ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1370/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1370/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iași sub numărul 5428/2003 cu
completările și precizările ulterioare, reclamantul SC I. SRL Iași a chemat în
judecată pârâții RA A. Iași și SC A.B.R. prin sucursala Iași, pentru a fi
obligați să-i plătească suma de 2.258.169.353 lei încasată nejustificat din
contravaloarea scrisorii de garanție bancară reprezentând garanții de bună
execuție, a sumei de 142.202.000 lei dobânzi bancare și comisioanele aferente,
precum și actualizarea aferentă inflației pe perioada iunie 2002 până la zi,
plus cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 599/E
din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Iași a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive invocată de pârâtul SC A.B.R. SA, sucursala Iași, cu sediul
în Iași, și în consecință respinge acțiunea reclamantului SC I. SRL cu sediul
în Iași, împotriva pârâtului susmenționat.
Respinge excepția
prematurității acțiunii conexe invocată de reclamantul-pârât SC I. SRL Iași.
Respinge excepția nulității
relative a Raportului de expertiză în construcții invocată de intervenientul
accesoriu Consiliul Județean Iași.
Admite în parte acțiunea
introdusă de reclamantul-pârât SC I. SRL Iași în contradictoriu cu
pârâtul-reclamant RA A. Iași cu sediul în Iași.
Obligă pârâtul-reclamant RA A.
Iași să plătească reclamantului-pârât SC I. SRL Iași suma de 225.816,9353 Ron
daune (echivalentul sumei de 2.258.169.353 lei vechi) la care se va aplica
indicele de inflație aferent perioadei iunie 2002 – octombrie 2005, suma de
14.220,2 Ron (echivalentul sumei de 142.202.000 lei vechi) daune și suma de
13.312 Ron reprezentând cheltuieli de judecată aferente pretențiilor admise.
Respinge cererea de
majorare a pretențiilor depusă de SC I. SRL inclusă în completarea concluziilor
scrise primită de instanță la 11 noiembrie 2005.
Respinge acțiunea conexă
înregistrată sub nr. 14871/2003 introdusă de pârâtul-reclamant RA A. Iași în
contradictoriu cu reclamantul-pârât SC I. SRL Iași.
Respinge cererea de
intervenție accesorie a Consiliului Județean Iași în interesul RA A. Iași în
contradictoriu cu SC I. SRL Iași.
Dă în debit
pârâtul-reclamant RA A. Iași pentru suma de 6.045 RON reprezentând diferență de
onorar experți neachitată.
Pentru a dispune astfel
instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul-pârât SC I. SRL
Iași a chemat în judecată RA A. Iași, cu acesta având raporturi contractuale
comerciale, dar a chemat în judecată și A.B.R. SA, sucursala Iași, fără a
motiva și dovedi încălcarea sau nesocotirea unor drepturi ale reclamantului.
Faptul că unitatea bancară a emis scrisoarea de garanție la solicitarea SC I. SRL
Iași în favoarea RA A. Iași a dat celei din urmă posibilitatea îndestulării din
scrisoarea de garanție de bună execuție în cazul îndeplinirii condițiilor
stabilite de părți în contractul de antrepriză nr. 003/A.I. din 5 noiembrie
1996 completat prin actele adiționale 1 – 6.
În consecință, banca rămâne
un terț față de părțile contractante iar scrisoarea de garanție bancară care
este independentă, necondiționată și susceptibilă de executare la simpla cerere
a beneficiarului trebuie executată fără ca banca emitentă să poată cenzura
îndeplinirea obligațiilor contractuale garantate sau buna credință a
solicitantului executării scrisorii de garanție, astfel că excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului A.B.R. SA, sucursala Iași, este
întemeiată.
Excepția prematurității
acțiunii conexe (dosar 14871/2003) invocată de SC I. SRL nu este o excepție
procesuală în sensul art. 137 C. proc. civ., din descrierea situației de fapt
rezultând negarea pretențiilor emise de partea potrivnică RA A. Iași, fiind o
apărare care pune în discuție fondul dreptului, astfel că această excepție nu
este întemeiată.
Nici excepția nulității
relative a Raportului de expertiză tehnică în construcții (pag. 289-313)
invocată de intervenientul accesoriu Consiliul Județean Iași pentru necitarea
acestuia de comisia de experți nu este întemeiată.
Consiliul Județean Iași
intervenient în interesul RA A. Iași nu a făcut dovada vătămării ce nu putea fi
înlăturată în alt fel așa cum consacră dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.
civ.
