ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2415/2011

Prin cererea formulată la data de 27 aprilie 2009, reclamanta I.F. a chemat în judecată pe pârâții SC D.C. SRL și M.R.C., solicitând obligarea copârâților în solidar la plata sumei de 117.662,7312 RON actualizată cu indicele de inflație precum și dobânda aferentă perioadei 08 octombrie 2007 inclusiv, calculate până la data plății efective, reprezentând dividendele aferente exercițiului financiar al anului 2005, distribuite de societatea G.S. SA din profitul obținut. Totodată, reclamanta a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta SC G.S. SA, solicitând obligarea acesteia la plata aceleiași sume. Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei G.S.

SA la plata sumei de 140.783,457 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 117.662,7312 RON între aprilie 2007 (data scadentă) și februarie 2010, precum și suma de 31.227,6848 RON reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada aprilie 2007 inclusiv până la data acestui act procedural, toate aceste accesorii urmând a fi calculate și plătite cu ocazia executării silite potrivit dispozițiilor art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., până la data plății efective a sumei de bani. Prin Sentința comercială nr. 2698 din 08 martie 2010 Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G.S. SA ca nefondată. A respins acțiunea precizată formulată de reclamanta I.F., împotriva pârâților SC D.C.

SRL și M.R.C., ca nefondată. A admis cererea precizată formulată de reclamanta I.F. împotriva pârâtei SC G.S. SA. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 140.783,457 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 117.662,7312 RON pe perioada aprilie 2007 - 25 februarie 2010 și dobânda legală calculată pe aceeași perioadă. A mai fost obligată pârâta G.S. la plata dobânzii legale, până la data achitării debitului ce va fi actualizat cu indicele de inflație la data plății. A fost obligată pârâta G.S. la plata către reclamantă la plata sumei de 12.457 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a SC G.S.

SA este neîntemeiată întrucât obligația de distribuire a dividendului incumba societății comerciale, nu acționarilor săi și nu s-a făcut dovada că ar fi achitat dividendele pârâtei D. Pe fondul cauzei se reține că în adunarea generală din 28 aprilie 2006, deși pe ordinea de zi a figurat repartizarea profitului pentru exercițiul financiar al anului 2005, acționarii nu au luat decât decizia repartizării unei părți a profitului cu titlu de rezervă legală. Pentru diferență, administratorul a propus ca aceasta să rămână nerepartizată, urmând ca în funcție de necesitățile societății sau de interesele asociaților, să fie ulterior repartizată, în baza unei hotărâri acționarilor. În data de 21 septembrie 2006, în adunarea generală a acționarilor pârâtei G.S.- conform pct. III A - a fost aprobată repartizarea profitului înregistrat de societate aferent exercițiului financiar al anului 2005 sub formă de dividende.

Deși pârâta SC G.S. SA susține că la data distribuirii dividendelor, reclamanta nu mai avea calitatea de acționar, tribunalul a apreciat că interesează calitatea reclamantei la momentul realizării profitului și la data aprobării distribuirii dividendelor. La data de 31 decembrie 2006, prin contract atestat sub nr. 269 de avocat M.T., reclamanta a înstrăinat dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute în cadrul pârâtei SC G.S. SA, reprezentând 12% din capitalul social. Conform art. 5.3 din contract, pârâta D. în calitate de cesionară a declarat și a garantat că va plăti reclamantei (cedentă) dividendele aferente exercițiului financiar al anului 2005, în cotă de 12% din profitul societății repartizat și aprobat ca dividende.

Această clauză este inserată în Cap. 5 al contractului, intitulat "declarațiile și garanțiile cesionării" și reprezintă o garanție asumată de pârâta D. în beneficiul reclamantei. Întrucât la data 21 septembrie 2006, cota de participare a reclamantei la capitalul social era de 12%, dividendele cuvenite reclamantei se ridică la suma de 140.074,68 RON. Deoarece impozitul aferent este de 16%, rezultă că reclamantei i se cuvine suma netă de 117.662,7312 RON. În opinia instanței este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata creanței reprezentând dividende actualizată cu indicele de inflație și dobândă legală de la data scadenței - 8 luni de la data adoptării hotărârii la data precizării acțiunii, precum și la plata dobânzilor legale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta SC G.S. SA, solicitând schimbarea hotărârii în principal în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active, iar în subsidiar în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive sau respingerii cererii ca neîntemeiată. În motivarea excepției lipsei calității procesuale active, apelanta a invocat prevederile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, arătând că în condițiile în care, la momentul aprobării distribuirii dividendelor, respectiv data 08 octombrie 2007, intimata-reclamantă nu mai avea calitatea de acționar, cesionând în data de 31 decembrie 2006 acțiunile către SC D.C. SRL, dreptul social la dividende a trecut în patrimoniul cesionarei.

