ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 934/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta R. IAȘI a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.L.M. IAȘI, P.M. IAȘI și P.M. IAȘI, obligarea acestora la plata sumei de 79.766,69 lei reprezentând prețul facturii neachitate aferentă lunii noiembrie 2003 și 21.157,93 lei reprezentând penalități de întârziere calculate la aceeași factură. Prin sentința nr. 834 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Iași Comercial și Contencios administrativ a respins excepția de nelegalitate a H.C.J. Iași nr. 28/2000 invocată de P.M. Iași și P.M. Iași, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.L. Iași și a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât.

A respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P.M. Iași și a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții P.M. Iași și P.M. Iași și a dispus obligarea acestora la plata sumei de 79.766,69 lei cu titlu de preț și 21.157,93 lei penalități calculate la factura lunii noiembrie 2003, urmând a curge până la data achitării integrale a prețului. Sentința instanței de fond a fost apelată de pârâții P.M. Iași și P.M. Iași, iar Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 88 din 24 septembrie 2007, a admis apelul P.M. Iași, și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a primăriei, a respins acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu aceasta și a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate.

Prin aceeași decizie, a fost respins apelul formulat de P.M. Iași. Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P.M. Iași, având în vedere dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primăriile nu au capacitate procesuală de folosință pentru a putea sta în judecată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ. Referitor la excepția nelegalității H.C.J. Iași nr. 28/2000, curtea a reținut că în mod corect instanța de fond a respins-o, ca nefondată, având în vedere că autorii excepției nu au precizat care sunt normele legale încălcate cu prilejul adoptării hotărârii, iar faptul că în Ordinul nr. 29/ N din 23 decembrie 1993 nu ar exista nici o prevedere referitoare la apa meteorică nu duce la concluzia nelegalității acestei hotărâri.

Împotriva deciziei nr. 88 din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială, a declarat recurs pârâtul P.M. IAȘI, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., solicitând în principal, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare, având în vedere că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu s-au pronunțat asupra unei excepții invocate și în subsidiar, admiterea recursului, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond, respingerea cererii introductive de instanță. În argumentarea criticilor formulate, autorul recursului a susținut, în esență, următoarele: - în mod greșit, instanța de fond a respins excepția nelegalității H.C.J. nr. 28/2000, având în vedere că la data aprobării hotărârii, nu exista temei legal pentru perceperea unei taxe pentru colectarea apei meteorice și mai mult decât atât, soluționarea excepției de nelegalitate era de competența Secției de Contencios Administrativ a Tribunalului Iași.

- instanța de apel a pronunțat o soluție greșită și sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a P.M. Iași, având în vedere că primarul nu este parte în contractul de prestări servicii. - instanța a pronunțat o soluție greșită și în ceea ce privește obligarea la plata sumelor solicitate, având în vedere că la data emiterii facturii, nu exista un contract valabil încheiat și mai mult decât atât, factura emisă de reclamantă nu a fost acceptată la plată. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, are în vedere excesul de putere săvârșit de instanță atunci când pronunță o hotărâre cu încălcarea normelor de competență.

Recurentul susține în argumentarea acestui motiv că instanța s-ar fi pronunțat asupra excepției de nelegalitate invocată, în condițiile în care ar fi trebuit să înainteze dosarul cauzei, secției de contencios administrativ. Or, se observă că în speță, instanța investită cu soluționarea cauzei, a fost secția comercială de contencios administrativ, motiv pentru care critica circumscrisă pct. 3 al art. 304 C. proc. civ., nu poate fi primită. Mai mult decât atât, se constată că instanța de apel a pronunțat o soluție temeinică și legală în ceea ce privește excepția de nelgalitate invocată, având în vedere că autorii excepției nu au precizat care sunt normele legale încălcate cu prilejul adoptării H.C.J.

nr. 28/2000. Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta se referă la aplicarea greșită a legii. Din perspectiva acestui motiv, nu s-ar putea analiza decât situațiile în care s-ar fi aplicat un text străin situației de fapt, ar fi fost extinse sau restrânse nejustificat dispozițiile legale. În raport de aceste precizări prealabile, se constată că, prin recursul de față, deși recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în realitate a reiterat criticile formulate în apel, aducând spre analiză chestiuni de fond legate de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului, evoluția în timp a raporturilor contractuale și modul de calcul al penalităților de întârziere, aspecte ce nu constituie motive ce pot fi analizate în cadrul pct. 9 al art. 304, potrivit căruia, recurentul trebuia să demonstreze că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din nici un argument expus în motivarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu rezultă ce dispoziții legale au fost încălcate, astfel încât să poată constitui obiect de analiză într-o cale de atac extraordinară care vizează numai nelegalitatea soluțiilor supuse controlului judiciar.

Cu toate acestea, din analiza considerentelor deciziei recurate, se constată că instanța de apel a interpretat în mod corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, astfel încât critica formulată se dovedește a fi nefondată. Pe cale de consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul P.M. IAȘI, împotriva deciziei nr. 88 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 martie 2008.