ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 904/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași, R.A. Aeroportul Iași și Consiliul Județean Iași, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 45/24.06.2019 a R.A. Aeroportul Iași privind revocarea contractului de mandat nr. x/14.05.2018, iar cu caracter subsidiar obligarea R.A. Aeroportul Iași la plata de daune-interese, potrivit art. 18 alin. (3) din contractul de mandat nr. x/14.05.2018 coroborat cu art. 2032 alin. (1) teza I C. civ. și art. 30 alin. (8) din O.U.G. nr. 109/2011. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

Pârâtul Consiliul Județean Iași a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Pârâta R.A. Aeroportul Iași a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de primul capăt de cerere. Totodată, a mai invocat și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere.

Pârâtul Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește primul capăt de cerere, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția inadmisibilității primului capăt de cerere. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2020, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Iași, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași și R.A. Aeroportul Iași, a respins excepția prematurității formulării cererii, invocată de pârâta R.A. Aeroportul Iași, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul întâi de cerere, invocată de pârâtul Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași și a calificat excepțiile inadmisibilității cererii, invocate de pârâții Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași și R.A. Aeroportul Iași, ca fiind apărări de fond, ce vor fi analizate ca atare ulterior.

Prin sentința civilă nr. 851/2020 pronunțată în ședința publică de la 16 iulie 2020 de Tribunalul Iași, secția I civilă s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Iași ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași și R.A. Aeroportul Iași.

Prin decizia nr. 258/13 mai 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 851/16.07.2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, sentință pe care o schimba în parte; a admis în parte acțiunea formulată de A. în contradictoriu cu RA Aeroportul Iași și Consiliul de Administrație al RA Aeroportul Iași și a obligat pârâtul RA Aeroportul Iași la plata în favoarea reclamantei A. a sumei de 8000 RON cu titlu de daune-interese.

S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin deciziei.

A fost obligat intimatul RA Aeroportul Iași la plata în favoarea apelantei A. a sumei de 252,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecata în apel.

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanta A. și pârâtul R.A. Aeroportul Iași.

În cuprinsul cererii de recurs formulate personal de recurenta-reclamantă A., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat; casarea celor două hotărâri judecătorești; anularea Hotărârii nr. 45/24.06.2019 a Consiliului de Administrație al R.A. Aeroportul Iași prin care s-a dispus revocarea mandatului său; reintegrarea sa în funcția din care a fost abuziv revocată; acordarea de despăgubiri pentru perioada în care a fost prejudiciată ca urmare a Hotărârii nr. 45/24.06.2019 a Consiliului de Administrație al R.A. Aeroportul Iași, de la data acesteia până la sfârșitul perioadei contractului de mandat, sau pentru perioada cuprinsă între revocarea sa abuzivă și reintegrare (după caz).

Se face o interpretare eronată a dispozițiilor art. 18 pct. 3 coroborat cu art. 5 alin. (1) din contractul de mandat, în sensul că este exclus ca dispozițiile din art. 18 pct. 3 care prevede "daune-interese respectiv o indemnizație fixă lunară prevăzută de art. 5 alin. (1)" să se refere la o indemnizație. Folosirea termenului de "lunară" înseamnă "pe fiecare lună" și nu o singură dată.

Dar folosirea termenului de "lunară" presupune aplicarea acestei daune la mai multe luni, de mai multe ori, la intervale regulate de 30 de zile.

Deci a fost privată de o remunerație pe o perioadă de 35 luni, aceste venituri care i se cuveneau sunt expresia contravalorii unui drept subiectiv-dreptul la muncă, or există alt principiu de drept care statuează garantarea și ocrotirea drepturilor subiective civile.

In mod greșit, cele două instanțe au stabilit că aceasta depunea o muncă în baza unui contract civil de mandat clasic, or contractul de mandat statuat de O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, este mai mult o varietate a unui raport de muncă cu sarcini extinse, unde mandatarul plătește toate sarcinile fiscale ca la un contract de muncă (asigurări, contribuții, impozite, CASS, CAS, etc.) pe când la contractul de mandat oneros prevăzut de C. civ., la acele venituri se plătesc doar impozitele pe venit.