Prin Contractul de cesiune de acțiuni încheiat în data de 31 decembrie 2006 intimata-reclamantă I.F. a cesionat către SC D.C. SRL, pe lângă cele 96 de acțiuni, și dreptul de a încasa dividendele aferente anului financiar 2005. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, arată apelanta că soluția instanței de fond este nelegală întrucât nu și-a asumat nicio obligație convențională și nici nu este ținută de vreo obligație legală de a achita intimatei plata dividendelor, pe de o parte față de împrejurarea că la momentul aprobării distribuirii dividendelor aceasta nu mai avea calitatea de acționar, iar pe de altă parte, față de împrejurarea că, oricum, prin contractul de cesiune de acțiuni, intimata reclamantă a cesionat în favoarea D.C.

SRL inclusiv dreptul de a încasa dividendele aferente anului financiar 2005. Soluția pronunțată de Tribunal pe fondul cauzei este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se că reclamanta nu mai avea calitatea de acționar la data de 08 octombrie 2007 la care s-au repartizat dividendele, cesionând către SC D.C. SRL acțiunile deținute În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 "dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului, afară de cazul în care părțile au convenit altfel." Astfel cum rezultă chiar din cuprinsul contractului de cesiune, dreptul de a încasa dividende nu a fost transferat intimatei-reclamante de către cesionara SC D.C.

SRL, ci aceasta din urmă și-a asumat obligația față de cedentă de a-i plati dividendele aferente exercițiului financiar al anului 2005, în cotă de 12% din profitul repartizat și aprobat ca dividende. Un al doilea aspect invocat este că în mod greșit instanța a respins acțiunea împotriva SC D.C. SRL și M.R.C., interpretând în mod greșit prevederile contractului de cesiune. În drept au fost invocate prevederile art. 280, 282 și urm. C. proc. civ. și art. 67 din Legea nr. 31/1990. Analizând sentința apelată în raport de motivele invocate, Curtea a reținut că instanța de fond a analizat corect materialul probator administrat în cauză și a aplicat judicios dispozițiile legale incidente, apelul fiind nefondat.

În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante și a lipsei calității procesuale pasive a apelantei SC G.S. SA, Curtea a reținut că între părți au existat raporturi juridice societare, care constituie cauza acestei acțiuni, excepțiile fiind neîntemeiate. Conform dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990, dividendele reprezintă cota-parte din profitul societății comerciale, care se plătește fiecărui asociat, iar dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor se cuvin cesionarului, afară de cazul în care părțile au convenit altfel. Intimata reclamantă solicită plata dividendelor repartizate de apelantă din profitul realizat, invocând dreptul de a încasa dividende izvorât din contractul de societate al SC G.S.

SA. În consecință, calitatea procesuală activă a intimatei M.R.C. și calitatea procesuală pasivă a SC G.S. SA sunt justificate. Cu privire la susținerile apelantei privind greșita interpretare de către instanța de fond a probelor administrate, respectiv a contractului de cesiune încheiat între intimata reclamantă și SC D.C. SRL și a dispozițiilor art. 67 din Legea societăților comerciale s-a constatat că la adunarea generală a SC G.S. SA din data de 28 aprilie 2006 s-a hotărât ca repartizarea profitului pentru anul 2005 să se facă parțial, prin distribuirea sumei de 336.300 RON cu titlu de rezervă legală, aferentă valorii totale a capitalului social, urmând ca diferența să fie ulterior repartizată în funcție de necesitățile societății sau interesele acționarilor.

