ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3457/2010

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 5596/3 din 13 februarie 2009, reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanței obligarea pârâtului T.C. la plata sumei de 19.230.857 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate conform art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 29 din 19 iulie 2006, ca urmare a nerespectării clauzei inserate în art. 9.7 din contract. Prin sentința comercială nr. 4907 din 26 martie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit clauzei 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 18/2006 părțile au stabilit că dividendele aferente acțiunilor înstrăinate, pentru anii fiscali 2005 și 2006, până la data transferului dreptului de proprietate, se cuvin reclamantei vânzătoare.

Dreptul la dividende este însă condiționat de înregistrarea unui profit real în urma activității desfășurată de societate în cadrul unui an fiscal, dar și de decizia adunării generale a acționarilor, care are competență în ceea ce privește modalitatea de utilizare a profitului societății. Cum în speța de față, A.G.A. a optat pentru distribuirea profitului obținut, în contul de rezervă al societății și nu sub forma de dividende către acționari, rezultă că reclamantei nu i se cuvin dividende pentru anii financiari 2005 – 2006, deci nici penalități de întârziere, potrivit art. 14.1 din contract, nefiind culpa pârâtului că A.G.A. a hotărât în acest fel, votul său neinfluențând luarea acestei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Prin decizia comercială nr. 544 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit procesului-verbal din 5 aprilie 2007, încheiat în cadrul A.G.A., s-a hotărât ca dividendele aferente anilor 2005 și 2006 să fie distribuite în contul de rezerve legale și alte rezerve, astfel încât nu se poate reține culpa pârâtului pentru nerespectarea clauzei prevăzute de art. 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. Prin decizia comercială nr. 188 din 17 martie 2010 a aceleiași instanțe de apel, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului deciziei comerciale nr. 544 din 9 decembrie 2009, în sensul că apelanta a fost obligată la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Împotriva primei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, aducându-i următoarele critici. Decizia instanței de apel este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 969 și respectiv 1082 C. civ., raportat la dispozițiile art. 14.1 și 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 18 din 19 iulie 2006. Potrivit dispozițiilor art. 9.7 din respectivul contract, părțile au convenit ca dividendele aferente acțiunilor, pentru anii fiscali 2005 și 2006, până la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, se cuvin vânzătorului, iar potrivit art. 14.1 din același contract, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 60 % din prețul de vânzare prevăzut la art. 4 în termen de 30 de zile lucrătoare de la data notificării de către vânzător a neîndepliniri obligației.

Recurenta susține că în cauză există răspundere contractuală, iar debitorul nu a făcut dovada unei cauze străine care să nu-i fie imputabilă. Recurenta a solicitat soluționarea cauzei în lipsă. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Atât instanța de apel cât și prima instanță au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 969 și 1082 C. civ., prin raportare la dispozițiile art. 9.7 și art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, în cauză făcându-se pe deplin dovada existenței unei cauze străine, care nu-i este imputabilă pârâtului, în legătură cu neexecutarea clauzei contractuale de plata dividendelor aferente anilor 2005 și 2006, deoarece, potrivit procesului-verbal din 5 aprilie 2007 al A.G.A.

a SC S.I.I.N.F. – Covasna SA, s-a hotărât ca dividendele aferente anilor financiari 2005 și 2006 să nu fie distribuite acționarilor, ci trecute în contul de rezerve legale și alte rezerve. Această situație nu este imputabilă pârâtului, hotărârea fiind luată fără ca votul său să aibă vreo importanță în luarea acestei hotărâri, astfel că el nu poate fi obligat să dea reclamantei ceea ce pârâtul însuși nu a primit. Prin urmare, acesta nu datorează nici penalități de întârziere, fiind exonerat, ca urmare a intervenției unei cauze străine, anume hotărârea A.G.A. Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat. În baza art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 544 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă recurenta la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul T.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.