ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 8903/99/2007

pe rolul Tribunalului Iași reclamanta RA J.A.C. Iași, a chemat în

judecată pe pârâtul Municipiul Iași, prin primar, solicitând

obligarea pârâtului la plata sumei de 346.359,82 lei reprezentând prețul

facturilor neachitate aferentă perioadei decembrie 2004 – ianuarie 2007,

la plata sumei de 2.014.960,21 lei penalități și majorări

de întârziere calculate la facturile aferente perioadei decembrie 2004 –

ianuarie 2007, urmând a curge până la data achitării integrale a

facturilor restante și a plata sumei de 26.804, 72 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

474/com din 17 februarie 2009, instanța de fond a respins excepțiile

invocate, respectiv excepția privind lipsa calității procesuale

pasive și cea privind lipsa de obiect a acțiunii. Prima

instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

A. SA ( fostă RA J.A.C. Iași ) Iași, obligând pârâta să

plătească reclamantei suma de 341.915,11 lei cu titlu de preț

și suma de 341.915, 11 lei reprezentând penalități de întârziere

și a respins din capătul de cerere plata sumei de 4.444,7 lei cu

titlu de preț și suma de 18.593,33 lei reprezentând

penalitățile. De asemenea, în temeiul art. 274 C. proc. civ. a

obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.323.134 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 13.231,34 lei

reprezentând taxa de timbru și suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de

avocat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate,

constatând că acestea sunt neîntemeiate, reținând cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului că

acesta are, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 21 alin.

(2) din Legea nr. 215/2001, capacitate juridică deplină și patrimoniu

propriu, iar contractul din 15 martie 2002 a fost încheiat între RA J.A.C.

și Primăria Municipiului Iași, contractul a fost încheiat

anterior Legii administrației publice locale nr. 215/2001, dată de la

care primăriile sunt autorități executive. Astfel, Municipiul

Iași are calitate procesuală pasivă, conferită de lege, iar

în justiție este reprezentat prin primar. De asemenea, în ceea ce

privește cea de-a doua excepție invocată, s-a reținut că

pârâta nu a achitat pretențiile reclamantei, astfel încât acțiunea

acesteia să fi rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a constatat acțiunea reclamantei ca fiind

întemeiată în parte, în sensul că pe baza contractului încheiat între

părți la data de 1 ianuarie 1995 și actualizat în 2002, reclamanta

a furnizat pârâtei apă potabilă industrială, evacuarea apelor

uzate și meteorice, precum și epurarea apei conform art. 2 din

contract și anexei 1. Pentru facturile fiscale care fac obiectul cauzei

instanța a reținut, din expertiza contabilă efectuată în

cauză, că diferența de preț este de 341.915,11 lei. Pentru

majorările de întârziere expertul a calculat potrivit documentelor cauzei,

stabilind suma de 360.508,44 lei. S-a reținut că aceste majorări

nu pot fi acordate decât până la cuantumul prețului, conform art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea

disciplinei contractuale. Totodată, având în vedere calculul efectuat de

expertul în cauză, suma reprezentând prețul de 4.444,7 lei a fost

respinsă.

Împotriva sentinței comerciale nr.

474/com din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,

reclamanta a declarat recurs, criticând sentința atacată ca fiind

nelegală. Reclamanta a susținut că în mod greșit s-a

reținut calitatea procesuală pasivă a Municipiului Iași, prin

primar, atâta vreme cât contractul a fost încheiat cu Primăria

Municipiului Iași, considerând, totodată, că sentința

tribunalului nu este întemeiată nici pe fond.

Curtea a pus în discuția

părților recalificarea căii de atac față de

dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și constatând că

sentința este susceptibilă de a fi atacată cu apel, a amânat

judecarea cauzei la un complet de apel constituit conform dispozițiilor art.

99 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor

judecătorești.

Prin decizia nr. 59

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială,

la data de 29 iunie 2009, s-a respins apelul formulat de pârâtul Municipiul

Iași, prin primar.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că în mod corect

tribunalul a constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtului în

raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001.