În aceste condiții, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2031 alin. (1) din C. civ. referitoare la încetarea unui astfel de mandat, fără ca acela să poată fi tras la răspundere sau motivele pentru care se face o astfel de încetare să scape controlului instanței și aplicării măsurilor reparatorii (respectiv repunerea în situația anterioară, reintegrare, etc.).

Regula de drept spune că dispozițiile speciale se completează cu dispoziții legale generale, dar nu cu dispoziții speciale ale unui contract asemănător. Dispozițiile speciale din O.U.G. nr. 109/2011 se completează cu dispozițiile generale aplicabile relațiilor de muncă și nu cu dispoziții speciale aplicabile unui contract asemănător și anume contractul de mandat reglementat de C. civ.

Contractul de mandat prevăzut de C. civ. este un contract prin care o parte numită mandatar se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți numite mandant.

Or, contractul de mandat prevăzut de O.U.G. nr. 109/2011 încredințează mandatarului "conducerea, organizarea și gestionarea activității unei regii autonome pe bază de indicatori de performanță financiari și nefinanciari", deci un cumul de fapte și activități (ceea ce definește cuvântul muncă) pentru obținerea unor indicatori de performanță, adică cu obligații de rezultat.

Actele juridice prevăzute de C. civ. sunt identificate exact în conținutul contractului de mandat, iar rezultatul acestora ține de natura actului juridic ce trebuie încheiat, nu de munca, creativitatea, volumul de activitate, perseverența, atenția, etc. ale mandatarului ca la mandatul reglementat de O.U.G. nr. 109/2011.

Având în vedere considerentele de mai sus, solicită reîncadrarea juridică a raportului său cu instituția RA Aeroport Iași ca fiind un raport de muncă, plătit cu program fix, cu drept la concediu de odihnă, cu drept la concediu medical (la nevoie) și nu un raport de reprezentare cum este prevăzut în C. civ.

In concluzie, având în vedere că atât decizia civilă a Curții de Apel Iași, cât și sentința civilă a Tribunalului Iași au fost pronunțate fără respectarea unor principii esențiale ale dreptului în general și ale dreptului civil în special și că motivele pe care s-au sprijinit cele două hotărâri sunt în mare parte contradictorii și străine naturii reale a cauzei, rezultă că au fost aplicate greșit normele de drept material.

Prin recursul formulat de recurentă prin avocat, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecata așa cum a fost formulată și precizată.

De asemenea, solicită și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

Referitor la motivele de apel ce privesc faptul că în mod greșit prima instanță nu a reținut că revocarea contractului de mandat a fost intempestivă, respingându-le ca fiind neîntemeiate, Curtea de apel a procedat greșit.

Astfel, din probele administrate în faza de apel, Curtea a reținut că raportul nr. x/16.05.2019, prin care Directorul General a solicitat Consiliului de Administrație să analizeze oportunitatea și legalitatea menținerii sau revocării mandatului reclamantei, conform art. 18 alin. (1) lit. b), i)-a adus la cunoștință sub semnătură de primire și a fost supus analizei Consiliului de Administrație în cadrul ședinței de Consiliu de Administrație din data de 20.05.2019.

Prin Hotărârea nr. 45/24.06.2019 a Consiliului de Administrație prin care a fost revocat Contractul de mandat nr. x/14.05.2018 i s-a acordat un termen de preaviz de 15 zile, astfel încât Curtea de Apel a considerat că nu poate reține faptul că revocarea mandatului a intervenit într-un mod intempestiv.

Însă, Curtea de Apel a considerat că sunt întemeiate motivele invocate de reclamantă, prin care se dovedea faptul că instanța de fond a greșit atunci când a reținut că revocarea mandatului ar avea o justă cauză.

Astfel, revocarea contractului de mandat este absolut justificată în situațiile în care mandatarul are o conduită comisivă sau omisivă care contravine obligațiilor sale asumate prin contract și care sunt de natură să afecteze grav interesele mandantului.

