ÎCCJ, decizie (scj.ro #83234)

Hotărâre judecătorească Neconcordanța existentă între minuta, dispozitivul și considerentele unei hotărâri – consecințe Potrivit art.258 (1) Cod procedură civilă dispozitivul hotărârii (minutei) se semnează de judecători , sub pedeapsa nulității și aceasta trebuie să fie în concordanță cu dispozitivul pe care în mod obligatoriu trebuie să-l conțină o hotărâre judecătorească în temeiul art.261 (5) Cod procedură civilă. Din minuta întocmită la data pronunțării deciziei din apel (fila 24) rezultă că s-au respins apelurile formulate de pârâta RA Aeroportul și de intervenientul Consiliul Județean așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei, mențiune însă care lipsește din dispozitivul hotărârii recurate.

Cum partea din hotărâre care se execută este dispozitivul acesteia din care nu rezultă că instanța s-a pronunțat asupra celor două apeluri și între acesta pe de o parte și minuta, respectiv considerente pe de altă parte, există o neconcordanță, asupra căreia instanța de control judiciar nu se poate pronunța, întrucât nu rezultă care este soluția reală, pronunțată de instanța de apel. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.956 din 7 martie 2008) Tribunalul Iași – Secția comercială prin sentința civilă nr.599 din 11 noiembrie 2005 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta SC A.B. Romania - Sucursala și a respins acțiunea reclamantei față de aceasta.

A respins excepția prematurității acțiunii conexe invocată de reclamanta-pârâtă și excepția nulității relative a raportului de expertiză în construcții ridicată de intervenientul accesoriu Consiliul Județean. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC I. SRL și pârâtul-reclamant RA a fost obligat la plata daunelor cu aplicarea indicelui de inflație aferent perioadei în litigiu. S-a respins cererea de majorare a pretențiilor depusă de SC I. SRL formulată în concluziile scrise din 11 noiembrie 2005. S-a respins acțiunea conexă formulată de pârâtul –reclamant RA și cererea de intervenție accesorie. Prin decizia nr.65 din 4 iunie 2007 a Curții de Apel Iași - Secția comercială, s-a respins cererea de aderare la apel formulată de SC I. SRL și excepția invocată de apelantul RA și de intervenient.

S-a admis cererea intimatului-reclamant SC I. SRL de obligare a apelantului la plata sumei actualizată conform indicelui de inflație aferentă sumei la care a fost obligat prin sentința apelată pentru perioada în litigiu și până la plata efectivă cu cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii pârâtul RA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și a solicitat în principal admiterea și casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii apelului declarat de acesta astfel cum a fost formulat. Recurenta prin apărător a invocat în temeiul dispozițiilor art.306 (2) Cod procedură civilă ca motiv de ordine publică faptul că deși din minuta hotărârii rezultă că apelurile formulate de aceasta și intervenientul accesoriu Consiliul Județean au fost respinse, dispozitivul hotărârii nu cuprinde această mențiune.

Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente: Înainte de a analiza criticile invocate de recurentă în cererea sa, vom examina motivul de ordine publică invocat în temeiul dispozițiilor art.306 (2) Cod procedură civilă, privind contradicția dintre minută și dispozitivul deciziei recurate. Potrivit art.258 (1) Cod procedură civilă dispozitivul hotărârii (minutei) se semnează de judecători , sub pedeapsa nulității și aceasta trebuie să fie în concordanță cu dispozitivul pe care în mod obligatoriu trebuie să-l conțină o hotărâre judecătorească în temeiul art.261 (5) Cod procedură civilă. În speță, din minuta întocmită la data pronunțării deciziei din apel (fila 247) rezultă că s-au respins apelurile formulate de pârâta RA și de intervenient așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei, mențiune însă care lipsește din dispozitivul hotărârii recurate.

Cum partea din hotărâre care se execută este dispozitivul acesteia din care nu rezultă că instanța s-a pronunțat asupra celor două apeluri și între acesta pe de o parte și minuta, respectiv considerente pe de altă parte, există o neconcordanță, asupra căreia instanța de control judiciar nu se poate pronunța, întrucât nu rezultă care este soluția reală, pronunțată de instanța de apel. Așa fiind, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, 304 pct.7 cu referire la art.314 Cod procedură civilă, a admis recursul pârâtei, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.