De asemenea, Curtea a reținut

că deși apelantul a susținut că nici pe fond soluția

nu este întemeiată, urmând să facă dovezi prin înscrisuri cu

privire la situația plăților, pârâtul nu a depus acte în acest

sens. În acest context, în lipsa unor dovezi contrarii, instanța de apel a

constatat că sumele datorate de apelantă sunt cele reținute de

tribunal, pe baza expertizei contabile efectuate în dosarul de fond.

Împotriva deciziei nr. 59 din 29 iunie

2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pârâtul Municipiul

Iași, prin primar, în termen legal, a declarat recurs, criticând decizia

atacată sub aspectul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul a susținut în esență faptul că instanța de

fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a Municipiul Iași, prin primar, iar pe fond a respins

apelul ca nedovedit. Pârâtul solicită admiterea recursului, modificarea

hotărârii instanței de apel în sensul admiterii excepției, iar

pe fond să respingă capătul de cerere privitor la preț ca

rămas fără obiect și capătul de cerere privind

penalitățile ca lipsit de temei legal și contractual.

În apărare sa, reclamanta SC A.

SA ( fostă RA J.A.C. Iași ) Iași a formulat întâmpinare,

solicitând instanței respingerea recursului și menținerea

deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta reclamantă se

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează.

Criticile aduse deciziei sub

aspectul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 potrivit

cărora „hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii” se dovedesc a fi lipsite de fundament juridic.

Se constată că instanța

de apel făcând o aplicare judicioasă a textelor cuprise în Legea nr. 215/2001

a statuat că unitățile administrativ teritoriale sunt persoane

juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și

patrimoniu propriu, putând fi reprezentate în justiție, de către

primar sau președintele cosiliului județean. Drept urmare, curtea, în

mod legal și corect a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Municipiului Iași, prin primar, având în

vedere și aspectul cronologic, în contextul căruia s-au derulat

raporturile juridice dintre părți, în sensul că încheierea

contractului s-a realizat în anul 1995 anterior apariției Legii

administrației publice locale nr. 215/2001, dată de la care

primăriile sunt autorități executive, iar conform dispozițiilor

art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, pârâtul are

capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, motiv pentru

care ambele instanțe atât cea de fond, cât și cea de apel în mod

corect au reținut ( conform art. 19, 20, 21 din Legea nr. 215/2001)

că Municipiul Iași, prin primar, are calitate procesuală

pasivă, aceasta fiind o componentă a capacității de

exercițiu.

Relevant este și faptul că

anterior apariției Legii nr. 215/2001, Municipiul Iași era

înregistrat la finanțele publice locale sub denumirea de Primăria

Iași, după cum rezultă din copia certificatului de înregistrare

fiscală emis de Ministerul Economiei și Finanțelor la data de 23

iunie 1993, copie aflată la dosarul de recurs, aspect dealtfel corect

reținut de instanța de control judiciar.

În ceea ce privește criticile

referitoare la nedovedirea susținerilor din apel, recurenta supune spre

analiză chestiuni ce țin de nemulțumirea sa în

legătură cu administrarea, interpretarea și aprecierea probelor,

verificarea situației de fapt, precum și modalitatea de calcul a

penalităților pe baza rapoartelor de expertiză, ori aceste

critici nu pot fi examinate în recurs, acestea vizând netemeinicia

soluției pronunțate în cauză și nu nelegalitatea acesteia,

iar calea nedevolutivă de atac a recursului își propune un control

judiciar numai asupra nelegalității hotărârii atacate. Potrivit

dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ. „ modificarea sau casarea

unor hotărâri se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate”.

Astfel că, instanța de

apel este suverană în aprecierea și administrarea probelor, acestea

neputând fi cenzurate de către instanța de recurs, întrucât

vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea.

Pentru toate argumentele de fapt

și de drept care preced, recursul reclamantei este nefondat și în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins,

menținându-se hotărârea instanței de apel, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul Municipiul Iași, prin primar, împotriva deciziei nr. 59 din 29 iunie

2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.