ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3457/2010

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 5596/3 din 13

februarie 2009, reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanței obligarea pârâtului T.C.

la plata sumei de 19.230.857 lei, reprezentând penalități de întârziere,

calculate conform art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 29

din 19 iulie 2006, ca urmare a nerespectării clauzei inserate în art. 9.7 din

contract.

Prin sentința comercială nr. 4907

din 26 martie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost

respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că potrivit clauzei 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni nr. 18/2006 părțile au stabilit că dividendele aferente acțiunilor

înstrăinate, pentru anii fiscali 2005 și 2006, până la data transferului

dreptului de proprietate, se cuvin reclamantei vânzătoare.

Dreptul la dividende este însă

condiționat de înregistrarea unui profit real în urma activității desfășurată

de societate în cadrul unui an fiscal, dar și de decizia adunării generale a

acționarilor, care are competență în ceea ce privește modalitatea de utilizare

a profitului societății.

Cum în speța de față, A.G.A. a optat

pentru distribuirea profitului obținut, în contul de rezervă al societății și

nu sub forma de dividende către acționari, rezultă că reclamantei nu i se cuvin

dividende pentru anii financiari 2005 – 2006, deci nici penalități de

întârziere, potrivit art. 14.1 din contract, nefiind culpa pârâtului că A.G.A.

a hotărât în acest fel, votul său neinfluențând luarea acestei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta.

Prin decizia comercială nr. 544 din 9

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, potrivit procesului-verbal din 5 aprilie 2007,

încheiat în cadrul A.G.A., s-a hotărât ca dividendele aferente anilor 2005 și

2006 să fie distribuite în contul de rezerve legale și alte rezerve, astfel

încât nu se poate reține culpa pârâtului pentru nerespectarea clauzei prevăzute

de art. 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Prin decizia comercială nr. 188 din

17 martie 2010 a aceleiași instanțe de apel, a fost admisă cererea de

completare a dispozitivului deciziei comerciale nr. 544 din 9 decembrie 2009,

în sensul că apelanta a fost obligată la 3000 lei cheltuieli de judecată către

intimat.

Împotriva primei decizii a declarat

recurs reclamanta A.V.A.S. București, aducându-i următoarele critici.

Decizia instanței de apel este dată

cu încălcarea dispozițiilor art. 969 și respectiv 1082 C. civ., raportat la

dispozițiile art. 14.1 și 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.

18 din 19 iulie 2006.

Potrivit dispozițiilor art. 9.7 din

respectivul contract, părțile au convenit ca dividendele aferente acțiunilor,

pentru anii fiscali 2005 și 2006, până la data transferului dreptului de

proprietate asupra acțiunilor, se cuvin vânzătorului, iar potrivit art. 14.1 din

același contract, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, cumpărătorul se

obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 60 % din prețul de vânzare

prevăzut la art. 4 în termen de 30 de zile lucrătoare de la data notificării de

către vânzător a neîndepliniri obligației.

Recurenta susține că în cauză există

răspundere contractuală, iar debitorul nu a făcut dovada unei cauze străine

care să nu-i fie imputabilă.

Recurenta a solicitat soluționarea

cauzei în lipsă.

Analizând decizia recurată, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Atât instanța de apel cât și prima

instanță au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 969 și 1082 C. civ.,

prin raportare la dispozițiile art. 9.7 și art. 14.1 din contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni, în cauză făcându-se pe deplin dovada existenței

unei cauze străine, care nu-i este imputabilă pârâtului, în legătură cu

neexecutarea clauzei contractuale de plata dividendelor aferente anilor 2005 și

2006, deoarece, potrivit procesului-verbal din 5 aprilie 2007 al A.G.A. a SC S.I.I.N.F.

– Covasna SA, s-a hotărât ca dividendele aferente anilor financiari 2005 și

2006 să nu fie distribuite acționarilor, ci trecute în contul de rezerve legale

și alte rezerve.

Această situație nu este imputabilă

pârâtului, hotărârea fiind luată fără ca votul său să aibă vreo importanță în

luarea acestei hotărâri, astfel că el nu poate fi obligat să dea reclamantei

ceea ce pârâtul însuși nu a primit.

Prin urmare, acesta nu datorează

nici penalități de întârziere, fiind exonerat, ca urmare a intervenției unei

cauze străine, anume hotărârea A.G.A.

Având în vedere cele de mai sus,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul,

ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 544

din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă recurenta la 2.000 lei

cheltuieli de judecată către intimatul T.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 octombrie 2010.