ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3340/2010

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC C.F.M. SA Iași, prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ, a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să oblige pârâta SC C.C.

SRL Negrești – Oaș la plata sumei de 144.890,23 RON cu titlu de diferență preț

neachitată, în raport de indicele de inflație, și plata dobânzii legale, în

raport de prețul neachitat, începând cu data de 16 decembrie 2005, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Iași, prin sentința

comercială nr. 1191/COM din 8 mai 2009, a admis excepția prescripției dreptului

la acțiune în ceea ce privește suma de 94.268,74 RON, excepție invocată de

pârâtă prin întâmpinare.

S-a respins, pentru suma de

94.268,74 RON, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca fiind

prescris dreptul la acțiune. S-a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul

că s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 50.621,49 RON

cu titlu de diferență preț neachitată, precum și a dobânzii legale aplicabile

în materie comercială, calculată de la data de 16 decembrie 2005 și până la

plata efectivă a diferenței de preț neachitată în cuantum de 50.621,49 RON.

S-a respins cererea reclamantei de

actualizare a sumei de 50.621,49 RON în raport de indicele de inflație ca neîntemeiată

și s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.150,01 RON

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului la

acțiune este întemeiată pentru suma de 94.268,74 RON ce face obiectul

facturilor fiscale, având în vedere că, în raport de data exigibilității

prețului convenit între părți pentru fiecare factură în parte și data

introducerii acțiunii – 13 noiembrie 2008, termenul general de prescripție de 3

ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 era împlinit la data

investirii instanței de judecată.

Pe fondul cauzei s-a reținut că, din

analiza clauzelor contractuale, a prestațiilor și serviciilor facturate și a

duplicatelor facturilor fiscale prezentate de reclamantă, s-a constatat că

pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a serviciilor prestate sau a

livrărilor de bunuri contractate, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă

pentru suma de 50.621,49 RON.

Totodată, având în vedere raporturile

comerciale dintre părți, faptul că pârâta este de drept în întârziere potrivit art.

46 C. com. pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale

aplicabile în materie comercială prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată de la

data de 16 decembrie 2005 și până la plata efectivă a diferenței de preț

neachitată, în cuantum de 50.621,49 RON.

În ceea ce privește cererea

reclamantei de actualizare a debitului în raport de indicele de inflație

instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că

dobânda legală acordată este de natură a asigura repararea prejudiciului creat

reclamantei prin neîndeplinirea obligației de plată în termen de către pârâtă,

prejudiciu constând în lipsa folosinței banilor.

Acordarea dobânzii legale și

actualizarea debitului ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a

reclamantei având în vedere natura juridică a dobânzii legale.

Prin decizia nr. 117 din 14

decembrie 2009 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis apelul

reclamantei SC C.F.M. SA Iași, a schimbat în parte sentința apelată în sensul

că a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 52.951,13 RON cu titlu de diferență preț neachitat și a

dobânzii legale aplicabilă în materie comercială calculată de la data de 16

decembrie 2005 și până la plata efectivă a diferenței de preț neachitată în

cuantum de 52.951,13 RON.

Au fost păstrate celelalte

dispoziții ale sentinței apelate, a fost obligată pârâta SC C.C. SRL Negrești –

Oaș să achite reclamantei suma de 4,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

și a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta SC C.C. SRL Negrești

– Oaș împotriva aceleiași sentințe.

În argumentarea acestei soluții

instanța de apel, referitor la apelul reclamantei, a constatat eronată

calcularea sumei datorate în temeiul facturilor fiscale din 16 decembrie 2005,

30 noiembrie 2005 și respectiv 31 octombrie 2005, având în vedere valoarea

înscrisă în aceste facturi, care, însumată, rezultă că suma datorată de pârâtă

cu titlu de preț neachitat este în realitate de 52.951,13 RON și nu de

50.621,49 RON, cum s-a menționat în dispozitiv și, în consecință, dobânda

legală datorată de pârâtă în temeiul art. 43 C. com. de la data de 16 decembrie

2005 și până la plata efectivă, se va aplica la suma de 52.951,13 RON și nu la

50.621,49 RON calculată eronat de instanța de fond.

Cât privește actualizarea sumei de

52.951,13 RON cu rata inflației, instanța de apel a apreciat că instanța nu

poate face cumulul dobânzii legale cu cel al inflației decât în mod

excepțional, în situațiile prevăzute expres de lege (art. 383 C. com., art. 166

9

C. civ., etc.) și care nu se regăsesc în cauza de față.

Cât privește apelul pârâtei instanța

de apel a constatat că, deși pârâta a invocat stingerea obligației de plată

prin compensare, ordinele de compensare și borderourile depuse de parte la dosar

fond fac referire la alte facturi decât cele invocate de reclamantă.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanta SC C.F.M. SA Iași și pârâta SC C.C. SRL Negrești –

Oaș.

Iași.