Potrivit art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2011, contractul de mandat este acordul de voință încheiat între regia autonomă, reprezentată de Consiliul de Administrație și directorul general sau directorii regiei autonome, care include în anexă și indicatorii de performanță financiari și nefinanciari, aprobați de Consiliul de Administrație.

Curtea de Apel a mai reținut și faptul că în cazul de față este vorba despre un mandat acordat de către Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași reclamantei în baza prevederilor O.U.G. nr. 109/2011 care reglementează guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

Astfel, alegerea mandatarului de către Consiliul de Administrație nu s-a realizat potrivit voinței membrilor Consiliului, ci ca urmare a parcurgerii procedurii prevăzute de art. 18 alin. (4)-(8) din O.U.G. nr. 109/2011, selecția acestuia fiind efectuată cu respectarea principiilor liberei competiții, nediscriminării, transparenței și asumării răspunderii de către o comisie formată din specialiști în recrutare.

In condițiile în care alegerea mandatarului nu s-a făcut de către Consiliul de Administrație, ci de către o comisie formată din specialiști în recrutare, Curtea de Apel a reținut în mod corect faptul că, deși Consiliul de Administrație putea, în baza art. 2031 C. civ., să revoce oricând mandatul chiar fără nicio justificare, atât timp cât l-a revocat pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către mandatar, avea obligația de a respecta principiul transparenței care impunea motivarea hotărârii luate și arătarea tuturor probelor în baza cărora s-a concluzionat că mandatarul nu și-a respectat obligațiile contractuale.

In cuprinsul Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 45/45/24.06.2019 s-a reținut că revocarea mandatului s-a dispus ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor reclamantei, așa cum ar reieși din Raportul de evaluare al directorilor de la R.A. Aeroportul Iași pentru anul 2018, înregistrat la Consiliul de Administrație sub nr. x/20.06.2019 și Raportul nr. x/16.05.2019 al Directorului General.

Însă, intimata a recunoscut expres faptul că nu există la nivelul R.A. Aeroportul Iași un regulament de evaluare a directorilor din cadrul Regiei, astfel încât nu se poate verifica dacă evaluarea reclamantei a fost efectuată pe baza unor criterii obiective aplicabile nediscriminatoriu tuturor directorilor. Evaluarea activității desfășurate de către aceasta s-a efectuat în lipsa sa, iar din probele administrate a rezultat că la aprecierea activității sale s-a avut în vedere și declarația dată de numita B., în calitate de șef al Serviciului Financiar Contabil.

Curtea de apel a mai reținut și faptul că, în condițiile în care după revocarea mandatului acordat, noul mandat de Director Economic a fost semnat chiar cu numita B., există suficiente dubii cu privire la obiectivitatea și realitatea celor menționate în fața comisiei de evaluare de către aceasta.

Chiar din probele administrate în cauză nu rezultă ca intimata a verificat și din alte surse informațiile date de către numita B. cu privire la modalitatea de îndeplinire a obligațiilor și le-a luat în considerare deși proveneau de la un subaltern al său care, așa cum s-a dovedit ulterior, era interesat de ocuparea postului de director economic.

Deși prin adresa nr. x/22.05.2019, și-a exprimat punctul de vedere cu privire la toate aspectele care i s-au imputat în Raportul nr. x/16.05.2019 invocând argumente legale și aducând probe în sensul celor susținute, nu rezultă că intimata ar fi analizat toate aceste susțineri și ar fi efectuat verificări cu privire la aspectele învederate.

Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 141 privind încetarea contractelor de mandate ale unor membri ai Consiliului de Administrație al Regiei Autonome Aeroportul Iași, emisă de Consiliul Județean lași, s-a dispus încetarea contractelor de mandat ale unor membri ai Consiliului de Administrație (C. și D.), pentru motivul că nu au studii superioare. Aceștia au ocupat foarte mulți ani funcții în cadrul R.A. Aeroportul Iași, inclusiv în Consiliul de Administrație, fără să aibă studii superioare, deși era o cerință obligatorie a legii.