Cum intervenția este
accesorie, interesul intervenientului este unul preventiv așa încât dacă partea
în sprijinul căreia s-a intervenit a fost legal citată și nu a criticat
raportul sub acest aspect, se desprinde concluzia clară că excepția nulității
relative invocată de intervenientul accesoriu pentru necitarea acestuia de
comisia de experți este lipsită de obiect.
Pe fondul acțiunii, între
părți s-au legat raporturi contractuale în baza cărora SC I. SRL s-a obligat să
execute lucrările de modernizare și extindere la A. Iași așa cum rezultă din
contractul de antrepriză nr. 003/A.I. din 5 noiembrie 1996 cu modificările
ulterioare prin 6 acte adiționale, în ultimul dintre ele nr. 6 din 20 august
2001 fiind prevăzută obligația antreprenorului general de a obține garantarea
pentru bună execuție a lucrărilor în valoare de 5% din valoarea contractului,
lucru realizat prin scrisoarea de garanție bancară nr. D 7103658 din 27
noiembrie 2000 emisă de A.B.R. SA, ducursala Iași.
În temeiul acesteia banca
urma să onoreze plata oricărei sume până la concurența sumei de 2,638 mld. lei
la simpla cerere a beneficiarului RA A. Iași în baza declarației acestuia că nu
au fost îndeplinite obligațiile contractuale asumate de antreprenor.
Probele administrate în
cauză fac dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale, sens în care comisia
de recepție concluzionează terminarea lucrărilor întocmindu-se procesul-verbal
de recepție nr. 2078 din 17 decembrie 2001, îndeosebi mențiunile de la pct. 5
lit. b), proces verbal care cuprinde și anexa 2 cu Lista remedierilor și
completărilor la lucrările executate. Aceste remedieri au fost executate
parțial de SC I. SRL Iași așa cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică în
construcții a căror valoare era în luna iunie 2002 în sumă de 195.875.070 lei,
rămânând de efectuat lucrări de remediere în sumă de 379.830.647 lei.
Prin urmare beneficiarul
scrisorii de garanție pentru buna execuție putea solicita plata sumei de
379.830.647 lei ce reprezintă valoarea remedierilor rămase neexecutate din
anexa 2 la procesul verbal nr. 2078 din 17 decembrie 2001 la prețurile din
iunie 2002 când s-a solicitat plata integrală a scrisorii de garanție de bună
execuție și nu întreaga sumă de 2,638 mld. lei, cum greșit a procedat
beneficiarul RA A. Iași.
Raportarea valorii
lucrărilor neremediate la momentul iunie 2002 s-a făcut datorită faptului că RA
A. Iași a solicitat plata integrală a scrisorii de garanție bancară nr. S7103658
din 27 noiembrie 2000 eliberată de A.B.R. SA, sucursala Iași, SC I. SRL fiind
notificată în acest sens prin adresa nr. 1074 din 13 iunie 2002, încasarea
efectivă a sumei de 2,638 mld. lei realizându-se la 28 iunie 2002.
La această dată RA A. Iași a
încasat nejustificat suma de 2.258.169.353 lei, neavând o listă de inventariere
și cuantificare a remedierilor presupus neefectuate de SC I. SRL, această
operațiune realizându-se la 28 iunie 2002 când s-a întocmit procesul verbal al
comisiei de constatare și inventariere a remedierilor dar fără convocarea antreprenorului
SC I. SRL, deși era în drept a produce apărările corespunzătoare ca executant
al lucrării. Acestuia i se imputa la acel moment un prejudiciu de 4.734.878.049
lei conform Raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert inginer G.D.,
cuantificat ulterior la 6.954.549.754 lei, așa cum rezultă din întâmpinarea RA A.
Iași (filele 70-75 dosar), prezumându-se intenția antreprenorului de a
prejudicia în mod fraudulos pe beneficiarul lucrărilor, sens în care s-a dispus
începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de
înșelăciune, fals intelectual și uz de fals împotriva administratorului SC I. SRL
Iași.
De precizat că ambele părți
au solicitat o expertiză tehnică în construcții, cu obiective stabilite în
comun, cu o comisie din trei experți, agreați de părți, care a stabilit că
valoarea lucrărilor de remediere în luna iunie 2002 este de 575.705.717 lei,
din care SC I. SRL a remediat în valoare de 195.875.070 lei, diferența dintre
cele două valori fiind de 379.830.647 lei și reprezintă valoarea totală reală a
lucrărilor de remediat.
