ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 956/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 956/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, la data de 24
aprilie 2003, astfel cum a fost precizată reclamantul SC I. SRL Iași a
solicitat obligarea pârâților R.A.A. Iași și A.B.R. prin sucursala Iași la
plata sumei de 2.258.169.353 lei încasată nejustificat din contravaloarea
scrisorii de garanție bancară reprezentând garanție de bună execuție, la
142.202.000 lei dobânzi bancare și comisioanele aferente, la actualizarea
sumelor cu rata inflației pe perioada iunie 2002- la zi cu, cheltuieli de
judecată.
C.J. Iași a formulat cerere de intervenție
accesorie în interesul pârâtului R.A.A. Iași și a invocat că este finanțator al
investiției referitoare la modernizarea și extinderea A. Iași în baza
contractului nr. 003/AI/1996.
În ședința publică de la 2 iunie 2004
instanța a dispus conexarea la acest dosar în temeiul dispozițiilor art. 166 C.
proc. civ., a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 14871/2003 prin care
pârâtul R.A.A. Iași a solicitat obligarea reclamantei SC I. SRL Iași la plata
sumei de 1.409.378.394 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere
a unor deficiențe și de execuție a unor lucrări la obiectivul A. Iași.
Tribunalul Iași, secția comercială, prin
sentința civilă nr. 599 din 11 noiembrie 2005, a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive invocate de pârâta SC A.B.R., sucursala Iași și a
respins acțiunea reclamantei față de aceasta.
A respins excepția prematurității acțiunii
conexe invocată de reclamanta-pârâtă și excepția nulității relative a raportului
de expertiză în construcții ridicată de intervenientul accesoriu C.J. Iași.
S-a admis în parte acțiunea formulată de
reclamanta-pârâtă SC I. SRL Iași și pârâtul-reclamant R.A.A. Iași a fost
obligat la 225.816.935 Ron daune (echivalentul sumei de 2.258.169.353 lei
vechi) la care se va aplica indicele de inflație aferent perioadei iunie 2002 –
octombrie 2005, suma de 14.220,2 Ron (echivalentul sumei de 142.202.000 lei
vechi) daune și 13.312 Ron reprezentând cheltuieli de judecată aferente
pretențiilor admise.
S-a respins cererea de majorare a
pretențiilor depusă de SC I. SRL Iași formulată în concluziile scrise din 11
noiembrie 2005.
S-a respins acțiunea conexă formulată de
pârâtul –reclamant R.A.A. Iași și cererea de intervenție accesorie a
Consiliului Județean Iași în interesul pârâtului-reclamant.
Prin decizia nr. 65 din 4 iunie 2007 a Curții
de Apel Iași, secția comercială, s-a respins cererea de aderare la apel
formulată de SC I. SRL Iași și excepția invocată de apelantul R.A.A. Iași și
intervenientul C.J. Iași împotriva sentinței tribunalului.
S-a admis cererea intimatului-reclamant SC I.
SRL Iași de obligare a apelantului R.A.A. Iași la plata sumei actualizată
conform indicelui de inflație aferentă sumei la care a fost obligat prin
sentința apelată pentru perioada octombrie 2005 și până la plata efectivă plus
54.000 lei Ron cheltuieli de judecată.
S-a reținut în considerentele deciziei că
instanța de fond a respins în mod corect excepțiile formulate conform
motivării, iar cu privire la cererea de intervenție formulată de C.J. Iași se
impunea a fi respinsă întrucât aceasta lărgește cadrul procesual sub aspectul
părților aflate în litigiu, nu și a obligațiilor de drept material și procesual
în sprijinul căruia s-a intervenit.
Pârâtul R.A.A. Iași și-a îndeplinit
obligațiile asumate prin contractul de antrepriză nr. 5003/AI din 5 noiembrie
1996 astfel cum a fost modificat prin acte adiționate conform procesului verbal
de recepție nr. 2078 din 17 decembrie 2001.
Cu privire la remedieri acestea s-au executat
parțial rămânând de efectuat lucrări în sumă de 379.830.647 lei conform
raportului de expertiză și deci beneficiarul scrisorii de garanție pentru buna
execuție putea pretinde numai această sumă și nu cea solicitată de R.A.A. Iași
de 2,638 miliarde lei.