Contrar susținerilor intimatei, art. 2010 alin. (1) teza finală C. civ. nu instituie prezumția de culpă a mandatarului în neîndeplinirea mandatului. Este adevărat că mandatarul are obligația de a exercita mandatul cu diligența unui bun proprietar și din acest motiv el trebuie să dovedească că a efectuat toate demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile din contractul de mandat, dar din moment ce a făcut această probă, revine mandantului sarcina de a proba contrariul.

In mod corect a reținut Curtea de Apel că reclamanta a arătat care a fost motivul pentru care nu au fost acordate reduceri comerciale pentru companiile aeriene, pentru care nu a fost întocmit cash-flow-ul sau pentru care nu s-a realizat politica tarifară, astfel încât îi revenea intimatei sarcina să combată prin probe invocate de reclamantă și să dovedească că nu există justificare reală care să o exonereze de îndeplinirea acestor sarcini.

Pentru respectarea principiului transparenței care a stat la baza încheierii contractului de mandat, intimata avea obligația de a arăta punctual obligațiile pe care nu le-a îndeplinit, precum și de a dovedi că aceste obligații îi incumbă, putea să le îndeplinească independent de participarea altor persoane și nu s-a întâmplat în acest mod.

Curtea de Apel a mai reținut că atât timp cât intimata nu a probat faptele imputate reclamantei, catalogate ca fiind obligații contractual neîndeplinite și având o importanță suficientă pentru a justifica revocarea mandatului, acea revocare nu a avut un caracter justificat.

Referitor la solicitarea de obligare a intimatei la plata daunelor suferite ca urmare a revocării nejustificate a mandatului, în cuantum de 252.571 RON, Curtea de Apel a admis-o în parte.

Potrivit disp. art. 2032 C. civ., mandantul care revocă mandatul este ținut să își execute obligațiile față de mandatar. El este de asemenea obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate ori intempestive.

Art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011 prevede faptul că directorii pot fi revocați de către Consiliul de Administrație, conform legii, în condițiile stabilite în contractul de mandat. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauza este îndreptățit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat.

Conform art. 18 alin. (3) din contractul de mandat, în cazul în care revocarea survine fără justă cauză, mandatarul este îndreptățit la plata unor daune-interese, respectiv o indemnizație fixă lunară prevăzută la art. 5 alin. (1) din contract.

In baza acestor prevederi, Curtea de Apel a reținut faptul că părțile, prin acordul lor de voință, au stabilit cuantumul daunelor-interese, cuvenite acesteia în cazul revocării mandatului fără justă cauză, la nivelul unei remunerații lunare care, potrivit art. 5 alin. (1) din contract este în cuantum de 8.000 RON.

Sintetizând, consideră că recursul pe care l-a formulat se datorează:

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată.

Prin cererea de recurs, pârâta R.A. Aeroportul Iași solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată, cu consecința respingerii apelului și menținerii sentinței civile nr. 851/16.07.2020 ca fiind legală și temeinică.

De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Decizia recurată este nelegală, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs fiind cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul I de recurs: nulitatea prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Decizia civilă nr. 258/2021 este nelegală întrucât pe de o parte aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar pe de altă parte aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Din considerentele deciziei civile nr. 258/2012 nu rezultă faptul că instanța de control judiciar a examinat susținerile și mijloacele de apărare formulate atât la fond cât și în apel de către R.A. Aeroportul Iași, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și constituie motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii judecătorești este garanția procesului echitabil reglementat de art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel încât aceasta trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituind, printre altele o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că ale lor cereri și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Analiza considerentelor deciziei recurate relevă faptul că nu au fost respectate cerințele impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care stabilesc obligația instanței de a preciza motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților.

Prin decizia civilă nr. 258/2021 nu se arată motivele pentru care au fost înlăturate susținerile și probele depuse la dosar de care regie, deși s-a făcut pe deplin dovada revocării cu justă cauză din funcția de Director Economic a intimatei A..

Instanța de apel se limitează să enumere încălcările identificate de Directorul General prin Raportul nr. x/16.05.2019, fără a arata motivele și probele în baza cărora au fost înlăturate toate alegațiile și probele care susțineau revocarea cu justă cauză a contractului de mandat al intimatei.

