ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3340/2010

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.F.M. SA Iași, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să oblige pârâta SC C.C. SRL Negrești – Oaș la plata sumei de 144.890,23 RON cu titlu de diferență preț neachitată, în raport de indicele de inflație, și plata dobânzii legale, în raport de prețul neachitat, începând cu data de 16 decembrie 2005, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Iași, prin sentința comercială nr. 1191/COM din 8 mai 2009, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește suma de 94.268,74 RON, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.

S-a respins, pentru suma de 94.268,74 RON, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca fiind prescris dreptul la acțiune. S-a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul că s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 50.621,49 RON cu titlu de diferență preț neachitată, precum și a dobânzii legale aplicabile în materie comercială, calculată de la data de 16 decembrie 2005 și până la plata efectivă a diferenței de preț neachitată în cuantum de 50.621,49 RON. S-a respins cererea reclamantei de actualizare a sumei de 50.621,49 RON în raport de indicele de inflație ca neîntemeiată și s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.150,01 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată pentru suma de 94.268,74 RON ce face obiectul facturilor fiscale, având în vedere că, în raport de data exigibilității prețului convenit între părți pentru fiecare factură în parte și data introducerii acțiunii – 13 noiembrie 2008, termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 era împlinit la data investirii instanței de judecată. Pe fondul cauzei s-a reținut că, din analiza clauzelor contractuale, a prestațiilor și serviciilor facturate și a duplicatelor facturilor fiscale prezentate de reclamantă, s-a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a serviciilor prestate sau a livrărilor de bunuri contractate, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă pentru suma de 50.621,49 RON.

Totodată, având în vedere raporturile comerciale dintre părți, faptul că pârâta este de drept în întârziere potrivit art. 46 C. com. pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aplicabile în materie comercială prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată de la data de 16 decembrie 2005 și până la plata efectivă a diferenței de preț neachitată, în cuantum de 50.621,49 RON. În ceea ce privește cererea reclamantei de actualizare a debitului în raport de indicele de inflație instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că dobânda legală acordată este de natură a asigura repararea prejudiciului creat reclamantei prin neîndeplinirea obligației de plată în termen de către pârâtă, prejudiciu constând în lipsa folosinței banilor.

Acordarea dobânzii legale și actualizarea debitului ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei având în vedere natura juridică a dobânzii legale. Prin decizia nr. 117 din 14 decembrie 2009 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis apelul reclamantei SC C.F.M. SA Iași, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 52.951,13 RON cu titlu de diferență preț neachitat și a dobânzii legale aplicabilă în materie comercială calculată de la data de 16 decembrie 2005 și până la plata efectivă a diferenței de preț neachitată în cuantum de 52.951,13 RON. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate, a fost obligată pârâta SC C.C.

SRL Negrești – Oaș să achite reclamantei suma de 4,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta SC C.C. SRL Negrești – Oaș împotriva aceleiași sentințe. În argumentarea acestei soluții instanța de apel, referitor la apelul reclamantei, a constatat eronată calcularea sumei datorate în temeiul facturilor fiscale din 16 decembrie 2005, 30 noiembrie 2005 și respectiv 31 octombrie 2005, având în vedere valoarea înscrisă în aceste facturi, care, însumată, rezultă că suma datorată de pârâtă cu titlu de preț neachitat este în realitate de 52.951,13 RON și nu de 50.621,49 RON, cum s-a menționat în dispozitiv și, în consecință, dobânda legală datorată de pârâtă în temeiul art. 43 C. com.

de la data de 16 decembrie 2005 și până la plata efectivă, se va aplica la suma de 52.951,13 RON și nu la 50.621,49 RON calculată eronat de instanța de fond. Cât privește actualizarea sumei de 52.951,13 RON cu rata inflației, instanța de apel a apreciat că instanța nu poate face cumulul dobânzii legale cu cel al inflației decât în mod excepțional, în situațiile prevăzute expres de lege (art. 383 C. com., art. 166 9 C. civ., etc.) și care nu se regăsesc în cauza de față. Cât privește apelul pârâtei instanța de apel a constatat că, deși pârâta a invocat stingerea obligației de plată prin compensare, ordinele de compensare și borderourile depuse de parte la dosar fond fac referire la alte facturi decât cele invocate de reclamantă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC C.F.M. SA Iași și pârâta SC C.C. SRL Negrești – Oaș. 1. Recursul reclamantei SC C.F.M. SA Iași. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamanta a susținut că în mod nelegal instanța de apel a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 9.703,21 RON cu titlu de diferență de preț neachitat, urmare a nelegalei soluționări în parte a excepției prescripției dreptului la acțiune, având în vedere dispozițiile art. 1113 C. civ., art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958. Totodată, susține recurenta, în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de actualizare cu rata inflației a sumei de 52.951,13 RON de la data de 16 decembrie 2005 și până la plata sa efectivă.