În adunarea generală din data de 21 septembrie 2006 a fost aprobată repartizarea profitului înregistrat de societate în anul 2005, stabilindu-se că termenul de atribuire a dividendelor este de maxim 8 luni de la data adoptării hotărârii. La data de 08 octombrie 2007, adunarea generală a acționarilor a hotărât din nou repartizarea dividendelor aferente profitului realizat în anul 2005. Așa cum corect a reținut instanța de fond, dreptul intimatei reclamante la dividende s-a născut la data de 21 septembrie 2006 și a devenit exigibilă în aprilie 2007, la expirarea termenului de 8 luni stabilit pentru atribuirea dividendelor. Hotărârea luată de adunarea generală constituită în 08 octombrie 2007 nu face decât să reconfirme distribuirea dividendelor, ce fusese stabilită prin hotărârea din 21 septembrie 2006, așa încât aceasta nu are relevanță la stabilirea momentului la care s-a născut dreptul la dividende sau exigibilității obligației de plată.

Atât în perioada realizării profitului, cât și la data repartizării dividendelor, intimata reclamanta avea calitatea de acționar, fiind titulara dreptului la dividende, aspect recunoscut de apelantă. La data de 31 decembrie 2006, între intimata reclamantă, în calitate de cedent și intimata SC D.C. SRL în calitate de cesionară a intervenit un contract de cesiune asupra acțiunilor reprezentând 12% din capitalul social al SC G.S. SA. Articolul 5.3 din contract prevede că SC D.C. SRL declară și garantează că va plăti intimatei reclamante dividendele aferente anului 2005, în cotă de 12% din capitalul social. Din interpretarea dispozițiilor contractuale menționate nu reiese că intimata ar fi cedat dreptul la dividendele aferente anului 2005, susținerile apelantei fiind nefondate.

De altfel, Curtea a apreciat că această clauză nici nu este opozabilă apelantei, vizând exclusiv raporturile juridice dintre cesionar și cedent, față de care societatea este terț. În ceea ce privește ultimul motiv de apel, Curtea a reținut că apelanta nu are nici calitatea procesuală și niciun interes personal să solicite schimbarea sentinței cu privire la respingerea cererii formulate de reclamantă împotriva pârâtei D., așa că nu a analizat susținerile apelantei sub acest aspect. În consecință, prin Decizia comercială nr. 569 din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul formulat de apelanta pârâtă SC G.S. SA București, ca nefondat; a obligat apelanta la plata către intimata-reclamantă I.F.

a sumei de 7140 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.S. SA București, în cadrul termenului legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii, în principal ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și în subsidiar ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Cererea de recurs a fost structurată pe trei motive de nelegalitate și anume: 1. Nelegalitatea din perspectiva lipsei calității procesuale active a reclamantei în raport de dispozițiile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Din acest punct de vedere, recurenta a arătat că reclamanta nu are calitate procesuală activă în promovarea cererii, aceasta nefiind titulara dreptului subiectiv dedus judecății, întrucât dispozițiile art. 67 alin. (6) dispun în sensul că dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor, se cuvin cesionarului, și nu cedentei, afară de o prevedere contrară. Din interpretarea clauzei 5.3 din contractul de cesiune încheiat între reclamantă și SC D.C. SRL, rezultă că cedenta a cesionat cele 96 de acțiuni și dreptul de a încasa dividendele. Dreptul de a pretinde dividendele aferente anului financiar 2005, aparține SC D.C. SRL, care la data repartizării acestora avea calitatea de acționar.

Ambele instanțe au apreciat greșit în sensul că dreptul reclamantei la dividende s-a născut la data de 21 septembrie 2006 și a devenit exigibil în aprilie 2007, la expirarea termenului de 8 luni stabilit pentru atribuirea dividendelor, deși aprobarea repartizării acestora s-a aprobat prin hotărârea adunării generale a acționarilor din anul 2007. În realitate, instanța a făcut o aplicare eronată a art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990. Dintr-un alt punct de vedere, recurenta susține că în ipoteza în care dreptul la dividende s-a născut la data de 21 septembrie 2006, el a devenit exigibil, cel mai devreme în aprilie 2007, ulterior contractului de cesiune. La data semnării contractului de cesiune, dreptul la dividende nu era cuvenit, pentru că nu era exigibil.

2. Nelegalitatea din perspectiva lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC G.S. SA București, în raport de disp. art. 67 alin. (6) din Legea societăților comerciale și art. 5.3 din contractul de cesiune. Lipsa calității procesuale pasive decurge din faptul că nu există obligație legală sau contractuală de a plăti dividendele, întemeiată pe lipsa calității de acționar a reclamantei la data distribuirii dividendelor. În consecință apreciază că nu deține legitimare procesuală pasivă în cadrul unei acțiuni prin care se tinde la atragerea răspunderii civile pentru obligații derivate din executarea contractului de cesiune. 3. Nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva netemeiniciei acțiunii.