Astfel, instanța de apel reține: "Contrar susținerilor pârâtei - intimate art. 2010 alin. (1) teza finala C. civ. nu instituie prezumția de culpă a mandatarului în neîndeplinirea mandatului. Intr-adevăr mandatarul are obligația de a exercita mandatul cu diligența unui bun proprietar și din acest motiv el trebuie să dovedească că a efectuat toate demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile din contractul de mandat, dar din moment ce a făcut această probă, revine mandantului sarcina de a proba contrariul".

Dimpotrivă, în materia contractului de mandat remunerat, există prezumția de culpă a mandatarului (art. 2010 alin. (1) C. civ. coroborat cu art. 2018 alin. (1) C. civ.- "dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ținut să execute mandatul cu diligența unui bun proprietar"), apreciată în raport de criteriul abstract al persoanei prudente și diligente, iar mandatarul trebuie să dovedească faptul că a efectuat toate demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligațiile din contractul de mandat, sarcina probei în acest sens revenind apelantei (Decizia nr. 2226/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă).

Nu rezultă de nicăieri care au fost acele motive, respectiv care au fost probele care au creat convingerea instanței că intimata-reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar constatările Directorului General din Raportul nr x/16.05.2019 că ar fi incorecte sau nereale, astfel încât să schimbe sentința civilă nr. 851/16.07.2020.

Singurele observații ale instanței de apel sunt acelea că nu poate analiza dacă revocarea a avut la baza criterii obiective, întrucât îi lipsește o procedură sau un regulament cadru de evaluare a directorilor, deși în materia contractelor de mandat legea nu prevede o asemenea obligație, contractul de mandat fiind suficient pentru verificarea respectării obligațiilor contractuale.

De asemenea, prin decizia recurată se constată în mod greșit, cu caracter general și fără nici o motivare următoarele: "Curtea reține că reclamanta a arătat care a fost motivul pentru care nu au fost acordate reduceri comerciale pentru companiile aeriene, pentru care nu a fost întocmit Cash-flow-ul sau pentru care nu s-a realizat politica tarifară, astfel încât îi revenea pârâtei-intimate sarcina sa combată prin probe cele invocate de reclamantă și să dovedească că nu există justificare reală care să o exonereze pe aceasta de îndeplinirea acestor sarcini, or, în cauza nu au fost administrate probe în acest sens".

Or, dintr-o sentință de 23 de pagini, în doar trei rânduri, instanța de apel s-a limitat să susțină la general, că reclamanta a arătat care a fost motivul pentru care nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale, achiesând fără nicio motivare la punctul de vedere al intimatei-reclamante.

Nu rezultă de nicăieri din cuprinsul deciziei recurate, dacă, observând că intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a considerat că aceasta este în culpă sau doar pentru că "nu am produs probe contrare", revocarea mandatului intimatei-reclamante este fără justă cauză (de altfel, constatare nereală în condițiile în care la dosar sunt nenumărate probe care atestă neîndeplinirea/îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor contractuale).

Mai mult, deși instanța de apel a constatat ca intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a apreciat ca fiind adevăruri absolute afirmațiile intimatei reclamante (deși cele mai multe nereale, tendențioase sau fără nicio legătură cu obiectul cauzei) și că acestea probează îndreptățirea reclamantei la încălcarea obligațiilor contractuale, constatând fără nici un temei că sarcina probei revine regiei și că aceasta nu a produs nicio probă contrară.

Deși reclamanta a pretins din diverse motive că nu s-au îndeplinit obligațiile contractuale din vina altor persoane, nu a depus la dosar probe concludente și pertinente care să demonstreze acest fapt.

Dimpotrivă, mandatarul trebuie să dovedească faptul că a efectuat toate demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile din contractul de mandat, sarcina probei în acest sens revenind intimatei-reclamante (adrese înregistrate și nu drafturi fără nici o relevanță sau email-uri ilizibile, rapoarte de cercetare disciplinară ale persoanelor din vina cărora se pretinde că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, sesizări către Directorul General sau către Consiliul de Administrație privind imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale, etc.)