În motivarea recursului său

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamanta a susținut

că în mod nelegal instanța de apel a respins cererea de obligare a pârâtei la

plata sumei de 9.703,21 RON cu titlu de diferență de preț neachitat, urmare a

nelegalei soluționări în parte a excepției prescripției dreptului la acțiune,

având în vedere dispozițiile art. 1113 C. civ., art. 16 alin. (1) lit. a) din

Decretul nr. 167/1958.

Totodată, susține recurenta, în mod

nelegal instanța de fond a respins cererea de actualizare cu rata inflației a

sumei de 52.951,13 RON de la data de 16 decembrie 2005 și până la plata sa

efectivă. În opinia recurentei instanța nu a observat faptul că, în realitate,

dobânda legală și actualizarea cu rata inflației sunt două instituții care au

finalități diferite și nu pot duce, prin aplicare cumulată, la vreo îmbogățire

fără just temei.

– Oaș.

În motivarea recursului său,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta, procedând la

reiterarea situației de fapt, nu a indicat motivele de nelegalitate pentru care

înțelege să critice decizia recurată în conformitate cu dispozițiile art. 302 lit.

c) C. proc. civ.

Astfel, în motivarea recursului său,

pârâta a susținut că instanța de apel a admis acțiunea reclamantei reținându-se

în mod părtinitor doar punctul de vedere exprimat de intimată, ignorând că

între părți s-au derulat raporturi comerciale complexe, cu obligații reciproce

care s-au stins în timp prin plăți compensatorii și prin compensare cu

contravaloarea materialelor aflate în custodia intimatei.

Totodată recurenta a arătat că în

mod netemeinic și nelegal a fost obligată la plata dobânzii întrucât debitele

principale stingându-se prin compensare s-au stins și debitele accesorii.

Analizând recursurile prin prisma

motivelor invocate Înalta Curte va admite în parte recursul reclamantei și va

constata nul recursul pârâtei pentru următoarele considerente:

Iași.

Critica recurentei că instanța de

apel a respins excepția prescripției extinctive pentru suma de 9.703,24 RON cu

titlu de diferență de preț neachitat și că biletul la ordin emis de pârâtă la

data de 24 noiembrie 2005 și scadent la data de 5 decembrie 2005 reprezintă o

recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie este nefondată. Astfel

instanța de apel cât și instanța de fond au făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 reținând că biletul la ordin

invocat de reclamantă – față de conținutul acestuia – nu are semnificația unei

recunoașteri neîndoielnice a sumelor înscrise în facturile ce fac obiectul

cererii pentru a putea fi reținută întreruperea prescripției și avându-se în

vedere data la care facturile invocate deveneau scadente și momentul

introducerii acțiunii, ambele instanțe au apreciat corect ca fiind prescris

dreptul la acțiune pentru facturile respective.

Cât privește cel de al doilea motiv

de recurs invocat de reclamantă privitor la respingerea actualizării cu rata

inflației a sumei de 52.951,13 RON de la data de 16 decembrie 2005 și până la

plata sa efectivă Înalta Curte apreciază că este fondat și îl va admite.

Natura juridică a dobânzii legale și

actualizarea cu rata inflației este diferită.

În timp ce dobânda reprezintă prețul

lipsei folosinței banilor, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea

valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude

actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri

diferite.

Astfel temeiul de drept în baza

căruia dobânda este datorată este dat de art. 43 C. com., iar actualizarea își

are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.

De asemenea, prin acordarea dobânzii

se urmărește sancționarea debitorului pentru exercitarea cu întârziere a

obligației de plată care îi incumbă, pe când prin actualizarea sumei cu indicele

de inflație se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de

fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței la cea a

plății efective a sumei datorate.

În temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ. se va admite în parte recursul reclamantei, se va modifica în parte

decizia recurată în sensul admiterii apelului reclamantei și obligării pârâtei

și la actualizarea sumei de 52.951,13 RON cu rata inflației, se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

– Oaș.

Înalta Curte, în conformitate cu art.

137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

C. proc. civ., a luat în

examinare excepția nulității recursului.

Se reține, în acest sens, că

recurenta pârâtă nu a argumentat în fapt și în drept motivul de nelegalitate

invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor

formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., așa cum

prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Cum dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului, ci

sancționează cu nulitatea nerespectarea lor, constatându-se că recurenta pârâtă

nu a respectat prevederile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., recursul

acesteia urmează a fi constatat nul față de dispozițiile art. 302

1

alin.

(1) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte recursul declarat de

reclamanta SC C.F.M. SA Iași împotriva deciziei nr. 117 din 14 decembrie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția comercială.

Modifică, în parte, decizia recurată

în sensul că admite apelul reclamantei SC C.F.M. SA Iași și obligă pârâta SC

C.C. SRL Negrești – Oaș și la actualizarea sumei de 52.951,14 RON cu rata

inflației.

Constată nul recursul declarat de

pârâta SC C.C. SRL Negrești – Oaș împotriva aceleiași decizii.

Menține restul dispozițiilor

deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2010.