În atare situație, încasând
valoarea integrală a scrisorii de garanție RA A. și-a însușit nejustificat suma
de 2.258.169.353 lei din garanția de bună execuție asigurată de SC I. SRL.
De asemenea, RA A. datorează
și plata sumei de 142.202.000 lei cu titlu de daune ca urmare a creditării SC I.
SRL cu 80.000 dolari SUA în scopul utilizării în exclusivitate pentru plata
Scrisorii de garanție emisă în favoarea RA A. așa cum rezultă expres din actul
adițional nr. 7 din 26 iunie 2002 la contractul de credit nr. 0147/1998 pct. 1.3
lit. c) și pentru care debitorul a încercat efectul patrimonial negativ sub
forma dobânzilor bancare.
Curtea de Apel Iași, secția
comercială, prin decizia nr. 55 din 13 octombrie 2008 a respins cererea de
aderare la apel formulată de SC I. SRL Iași. A respins excepția invocată de
apelantul RA A. Iași și a respins apelurile formulate de RA A. Iași și
intervenientul Consiliul Județean Iași, împotriva sentinței civile nr. 599/E
din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Iași, secția comercială.
Admite cererea
intimatului-reclamant SC I. SRL Iași de obligare a apelantului RA A. Iași la
plata sumei actualizate conform indicelui de inflație, aferentă sumei la care a
fost obligat prin sentința apelată, pentru perioada octombrie 2005 și până la
plata efectivă. Obligă apelantul RA A. Iași la plata sumei de 54.000 RON către
intimatul SC I. SRL Iași, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că
se justifică cererea formulată de SC I. SRL Iași vizând obligarea RA A. Iași la
plata sumei de 2.258.169.353 lei pe care pârâtul a încasat-o nelegal din
scrisoarea de garanție bancară, dându-se eficiență clauzelor contractuale și
dispozițiilor art.969 și urm. Cod civil. La această sumă corect s-a aplicat
indicele de inflație aferent perioadei iunie 2002 – octombrie 2005, tot astfel
corect a fost obligat RA A. Iași la daune în sumă de 142.202.000 lei.
Expertiza efectuată de
comisia de experți numită de instanță la cererea RA A. Iași, cu participarea
tuturor părților implicate și a expertului consultant reține că valoarea
garanției bancare de bună execuție din iunie 2002 de la SC I. SRL Iași este de
2.638.000.000 lei. Valoarea lucrărilor de remediere ce trebuiau efectuate de
către SC I. SRL Iași din anexa II conform procesului verbal de recepție din 12
februarie 20201, exclusiv parcarea auto și trapa de fum executată de SC S. SA
în iunie 2002 este de 160.084.183 lei.
Volumul lucrărilor din anexa
II executate de SC I. SRL Iași în luna iunie 2002 este de 19.390.815 lei.
Valoarea totală a
remedierilor efectuate de SC I. SRL Iași la platforma parcării auto, în iunie
2002 este de 190.665.999 lei.
Lucrările de remediere
inclusiv platforma auto executate de SC I. SRL Iași în iunie 2002 este de
210.056.814 lei.
La nivelul anului 2002
(iunie) antreprenorului trebuia să i se returneze suma de 2.687.972.631 lei
rezultată din calculul: 2.638.000.000 lei – 160.084.183 + 210.056.814 lei. În
procesul verbal nr. 2078 din 17 decembrie 2001 la pct.4 a comisiei de recepție se
reține că lucrările au fost executate în conformitate cu prevederile
contractului de execuție nr. 003/A-1 din 5 noiembrie 1996 și a actelor
adiționale nr. 1-6 din contract încheiate ulterior. Se mai reține că lucrările
respectă toate prevederile documentației de execuție și reglementările
specifice în domeniu conform legii, fiind respectate toate exigențele privind
execuția.
De precizat că instanța a
reținut că cererea de aderare la apel formulată de SC I. SRL Iași nu a fost
făcută până la prima zi de înfățișare în conformitate cu dispozițiile art. 134 C.
proc. civ.
În ceea ce privește excepția
invocată de apelantul RA A. Iași privind nepronunțarea asupra unui capăt de
cerere privind plata unei facturi neachitate reprezentând utilități consumate
de antreprenor, prima instanță s-a pronunțat în mod generic respingând în
totalitate cererea conexă.