S-a reținut că antreprenorului (SC I. SRL
Iași) trebuia să i se returneze la nivelul anului 2002 (iunie) suma de
2.687.972.631 lei, lucrările fiind executate conform contractului de execuție
și actelor adiționale așa cum rezultă din procesul verbal de recepție nr. 2078
din 17 decembrie 2001.
Împotriva acestei decizii pârâtul R.A.A. Iași
a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
și a solicitat în principal admiterea și casarea cu trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar modificarea hotărârii
instanței de apel în sensul admiterii apelului declarat de acesta astfel cum a fost
formulat.
Recurentul a criticat decizia instanței de
apel și a susținut următoarele:
- hotărârea instanței de apel este nelegală
întrucât nu a examinat motivul invocat la punctul III din declarația de apel
privind plata contravalorii utilităților furnizate și facturate și deci se
impune în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea cu trimitere spre
rejudecare la aceeași instanță.
- numai prin interpretarea și aplicarea
greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) instanța de apel a menținut
soluția primei instanțe prin care a fost obligată la 225.816,935 lei Ron cu
indicele de inflație aferent perioadei iunie 2002-octombrie 2005 reprezentând o
parte din valoarea scrisorii de garanție bancară și la 14.220,2 lei Ron dobânzi
bancare plătite de intimata-reclamantă la creditul ce constituia valoarea scrisorii
de garanție bancară.
- cererea de aderare a intimatei-reclamante
la apelul formulat de recurentă în anul 2007 nu mai era posibilă potrivit
dispozițiilor art. 293
2
C. proc. civ., întrucât a fost înregistrată
după prima zi de înfățișare.
- decizia instanței de apel este nelegală
întrucât a ignorat convenția părților materializată în actul adițional nr. 6
din august 2001, respectiv dispozițiile art. 7.2 din capitolul intitulat „G.”.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC I.
SRL Iași a solicitat respingerea recursului întrucât recurentul a executat în
mod abuziv valoarea integrală a scrisorii de garanție bancară în sumă de
2.630.000.000 lei Rol la 14 iunie 2002 sub pretextul că nu și-ar fi îndeplinit obligația
de efectuare a lucrărilor de remediere conform anexei nr. 2 la procesul verbal nr.
2078 din 17 decembrie 2001 și a unor deficiențe și pretinse vicii ascunse
apărute și care i-ar fi fost imputabile în baza obligației de garanție.
La termenul de azi, recurenta prin apărător a
invocat în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de
ordine publică faptul că deși din minuta hotărârii rezultă că apelurile
formulate de aceasta și intervenientul accesoriu C.J. Iași au fost respinse, dispozitivul
hotărârii nu cuprinde această mențiune.
Recursul pârâtei este fondat pentru
următoarele considerente:
Înainte de a analiza criticile invocate de
recurentă în cererea sa, vom examina motivul de ordine publică invocat la
termenul de azi în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,
privind contradicția dintre minută și dispozitivul deciziei recurate.
Potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ.,
dispozitivul hotărârii (minutei) se semnează de judecători, sub pedeapsa
nulității și aceasta trebuie să fie în concordanță cu dispozitivul pe care în
mod obligatoriu trebuie să-l conțină o hotărâre judecătorească în temeiul art. 261
alin. (5) C. proc. civ.
În speță, din minuta întocmită la data
pronunțării deciziei din apel rezultă că s-au respins apelurile formulate de
pârâta R.A.A. Iași și de intervenientul C.J. Iași așa cum s-a reținut și în
considerentele deciziei, mențiune însă care lipsește din dispozitivul hotărârii
recurate.
Cum partea din hotărâre care se execută este
dispozitivul acesteia din care nu rezultă că instanța s-a pronunțat asupra
celor două apeluri și între acesta pe de o parte și minuta, respectiv
considerente pe de altă parte, există o neconcordanță, asupra căreia instanța
de control judiciar nu se poate pronunța, întrucât nu rezultă care este soluția
reală, pronunțată de instanța de apel.
Așa fiind, urmează ca potrivit art. 306 alin.
(2) C. proc. civ., 304 pct. 7 cu referire la art. 314 C. proc. civ., să se
admită recursul pârâtei, să se caseze decizia recurată și să se trimită cauza spre
rejudecare la aceeași instanță.
Nu se mai impune examinarea celorlalte motive
de recurs, care vor fi avute în vedere ca apărări invocate la instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta R.A.A. IAȘI
împotriva deciziei nr. 65 din 4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția
comercială.
Casează decizia recurată și trimite cauza
spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie
2008.