ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1370/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iași sub numărul 5428/2003 cu completările și precizările ulterioare, reclamantul SC I. SRL Iași a chemat în judecată pârâții RA A. Iași și SC A.B.R. prin sucursala Iași, pentru a fi obligați să-i plătească suma de 2.258.169.353 lei încasată nejustificat din contravaloarea scrisorii de garanție bancară reprezentând garanții de bună execuție, a sumei de 142.202.000 lei dobânzi bancare și comisioanele aferente, precum și actualizarea aferentă inflației pe perioada iunie 2002 până la zi, plus cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 599/E din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul SC A.B.R.

SA, sucursala Iași, cu sediul în Iași, și în consecință respinge acțiunea reclamantului SC I. SRL cu sediul în Iași, împotriva pârâtului susmenționat. Respinge excepția prematurității acțiunii conexe invocată de reclamantul-pârât SC I. SRL Iași. Respinge excepția nulității relative a Raportului de expertiză în construcții invocată de intervenientul accesoriu Consiliul Județean Iași. Admite în parte acțiunea introdusă de reclamantul-pârât SC I. SRL Iași în contradictoriu cu pârâtul-reclamant RA A. Iași cu sediul în Iași. Obligă pârâtul-reclamant RA A. Iași să plătească reclamantului-pârât SC I. SRL Iași suma de 225.816,9353 Ron daune (echivalentul sumei de 2.258.169.353 lei vechi) la care se va aplica indicele de inflație aferent perioadei iunie 2002 – octombrie 2005, suma de 14.220,2 Ron (echivalentul sumei de 142.202.000 lei vechi) daune și suma de 13.312 Ron reprezentând cheltuieli de judecată aferente pretențiilor admise.

Respinge cererea de majorare a pretențiilor depusă de SC I. SRL inclusă în completarea concluziilor scrise primită de instanță la 11 noiembrie 2005. Respinge acțiunea conexă înregistrată sub nr. 14871/2003 introdusă de pârâtul-reclamant RA A. Iași în contradictoriu cu reclamantul-pârât SC I. SRL Iași. Respinge cererea de intervenție accesorie a Consiliului Județean Iași în interesul RA A. Iași în contradictoriu cu SC I. SRL Iași. Dă în debit pârâtul-reclamant RA A. Iași pentru suma de 6.045 RON reprezentând diferență de onorar experți neachitată. Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul-pârât SC I. SRL Iași a chemat în judecată RA A. Iași, cu acesta având raporturi contractuale comerciale, dar a chemat în judecată și A.B.R.

SA, sucursala Iași, fără a motiva și dovedi încălcarea sau nesocotirea unor drepturi ale reclamantului. Faptul că unitatea bancară a emis scrisoarea de garanție la solicitarea SC I. SRL Iași în favoarea RA A. Iași a dat celei din urmă posibilitatea îndestulării din scrisoarea de garanție de bună execuție în cazul îndeplinirii condițiilor stabilite de părți în contractul de antrepriză nr. 003/A.I. din 5 noiembrie 1996 completat prin actele adiționale 1 – 6. În consecință, banca rămâne un terț față de părțile contractante iar scrisoarea de garanție bancară care este independentă, necondiționată și susceptibilă de executare la simpla cerere a beneficiarului trebuie executată fără ca banca emitentă să poată cenzura îndeplinirea obligațiilor contractuale garantate sau buna credință a solicitantului executării scrisorii de garanție, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.B.R.