Prin cererea de recurs
formulată, pârâta RA A. Iași a susținut că hotărârea instanței de apel este
nelegală, deoarece aceasta nu putea admite cererea intimatei întrucât i-a
respins aderarea la apel, și nu putea ca în propria cale de atac să agraveze
situația apelantei pârâte.
Prin Încheierea de
îndreptare a erorii materiale, Curtea de Apel Iași, din oficiu s-a sesizat cu privire
la încălcarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. și a dispus înlăturarea din
dispozitiv a acestei dispoziții.
Încheierea din 16 octombrie
2008 este nelegală întrucât potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. se pot
îndrepta doar erorile materiale și omisiunile și nu erorile de judecată care
privesc dispoziții ce agravează situația părții apelante, încălcându-se de
asemenea art. 105 C. proc. civ.
De asemenea, hotărârea
instanței de apel este nelegală sub aspectul neanalizării motivului de apel invocat
la punctul III din declarația de apel întrucât a apreciat că soluția instanței
de fond este legală, deși aceasta nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de
cerere care era separat de cererea privind plata contravalorii lucrărilor.
Instanța de fond a confundat
noțiunea de „recepție la terminarea lucrărilor” cu noțiunea de „recepție
finală”, iar instanța de apel nu a analizat dispozițiile Contractului de
antrepriză.
Se susține în continuare că
obligarea RA A. la plata dobânzii bancare aferentă constituirii scrisorii de
garanție este nelegală întrucât spezele contractului de garanție între bancă și
antreprenor nu pot fi imputate beneficiarului scrisorii de garanție, iar
obligarea în apel la plata cheltuielilor de judecată pentru suma de 19.000 RON
este nelegală.
Contractul încheiat de către
RA A. Iași și noul antreprenor SC S. SA cu privire la valoarea lucrărilor de
remediere a deficiențelor apărute la lucrările executate de către primul
antreprenor, nu mai poate fi ignorat și nici cenzurat de instanța de apel,
costurile remedierilor și al materialelor neputând fi cenzurate sau modificate
altfel, decât potrivit O.U.G. nr. 61/2001.
Temeiul de drept indicat de
recurentă îl constituie art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.
Intimata SC I. SRL Iași prin
notele de concluzii scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Părțile nu au depus
înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând
decizia recurată în raport de motivele invocate, de actele dosarului și de
dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă
la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din
situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.
Referitor la critica
potrivit căreia instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 105 C. proc. civ.
aceasta nu poate fi reținută, întrucât potrivit art. 281 alin. (1) și (2) C.
proc. civ. orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi
îndreptate din oficiu sau la cerere, instanța pronunțându-se prin încheiere
dată în camera de consiliu, iar părțile vor fi citate numai dacă instanța
socotește că este necesar să dea anumite lămuriri.
Celelalte aspecte invocate
privesc situația de fapt, astfel că recurenta nu se poate prevala de o analiză
a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a
beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea
situației de fapt în concordanță cu acestea.
Instanța de apel trebuie să
răspundă motivelor de apel formulate, fără a avea însă obligația de a răspunde
separat la fiecare motiv, atât timp cât poate răspunde la motivele de apel
printr-un considerent comun.
De asemenea, hotărârea
instanței de apel este dată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) C.
proc. civ., motivarea acesteia este clară, precisă, în concordanță cu probele
administrate în cauză, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile
formulate, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
În ceea ce privește critica
finală, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost
dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta nu a indicat
dispozițiile legale arătând în concret în ce constă încălcarea legii sau lipsa
temeiului legal care ar lipsi sentința de fundament faptic și juridic. În
realitate, evocând pct. 9 al art. 304, recurenta a adus în discuție chestiuni
de netemeinicie care nu pot fi analizate în recurs.
În ceea ce privește
obligarea la plata cheltuielilor de judecată, aceasta s-a făcut conform art. 274
C. proc. civ., potrivit căruia „Partea care cade în pretenții va fi obligată,
la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Pentru aceste considerente,
în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează
a respinge recursul declarat de pârâta RA A. Iași împotriva deciziei nr. 55 din
13 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială, și a încheierii
pronunțate de aceeași instanță la data de 16 octombrie 2008.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de pârâta RA A. IAȘI împotriva deciziei nr. 55 din
13 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială, și a încheierii
pronunțată de aceeași instanță la data de 16 octombrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 8 mai 2009.