Prin art. 5.3 din contractul de cesiune a fost garantat cedentului dreptul de a se îndrepta împotriva cesionarului pentru dividendele cuvenite pentru anul 2005, prin contractul ce cesiune părțile neînțelegând să deroge de la dispozițiile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990. Pe de altă parte, recurenta arată că interpretarea clauzei prevăzută la art. 5.3 din contract trebuie făcută în sensul în care poate produce efecte, anume că a fost cedate cele 96 de acțiuni, precum și dreptul de încasa dividendele. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată următoarele: 1. Prima critică a fost argumentată pe lipsa calității procesuale active a reclamantei în raport de dispozițiile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

"Dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunii, aparțin cesionarului, în afară de cazul în care părțile au convenit altfel." Trebuie menționat că textul alin. (6) al art. 67 a fost introdus prin O.U.G. nr. 32/1997 și nu a suferit modificări sau completări ulterioare. Interpretând aceste dispoziții, recurenta a ajuns la concluzia că dividendele acordate după data vânzării acțiunilor de către reclamanta I.F. către SC D.C. SRL București, revin cesionarei SC D.C., având în vedere convenția părților, înscrisă în art. 5.3 din contractul de cesiune, prin care cedenta (în speță reclamanta) a cesionat pe lângă cele 96 de acțiuni și dreptul de a încasa dividendele aferente exercițiului financiar al anului 2005. Pentru a examina excepția invocată de către recurentă, privind lipsa calității procesuale active este necesar a se cerceta dacă reclamanta I.F.

este titularul dreptului real afirmat și anume are dreptul la dividendele aferente exercițiului anului financiar al anului 2005, în cotă de 12% din profitul repartizat și aprobat ca dividende. Din acest punct de vedere, Înalta Curte urmează a prezenta argumentele de ordin juridic în sprijinul respingerii excepției invocată. Astfel, contractul prin care reclamanta I.F. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute în cadrul societății pârâte SC G.S. SA, a fost încheiat la data de 31 decembrie 2006, reclamanta solicitând dividendele aferente exercițiului financiar al anului 2005. Pe de o parte, se constată că dividendele solicitate prin acțiune se cuvin reclamantei, întrucât au fost înregistrate pe perioada cât vânzătoarea acțiunilor a fost acționar al societății.

Cumpărătoarea SC D.C. SRL nu poate justifica, cu niciun titlu, încasarea dividendelor pentru perioada în care nu a deținut calitatea de acționar. Pe de altă parte, părțile, prin contractul de cesiune, au decis că cesionara SC D.C. garantează că va plăti cedentei I.F., dividendele aferente anului financiar 2005. Clauza prevăzută la art. 5.3 din contract, reprezintă o garanție asumată de pârâta D.C.

în beneficiul reclamantei, această interpretare rezultând și din inserarea acesteia în Cap. 5 al contractului, intitulat "declarațiile și garanțiile cesionării". Cu aceste argumente, Înalta Curte înlătură critica recurentei, potrivit căreia reclamanta a cesionat pe lângă cele 96 de acțiuni și dreptul de a încasa dividendele aferente exercițiului financiar al anului 2005. Cu referire la criticile recurentei privind importanța momentului repartizării dividendelor, care în opinia sa este reprezentat de data de 8 octombrie 2007, dată la care calitate de acționar avea pârâta SC D.C.

SRL, se reține că potrivit raționamentului anterior nu este relevantă data repartizării dividendelor, ci data înregistrării acestora, întrucât este vorba despre profitul net distribuibil sub formă de dividende realizat în perioada anului financiar 2005. Cu toate acestea, în speța de față, reclamanta deținea calitatea de acționar și la data distribuirii dividendelor, respectiv 21 septembrie 2006, aceasta fiind anterioară încheierii contractului de cesiune.