SA, sucursala Iași, este întemeiată. Excepția prematurității acțiunii conexe (dosar 14871/2003) invocată de SC I. SRL nu este o excepție procesuală în sensul art. 137 C. proc. civ., din descrierea situației de fapt rezultând negarea pretențiilor emise de partea potrivnică RA A. Iași, fiind o apărare care pune în discuție fondul dreptului, astfel că această excepție nu este întemeiată. Nici excepția nulității relative a Raportului de expertiză tehnică în construcții (pag. 289-313) invocată de intervenientul accesoriu Consiliul Județean Iași pentru necitarea acestuia de comisia de experți nu este întemeiată. Consiliul Județean Iași intervenient în interesul RA A. Iași nu a făcut dovada vătămării ce nu putea fi înlăturată în alt fel așa cum consacră dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Cum intervenția este accesorie, interesul intervenientului este unul preventiv așa încât dacă partea în sprijinul căreia s-a intervenit a fost legal citată și nu a criticat raportul sub acest aspect, se desprinde concluzia clară că excepția nulității relative invocată de intervenientul accesoriu pentru necitarea acestuia de comisia de experți este lipsită de obiect. Pe fondul acțiunii, între părți s-au legat raporturi contractuale în baza cărora SC I. SRL s-a obligat să execute lucrările de modernizare și extindere la A. Iași așa cum rezultă din contractul de antrepriză nr. 003/A.I. din 5 noiembrie 1996 cu modificările ulterioare prin 6 acte adiționale, în ultimul dintre ele nr. 6 din 20 august 2001 fiind prevăzută obligația antreprenorului general de a obține garantarea pentru bună execuție a lucrărilor în valoare de 5% din valoarea contractului, lucru realizat prin scrisoarea de garanție bancară nr. D 7103658 din 27 noiembrie 2000 emisă de A.B.R.

SA, ducursala Iași. În temeiul acesteia banca urma să onoreze plata oricărei sume până la concurența sumei de 2,638 mld. lei la simpla cerere a beneficiarului RA A. Iași în baza declarației acestuia că nu au fost îndeplinite obligațiile contractuale asumate de antreprenor. Probele administrate în cauză fac dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale, sens în care comisia de recepție concluzionează terminarea lucrărilor întocmindu-se procesul-verbal de recepție nr. 2078 din 17 decembrie 2001, îndeosebi mențiunile de la pct. 5 lit. b), proces verbal care cuprinde și anexa 2 cu Lista remedierilor și completărilor la lucrările executate. Aceste remedieri au fost executate parțial de SC I. SRL Iași așa cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică în construcții a căror valoare era în luna iunie 2002 în sumă de 195.875.070 lei, rămânând de efectuat lucrări de remediere în sumă de 379.830.647 lei.

Prin urmare beneficiarul scrisorii de garanție pentru buna execuție putea solicita plata sumei de 379.830.647 lei ce reprezintă valoarea remedierilor rămase neexecutate din anexa 2 la procesul verbal nr. 2078 din 17 decembrie 2001 la prețurile din iunie 2002 când s-a solicitat plata integrală a scrisorii de garanție de bună execuție și nu întreaga sumă de 2,638 mld. lei, cum greșit a procedat beneficiarul RA A. Iași. Raportarea valorii lucrărilor neremediate la momentul iunie 2002 s-a făcut datorită faptului că RA A. Iași a solicitat plata integrală a scrisorii de garanție bancară nr. S7103658 din 27 noiembrie 2000 eliberată de A.B.R. SA, sucursala Iași, SC I. SRL fiind notificată în acest sens prin adresa nr. 1074 din 13 iunie 2002, încasarea efectivă a sumei de 2,638 mld.

lei realizându-se la 28 iunie 2002. La această dată RA A. Iași a încasat nejustificat suma de 2.258.169.353 lei, neavând o listă de inventariere și cuantificare a remedierilor presupus neefectuate de SC I. SRL, această operațiune realizându-se la 28 iunie 2002 când s-a întocmit procesul verbal al comisiei de constatare și inventariere a remedierilor dar fără convocarea antreprenorului SC I. SRL, deși era în drept a produce apărările corespunzătoare ca executant al lucrării.

