ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4247/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâta C.S. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 12.800 lei reprezentând plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată. Pârâta C.S. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat actualizarea cu indicele de inflație a sumei datorate de SC R. SRL, plata dobânzii pentru întârziere egală cu rata dobânzii B.N.R. plus 4 puncte procentuale pentru drepturile bănești ce i se cuvin, conform Deciziei 440 din 10 mai 2011 a Curții de Apel Iași. Prin sentința civilă nr. 662 din 21 martie 2012, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC R. SRL în contradictoriu cu pârâta-reclamanta C.S.

A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C.S. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC R. SRL. A obligat reclamanta-pârâtă la plata în favoarea pârâtei- reclamante a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, aplicabil de la data de 28 ianuarie 2011 până la data plății efective, a creanței de 12.133,5 lei, datorată de reclamanta-pârâtă cu titlu de diferență de plată din drepturile bănești stabilite în moneda națională prin sentința civilă nr. 260 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalului Iași în Dosar nr. 5923/99/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 440 din 10 mai 2011 a Curții de Apel Iași.

A obligat reclamanta-pârâtă la plata în favoarea pârâtei-reclamante a dobânzii legale civile la suma de 12.133,5 lei rămasă de plată din drepturile bănești stabilite în moneda națională prin sentința civilă nr. 260 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalului Iași, în Dosar nr. 5923/99/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 440 din 10 mai 2011 a Curții de Apel Iași, dobândă calculata de la data de 25 iunie 2011 până la data plății efective. Prin Decizia nr. 1104 din 6 iulie 2012, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis recursul formulat de reclamanta-pârâtă SC R. SRL împotriva sentinței nr. 662/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a modificat-o în parte în sensul că: A admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC R. SRL în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C.S.

A obligat pârâta-reclamantă C.S. să restituie reclamantei - pârâte SC R. SRL suma de 12.800 lei reprezentând plată nedatorată. A obligat reclamanta-pârâtă la plata în favoarea pârâtei-reclamante a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a creanței de 10.633,5 lei, actualizare calculată de la data de 28 ianuarie 2011 până la data plății efective. A obligat reclamanta-pârâtă la plata în favoarea pârâtei-reclamante a dobânzii legale civile calculată la suma de 10.633,5 lei, de la data de 25 iunie 2011 până la data plății efective. A menținut restul dispozițiilor sentinței civile ce nu sunt contrare prezentei decizii. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat un nou recurs reclamanta C.S., solicitând modificarea hotărârii atacate și, pe fond, menținerea sentinței civile nr. 662 din 21 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Iași, ca fiind o hotărâre legală și temeinică.

La termenul de judecată din data de 3 octombrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu. Recursul va fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Ca atare, nici uneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac. Potrivit art. 299 alin .(1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”. Totodată, dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României. În speță, prin Decizia nr. 1104 din 06 iulie 2012, Curtea de Apel Iași a soluționat recursul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva sentinței civile nr. 662 din 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, într-un litigiu de muncă. Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011, a dialogului social, astfel cum era în vigoare la momentul pronunțării sentinței civile nr. 662 din 21 martie 2012 a Tribunalului Iași, hotărârea instanței de fond avea caracter definitiv, fiind supusă doar căii de atac a recursului, reglementată de art. 215 din aceeași lege.

În aceste condiții, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva deciziei irevocabile a Curții de Apel Iași, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac. Prin urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamanta C.S. este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.țu Silvica împotriva deciziei nr. 1104 din 06 iulie 2012 a Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2013.