În opinia recurentei instanța nu a observat faptul că, în realitate, dobânda legală și actualizarea cu rata inflației sunt două instituții care au finalități diferite și nu pot duce, prin aplicare cumulată, la vreo îmbogățire fără just temei. 2. Recursul pârâtei SC C.C. SRL Negrești – Oaș. În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta, procedând la reiterarea situației de fapt, nu a indicat motivele de nelegalitate pentru care înțelege să critice decizia recurată în conformitate cu dispozițiile art. 302 lit. c) C. proc. civ. Astfel, în motivarea recursului său, pârâta a susținut că instanța de apel a admis acțiunea reclamantei reținându-se în mod părtinitor doar punctul de vedere exprimat de intimată, ignorând că între părți s-au derulat raporturi comerciale complexe, cu obligații reciproce care s-au stins în timp prin plăți compensatorii și prin compensare cu contravaloarea materialelor aflate în custodia intimatei.

Totodată recurenta a arătat că în mod netemeinic și nelegal a fost obligată la plata dobânzii întrucât debitele principale stingându-se prin compensare s-au stins și debitele accesorii. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate Înalta Curte va admite în parte recursul reclamantei și va constata nul recursul pârâtei pentru următoarele considerente: 1. Recursul reclamantei SC C.F.M. SA Iași. Critica recurentei că instanța de apel a respins excepția prescripției extinctive pentru suma de 9.703,24 RON cu titlu de diferență de preț neachitat și că biletul la ordin emis de pârâtă la data de 24 noiembrie 2005 și scadent la data de 5 decembrie 2005 reprezintă o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie este nefondată.

Astfel instanța de apel cât și instanța de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 reținând că biletul la ordin invocat de reclamantă – față de conținutul acestuia – nu are semnificația unei recunoașteri neîndoielnice a sumelor înscrise în facturile ce fac obiectul cererii pentru a putea fi reținută întreruperea prescripției și avându-se în vedere data la care facturile invocate deveneau scadente și momentul introducerii acțiunii, ambele instanțe au apreciat corect ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru facturile respective. Cât privește cel de al doilea motiv de recurs invocat de reclamantă privitor la respingerea actualizării cu rata inflației a sumei de 52.951,13 RON de la data de 16 decembrie 2005 și până la plata sa efectivă Înalta Curte apreciază că este fondat și îl va admite.

Natura juridică a dobânzii legale și actualizarea cu rata inflației este diferită. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei folosinței banilor, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite. Astfel temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 43 C. com., iar actualizarea își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru exercitarea cu întârziere a obligației de plată care îi incumbă, pe când prin actualizarea sumei cu indicele de inflație se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței la cea a plății efective a sumei datorate.

În temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. se va admite în parte recursul reclamantei, se va modifica în parte decizia recurată în sensul admiterii apelului reclamantei și obligării pârâtei și la actualizarea sumei de 52.951,13 RON cu rata inflației, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. 2. Recursul pârâtei SC C.C. SRL Negrești – Oaș. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului. Se reține, în acest sens, că recurenta pârâtă nu a argumentat în fapt și în drept motivul de nelegalitate invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc.

civ., așa cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Cum dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor, constatându-se că recurenta pârâtă nu a respectat prevederile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., recursul acesteia urmează a fi constatat nul față de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanta SC C.F.M. SA Iași împotriva deciziei nr. 117 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Modifică, în parte, decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei SC C.F.M. SA Iași și obligă pârâta SC C.C. SRL Negrești – Oaș și la actualizarea sumei de 52.951,14 RON cu rata inflației. Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Negrești – Oaș împotriva aceleiași decizii. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2010.