Acestuia i se imputa la acel moment un prejudiciu de 4.734.878.049 lei conform Raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert inginer G.D., cuantificat ulterior la 6.954.549.754 lei, așa cum rezultă din întâmpinarea RA A. Iași (filele 70-75 dosar), prezumându-se intenția antreprenorului de a prejudicia în mod fraudulos pe beneficiarul lucrărilor, sens în care s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals împotriva administratorului SC I. SRL Iași. De precizat că ambele părți au solicitat o expertiză tehnică în construcții, cu obiective stabilite în comun, cu o comisie din trei experți, agreați de părți, care a stabilit că valoarea lucrărilor de remediere în luna iunie 2002 este de 575.705.717 lei, din care SC I. SRL a remediat în valoare de 195.875.070 lei, diferența dintre cele două valori fiind de 379.830.647 lei și reprezintă valoarea totală reală a lucrărilor de remediat.

În atare situație, încasând valoarea integrală a scrisorii de garanție RA A. și-a însușit nejustificat suma de 2.258.169.353 lei din garanția de bună execuție asigurată de SC I. SRL. De asemenea, RA A. datorează și plata sumei de 142.202.000 lei cu titlu de daune ca urmare a creditării SC I. SRL cu 80.000 dolari SUA în scopul utilizării în exclusivitate pentru plata Scrisorii de garanție emisă în favoarea RA A. așa cum rezultă expres din actul adițional nr. 7 din 26 iunie 2002 la contractul de credit nr. 0147/1998 pct. 1.3 lit. c) și pentru care debitorul a încercat efectul patrimonial negativ sub forma dobânzilor bancare. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 55 din 13 octombrie 2008 a respins cererea de aderare la apel formulată de SC I. SRL Iași.

A respins excepția invocată de apelantul RA A. Iași și a respins apelurile formulate de RA A. Iași și intervenientul Consiliul Județean Iași, împotriva sentinței civile nr. 599/E din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Iași, secția comercială. Admite cererea intimatului-reclamant SC I. SRL Iași de obligare a apelantului RA A. Iași la plata sumei actualizate conform indicelui de inflație, aferentă sumei la care a fost obligat prin sentința apelată, pentru perioada octombrie 2005 și până la plata efectivă. Obligă apelantul RA A. Iași la plata sumei de 54.000 RON către intimatul SC I. SRL Iași, cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că se justifică cererea formulată de SC I. SRL Iași vizând obligarea RA A. Iași la plata sumei de 2.258.169.353 lei pe care pârâtul a încasat-o nelegal din scrisoarea de garanție bancară, dându-se eficiență clauzelor contractuale și dispozițiilor art.969 și urm. Cod civil.

La această sumă corect s-a aplicat indicele de inflație aferent perioadei iunie 2002 – octombrie 2005, tot astfel corect a fost obligat RA A. Iași la daune în sumă de 142.202.000 lei. Expertiza efectuată de comisia de experți numită de instanță la cererea RA A. Iași, cu participarea tuturor părților implicate și a expertului consultant reține că valoarea garanției bancare de bună execuție din iunie 2002 de la SC I. SRL Iași este de 2.638.000.000 lei. Valoarea lucrărilor de remediere ce trebuiau efectuate de către SC I. SRL Iași din anexa II conform procesului verbal de recepție din 12 februarie 20201, exclusiv parcarea auto și trapa de fum executată de SC S. SA în iunie 2002 este de 160.084.183 lei.

Volumul lucrărilor din anexa II executate de SC I. SRL Iași în luna iunie 2002 este de 19.390.815 lei. Valoarea totală a remedierilor efectuate de SC I. SRL Iași la platforma parcării auto, în iunie 2002 este de 190.665.999 lei. Lucrările de remediere inclusiv platforma auto executate de SC I. SRL Iași în iunie 2002 este de 210.056.814 lei. La nivelul anului 2002 (iunie) antreprenorului trebuia să i se returneze suma de 2.687.972.631 lei rezultată din calculul: 2.638.000.000 lei – 160.084.183 + 210.056.814 lei. În procesul verbal nr. 2078 din 17 decembrie 2001 la pct.4 a comisiei de recepție se reține că lucrările au fost executate în conformitate cu prevederile contractului de execuție nr. 003/A-1 din 5 noiembrie 1996 și a actelor adiționale nr. 1-6 din contract încheiate ulterior.

