ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8903/99/2007 pe rolul Tribunalului Iași reclamanta RA J.A.C. Iași, a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Iași, prin primar, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 346.359,82 lei reprezentând prețul facturilor neachitate aferentă perioadei decembrie 2004 – ianuarie 2007, la plata sumei de 2.014.960,21 lei penalități și majorări de întârziere calculate la facturile aferente perioadei decembrie 2004 – ianuarie 2007, urmând a curge până la data achitării integrale a facturilor restante și a plata sumei de 26.804, 72 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 474/com din 17 februarie 2009, instanța de fond a respins excepțiile invocate, respectiv excepția privind lipsa calității procesuale pasive și cea privind lipsa de obiect a acțiunii.

Prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA ( fostă RA J.A.C. Iași ) Iași, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 341.915,11 lei cu titlu de preț și suma de 341.915, 11 lei reprezentând penalități de întârziere și a respins din capătul de cerere plata sumei de 4.444,7 lei cu titlu de preț și suma de 18.593,33 lei reprezentând penalitățile. De asemenea, în temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.323.134 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 13.231,34 lei reprezentând taxa de timbru și suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate, constatând că acestea sunt neîntemeiate, reținând cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului că acesta are, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar contractul din 15 martie 2002 a fost încheiat între RA J.A.C. și Primăria Municipiului Iași, contractul a fost încheiat anterior Legii administrației publice locale nr. 215/2001, dată de la care primăriile sunt autorități executive. Astfel, Municipiul Iași are calitate procesuală pasivă, conferită de lege, iar în justiție este reprezentat prin primar.

De asemenea, în ceea ce privește cea de-a doua excepție invocată, s-a reținut că pârâta nu a achitat pretențiile reclamantei, astfel încât acțiunea acesteia să fi rămas fără obiect. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată în parte, în sensul că pe baza contractului încheiat între părți la data de 1 ianuarie 1995 și actualizat în 2002, reclamanta a furnizat pârâtei apă potabilă industrială, evacuarea apelor uzate și meteorice, precum și epurarea apei conform art. 2 din contract și anexei 1. Pentru facturile fiscale care fac obiectul cauzei instanța a reținut, din expertiza contabilă efectuată în cauză, că diferența de preț este de 341.915,11 lei. Pentru majorările de întârziere expertul a calculat potrivit documentelor cauzei, stabilind suma de 360.508,44 lei.

S-a reținut că aceste majorări nu pot fi acordate decât până la cuantumul prețului, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Totodată, având în vedere calculul efectuat de expertul în cauză, suma reprezentând prețul de 4.444,7 lei a fost respinsă. Împotriva sentinței comerciale nr. 474/com din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, reclamanta a declarat recurs, criticând sentința atacată ca fiind nelegală. Reclamanta a susținut că în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală pasivă a Municipiului Iași, prin primar, atâta vreme cât contractul a fost încheiat cu Primăria Municipiului Iași, considerând, totodată, că sentința tribunalului nu este întemeiată nici pe fond.

Curtea a pus în discuția părților recalificarea căii de atac față de dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și constatând că sentința este susceptibilă de a fi atacată cu apel, a amânat judecarea cauzei la un complet de apel constituit conform dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Prin decizia nr. 59 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, la data de 29 iunie 2009, s-a respins apelul formulat de pârâtul Municipiul Iași, prin primar. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că în mod corect tribunalul a constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtului în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001. De asemenea, Curtea a reținut că deși apelantul a susținut că nici pe fond soluția nu este întemeiată, urmând să facă dovezi prin înscrisuri cu privire la situația plăților, pârâtul nu a depus acte în acest sens.

În acest context, în lipsa unor dovezi contrarii, instanța de apel a constatat că sumele datorate de apelantă sunt cele reținute de tribunal, pe baza expertizei contabile efectuate în dosarul de fond. Împotriva deciziei nr. 59 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pârâtul Municipiul Iași, prin primar, în termen legal, a declarat recurs, criticând decizia atacată sub aspectul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut în esență faptul că instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiul Iași, prin primar, iar pe fond a respins apelul ca nedovedit. Pârâtul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii excepției, iar pe fond să respingă capătul de cerere privitor la preț ca rămas fără obiect și capătul de cerere privind penalitățile ca lipsit de temei legal și contractual.

În apărare sa, reclamanta SC A. SA ( fostă RA J.A.C. Iași ) Iași a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta reclamantă se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. Criticile aduse deciziei sub aspectul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 potrivit cărora „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” se dovedesc a fi lipsite de fundament juridic. Se constată că instanța de apel făcând o aplicare judicioasă a textelor cuprise în Legea nr. 215/2001 a statuat că unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, putând fi reprezentate în justiție, de către primar sau președintele cosiliului județean.

Drept urmare, curtea, în mod legal și corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului Iași, prin primar, având în vedere și aspectul cronologic, în contextul căruia s-au derulat raporturile juridice dintre părți, în sensul că încheierea contractului s-a realizat în anul 1995 anterior apariției Legii administrației publice locale nr. 215/2001, dată de la care primăriile sunt autorități executive, iar conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, pârâtul are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, motiv pentru care ambele instanțe atât cea de fond, cât și cea de apel în mod corect au reținut ( conform art. 19, 20, 21 din Legea nr. 215/2001) că Municipiul Iași, prin primar, are calitate procesuală pasivă, aceasta fiind o componentă a capacității de exercițiu.

Relevant este și faptul că anterior apariției Legii nr. 215/2001, Municipiul Iași era înregistrat la finanțele publice locale sub denumirea de Primăria Iași, după cum rezultă din copia certificatului de înregistrare fiscală emis de Ministerul Economiei și Finanțelor la data de 23 iunie 1993, copie aflată la dosarul de recurs, aspect dealtfel corect reținut de instanța de control judiciar. În ceea ce privește criticile referitoare la nedovedirea susținerilor din apel, recurenta supune spre analiză chestiuni ce țin de nemulțumirea sa în legătură cu administrarea, interpretarea și aprecierea probelor, verificarea situației de fapt, precum și modalitatea de calcul a penalităților pe baza rapoartelor de expertiză, ori aceste critici nu pot fi examinate în recurs, acestea vizând netemeinicia soluției pronunțate în cauză și nu nelegalitatea acesteia, iar calea nedevolutivă de atac a recursului își propune un control judiciar numai asupra nelegalității hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ. „ modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate”. Astfel că, instanța de apel este suverană în aprecierea și administrarea probelor, acestea neputând fi cenzurate de către instanța de recurs, întrucât vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea. Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, recursul reclamantei este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menținându-se hotărârea instanței de apel, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Iași, prin primar, împotriva deciziei nr. 59 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.