În sprijinul acestei teorii este sensul lexical al sintagmei "dividende care se cuvin" ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a avut în vedere încasarea în totalitate a dividendelor de către cumpărătorul acțiunilor, situație în care ar fi folosit sintagma "care se distribuie". Cu privire la criticile cu privire la data la care s-au aprobat dividendele, Înalta Curte arată că Legea nr. 31/1990 prevede expres că dividendele se plătesc de către adunarea generală a acționarilor, dar nu mai târziu de opt luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale. Revenind la speță, în adunarea generală din 21 septembrie 2006 a fost aprobată repartizarea profitului înregistrat de societate în anul 2005, stabilindu-se că termenul de atribuire a dividendelor este de maxim 8 luni de la data adoptării hotărârii.

La data de 8 octombrie 2007, adunarea generală a hotărât din nou repartizarea dividendelor aferente profitului realizat în anul 2005. În ceea ce privește semnificația termenului de opt luni, prevăzut de lege și fixat de adunarea generală din data de 21 septembrie 2006, este aceea că termenul fixat de adunarea generală nu poate fi mai lung de opt luni. Acest termen, stabilit de adunarea generală în conformitate cu dispozițiile legale are importanță pe planul prescripției, dreptul la acțiune în instanță al acționarilor pentru plata dividendelor este de trei ani de la data exigibilității acestora, respectiv data fixată de adunarea generală a acționarilor pentru plata dividendelor. Revenind la speța de față, dreptul reclamantei la dividende s-a născut la data de 21 septembrie 2006 și a devenit exigibil la expirarea termenului de 8 luni stabilit de adunarea generală.

A reține opinia recurentei, în sensul că dreptul reclamantei la dividende s-a născut la data de 8 octombrie 2007, se constată că această ipoteză este aplicabilă situației în care adunarea generală a acționarilor nu fixează un termen, stabilind doar distribuirea dividendelor. Criticile recurentei în sensul că drepturile care se cuvin, adică certe, lichide și exigibile, după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului, iar la data exigibilității calitatea de acționar o avea pârâta SC D.C., vor fi înlăturate pentru argumentele anterior arătate. Astfel cum s-a precizat, dispozițiile legale examinate se referă la drepturi cuvenite și nu la drepturi care se distribuie după data transmiterii, creanța fiind certă din acest punct de vedere, iar exigibilă a devenit în aprilie 2007. A susține că dreptul la dividende nu era cuvenit pentru că nu era exigibilă creanța nu poate constitui premisa unui raționament corect.

2. Cu privire la acest motiv de nelegalitate, prin care recurenta acreditează ideea că este lipsită de temei legal sau contractual pretenția reclamantei, Înalta Curte face trimitere la considerentele care au determinat respingerea primului motiv de nelegalitate, în ceea ce privește irelevanța calității de acționar a reclamantei la data distribuirii dividendelor, deoarece pe perioada anului financiar 2005, cumpărătorul, în speță pârâta, nu a deținut calitatea de acționar și existența unei prevederi contractuale care derogă de la dispozițiile legale. Calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC G.S. SA București, respectiv identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, derivă din prevederile Legii nr. 31/1990, unde se află reglementarea de bază a dividendelor, care stabilește inclusiv persoana îndreptățită la dividende în cazul cesiunii de acțiuni intervenită în cursul exercițiului financiar.

De asemenea, calitatea procesuală pasivă decurge din raporturile societare dintre reclamantă și pârâta SC G.S. SA și din dispozițiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, care dispun în sensul că dividendele se plătesc fiecărui asociat proporțional cu cota de participare la capitalul social. 3. Susținerea recurentei cu privire la acest motiv de nelegalitate nu va fi primită. Se observă că susținerile recurentei sunt oarecum contradictorii, în sensul că pe de o parte, se susține că prin clauza prevăzută la art. 5.3 din contractul de cesiune părțile nu au înțeles să deroge de la prevederile legale, iar pe de altă parte prin această clauză reclamanta a cedat inclusiv dreptul de a încasa dividendele. Dacă am admite o asemenea opinie, s-ar ajunge la situația în care, deși legea stabilește că aceste dividende se cuvin cumpărătorului, nu ar mai fi fost nevoie de garantarea acestui drept printr-o clauză.

În realitate, sensul prevederilor art. 5.3 din contract, trebuie interpretat în sensul că această clauză este o clauză care derogă de la dreptul comun în materie, producând efecte în consecință. În privința cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea art. 274 C. proc. civ., și va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite de către intimata I.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 569 din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă recurenta SC G.S. SA București la plata sumei de 7440 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei I.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.