Se mai reține că lucrările respectă toate prevederile documentației de execuție și reglementările specifice în domeniu conform legii, fiind respectate toate exigențele privind execuția. De precizat că instanța a reținut că cererea de aderare la apel formulată de SC I. SRL Iași nu a fost făcută până la prima zi de înfățișare în conformitate cu dispozițiile art. 134 C. proc. civ. În ceea ce privește excepția invocată de apelantul RA A. Iași privind nepronunțarea asupra unui capăt de cerere privind plata unei facturi neachitate reprezentând utilități consumate de antreprenor, prima instanță s-a pronunțat în mod generic respingând în totalitate cererea conexă. Prin cererea de recurs formulată, pârâta RA A. Iași a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, deoarece aceasta nu putea admite cererea intimatei întrucât i-a respins aderarea la apel, și nu putea ca în propria cale de atac să agraveze situația apelantei pârâte.

Prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale, Curtea de Apel Iași, din oficiu s-a sesizat cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. și a dispus înlăturarea din dispozitiv a acestei dispoziții. Încheierea din 16 octombrie 2008 este nelegală întrucât potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. se pot îndrepta doar erorile materiale și omisiunile și nu erorile de judecată care privesc dispoziții ce agravează situația părții apelante, încălcându-se de asemenea art. 105 C. proc. civ. De asemenea, hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul neanalizării motivului de apel invocat la punctul III din declarația de apel întrucât a apreciat că soluția instanței de fond este legală, deși aceasta nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere care era separat de cererea privind plata contravalorii lucrărilor.

Instanța de fond a confundat noțiunea de „recepție la terminarea lucrărilor” cu noțiunea de „recepție finală”, iar instanța de apel nu a analizat dispozițiile Contractului de antrepriză. Se susține în continuare că obligarea RA A. la plata dobânzii bancare aferentă constituirii scrisorii de garanție este nelegală întrucât spezele contractului de garanție între bancă și antreprenor nu pot fi imputate beneficiarului scrisorii de garanție, iar obligarea în apel la plata cheltuielilor de judecată pentru suma de 19.000 RON este nelegală. Contractul încheiat de către RA A. Iași și noul antreprenor SC S. SA cu privire la valoarea lucrărilor de remediere a deficiențelor apărute la lucrările executate de către primul antreprenor, nu mai poate fi ignorat și nici cenzurat de instanța de apel, costurile remedierilor și al materialelor neputând fi cenzurate sau modificate altfel, decât potrivit O.U.G.

nr. 61/2001. Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. Intimata SC I. SRL Iași prin notele de concluzii scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Părțile nu au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivele invocate, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate. Referitor la critica potrivit căreia instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 105 C. proc.

civ. aceasta nu poate fi reținută, întrucât potrivit art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. civ. orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, instanța pronunțându-se prin încheiere dată în camera de consiliu, iar părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri. Celelalte aspecte invocate privesc situația de fapt, astfel că recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Instanța de apel trebuie să răspundă motivelor de apel formulate, fără a avea însă obligația de a răspunde separat la fiecare motiv, atât timp cât poate răspunde la motivele de apel printr-un considerent comun.

De asemenea, hotărârea instanței de apel este dată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., motivarea acesteia este clară, precisă, în concordanță cu probele administrate în cauză, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. În ceea ce privește critica finală, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta nu a indicat dispozițiile legale arătând în concret în ce constă încălcarea legii sau lipsa temeiului legal care ar lipsi sentința de fundament faptic și juridic. În realitate, evocând pct. 9 al art. 304, recurenta a adus în discuție chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în recurs.

În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, aceasta s-a făcut conform art. 274 C. proc. civ., potrivit căruia „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta RA A. Iași împotriva deciziei nr. 55 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială, și a încheierii pronunțate de aceeași instanță la data de 16 octombrie 2008. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta RA A. IAȘI împotriva deciziei nr. 55 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială, și a încheierii pronunțată de aceeași instanță la data de 16 octombrie 2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.