 și 2002 au fost stabilite în conformitate cu prevederile O.G. nr. 64/2001.

Societățile

menționate în calitate de cumpărător nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de

clauza 9 pct. 9 din contractul de vânzare-cumpărare și conform art. 969

coroborat cu art. 1073 C. civ. raportat la art. 970 C. civ. reclamanta a

solicitat că acestea să-și respecte obligațiile contractuale.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, a respins acțiunea ca neîntemeiată, așa cum rezultă

din sentința comercială nr. 6974 din 7 mai 2009.

Pentru a pronunța

această hotărâre tribunalul a apreciat că reclamanta, căreia potrivit art. 1169

C. civ. îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada temeiniciei pretențiilor

sale, reținând că deși în balanța societății la 30 iunie 2007, în contul 457

sunt evidențiate dividende în cuantum de 408.797,89 lei, nu reiese că acestea

ar fi dividendele de plată ale societății către toți acționarii, astfel că prin

raportare la procentul din capitalul social al societății deținut de A.V.A.S.

București anterior vânzării, să se ajungă la concluzia că dividendele datorate

acesteia din urmă erau în sumă de 344.784,19 lei, fiind posibilă ipoteza ca

suma de 408.797,89 lei să reprezinte dividende datorate celorlalți acționari și

chiar dacă societatea datora anumite dividende acestea să nu fie în procentul

de 84,34099% din suma menționată.

A mai reținut

instanța de fond că nu a fost dovedită nici afirmația reclamantei cum că

dividendele datorate A.V.A.S. pe perioada 2001 – 2005 însumează 349.499,19 lei,

deși i-au fost încuviințate probele solicitate, expertiza contabilă propusă de

instanță fiind refuzată de către reclamantă în dovedirea acțiunii.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentința

apelată, admițând acțiunea precizată și a obligat pârâtele la plata sumei de

98.584,39 lei reprezentând dividende pe anii 2001 – 2002 și la plata sumei de

233.503,43 reprezentând contravaloare majorări de întârziere calculate până la

data de 1 iunie 2010 precum și în continuare până la data plății efective a

dividendelor.

Din examinarea

motivelor de apel instanța a reținut că probatoriile administrate în cauză

dovedesc susținerile reclamantei, că intimatele nu au trimis relațiile

solicitate de instanță în legătură cu plata dividendele aferente anilor 2001 și

2002 și că apelanta a dovedit cu înscrisuri perioadele pentru care a primit

contravaloarea dividendelor (2000, 2003, 2004, 2005) iar pentru anii 1999,

2000, 2003, 2004 și 2005 acesteia i-au fost achitate daune moratorii, totalul

sumelor virate fiind de 397.046,49 lei și de 162.280,86 lei, plata

efectuându-se în baza unor titluri executorii deținute de A.V.A.S. De asemenea,

a reținut instanța de apel, că expertiza contabilă propusă de instanță nu era

necesară întrucât fiind suplimentată proba cu înscrisuri, acestea au lămurit

instanța cu privire la acțiune, intimatele necombătând dovezile depuse de A.V.A.S.

și în conformitate cu art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 969, art. 970,

art. 1073 C. civ., Legea nr. 31/1990 și O.G. nr. 64/2001 a admis apelul și

schimbând sentința, a admis acțiunea precizată a reclamantei.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC C. SA București, societate în insolvență, a declarat recurs

solicitând admiterea recursului, în principal casarea deciziei pronunțate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel și în subsidiar,

modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca neîntemeiat. A

susținut în recursul său că sunt îndeplinite dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. în sensul că procedura de citare pe tot parcursul soluționării

apelului a fost greșită întrucât recurenta nu a fost citată prin administrator

judiciar B.D.O.B.R. SPRL București așa cum s-a stabilit prin încheierea

pronunțată la data de 30 septembrie 2009 în dosarul de insolvență al pârâtei

recurente, astfel încât hotărârea pronunțată în cauză este lovită de nulitate

în conformitate cu art.105 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 85 C.

proc. civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfățișarea părților.

Art. 105 C. proc.

civ. prevede că actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale

se vor declara nule dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare ce nu

poate fi înlăturată decât prin anularea lor.

Analizând recursul

Curtea constată că instanța de apel nu a citat-o pe intimata pârâtă SC C. SA

București prin administrator judiciar B.D.O.C.I. SPRL devenit B.D.O.B.R. SPRL

București, așa cum a dispus instanța prin încheierea din data de 30 septembrie

2009 pronunțată în dosarul nr. 44571/3/2008 al Tribunalului București, când a

fost înlocuit administratorul judiciar A.L. IPURL SA cu administrator judiciar B.D.O.C.I.

SPRL devenit B.D.O.B.R. SPRL București, astfel că pârâta - recurentă în cauza

de față -, nu a fost citată legal.

Neobservând

nelegalitatea actului de procedură instanța i-a pricinuit acesteia o vătămare,

materializată prin încălcarea dreptului la apărare, precum și a principiului

contradictorialității, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea dispozițiilor

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că

citarea este actul prin care partea este încunoștințată de existența unui

litigiu, despre data și locul înfățișării în vederea judecății, scopul citării

fiind acela de asigurarea principiului contradictorialității și a celui al

dreptului la apărare și constatând că la data când a fost judecat apelul, ca și

pe tot parcursul soluționării cauzei, pârâta SC C. SA București prin

administrator judiciar B.D.O.B.R. SPRL București nu a fost legal citată, Curtea

față de considerentele de mai sus apreciază că în cauză este incident motivul

de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 105 alin.

(2) C. proc. civ. și prin urmare, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., se

va admite recursul, se va casa decizia atacată urmând a se trimite cauza spre

soluționare aceleiași instanțe.

Așa fiind,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC C. SA București prin administrator judiciar B.D.O.B.R. SPRL

București împotriva deciziei comerciale nr. 364 din 5 octombrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2011.