De asemenea, au fost ignorate toate susținerile și probele depuse de R.A. Aeroportul Iași la dosarul cauzei, fapt ce echivalează cu achiesarea instanței de apel la poziția procesuală a părții adverse.

Se solicită a se observa faptul că prin cererea de apel intimata a susținut că a prezentat Consiliului de Administrație, în lunile aprilie-mai 2018, politica tarifară a regiei care s-a finalizat cu publicarea acesteia în E., indicându-se în acest sens o serie de email-uri interne și un extras din E. din data de 11 octombrie 2018.

Prin întâmpinarea la apel, regia a arătat faptul că susținerea intimatei este neadevărată, în realitate, pe ordinea de zi a ședințelor CA desfășurate în lunile aprilie-mai 2018 nu se regăsește niciun material întocmit de intimata-reclamanta în calitate de Director Economic al R.A. Aeroportul Iași. În dovedire s-a atașat ordinea de zi a ședințelor CA. din data de: 13.04.2018, 12.05.2018 și 23.05.2018, documente ce se regăsesc la dosarul cauzei.

Reclamanta nu a realizat politica tarifară a regiei așa cum și-a asumat prin contractul de mandat încheiat, deși aceasta este atribuția exclusivă a Directorului Economic și nu poate fi delegată altei persoane sau comisii (aceasta obligație regăsindu-se în contractul de mandat nr. x/2018 și în R.O.F.-ul regiei).

Mai mult, regia a arătat faptul că modificarea operată în E. în data de 11 octombrie 2018 privind reducerile tarifare la deschiderea de rute noi a fost propusă de către Responsabilul cu monitorizarea conformării din cadrul R.A. Aeroportul Iași prin Nota de fundamentare nr. x/03.07.2018 și nu de către Directorul Economic, așa cum susține aceasta prin cererea de apel (la dosarul cauzei s-a depus în acest sens H.C.A. nr. 65/07.07.2018 și Nota de fundamentare nr. x/03.07.2018, documente).

Intimata a recunoscut că nu și-a îndeplinit obligația contractuală de realizare a politicii tarifare, că au fost întârzieri la acordarea reducerilor comerciale pentru companiile aeriene, că nu a întocmit cash-flow-ul însă pune pe seama altor persoane neîndeplinirea acestor obligații.

Din poziția de Director Economic, intimata-reclamantă avea nu numai obligația, ci și pârghiile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale.

Nici celelalte motive de revocare ale intimatei nu au fost analizate de instanța de control judiciar, deși la dosarul cauzei au fost depuse probe suficiente pentru a demonstra justa cauză a revocării contractului de mandat nr. x/2019.

Astfel, instanța nu a analizat și celelalte motive de revocare a contractului de mandat:

- întârzieri în aplicarea unor hotărâri ale Consiliului de Administrație privind buna gestiune a aeroportului, cum ar fi: inventarierea patrimoniului (prin H.C.A. nr. 19/24.04.2019 s-a dispus "luarea măsurilor de revenire la numerele inițiale de inventariere existente în evidența contabilă a R.A. Aeroportul Iași, care vor fi inscripționate pe obiectele de inventar conform legii", însă, în cadrul ședinței CA. din data de 07.05.2019, membrii CA au constatat că "în continuare s-au menținut două numere de inventar pentru aceleași bunuri", încălcând în acest fel hotărârea Consiliului de Administrație mai sus menționată și dispozițiile legale în materie. La dosar se regăsește H.C.A. nr. 19/24.04.2019 și extras din procesul-verbal al ședinței CA din data de 07.05.2019),

- aprobarea cu întârziere a reducerilor comerciale pentru acei operatori care îndeplineau condițiile din E. la data de 31.12.2018 (reducerile au fost puse în discuția CA abia în ședința din data de 04.05.2019, la dosar regăsindu-se extras din procesul-verbal al ședinței CA din 04.05.2019, fila x),

- aprobarea cu întârziere a situațiilor financiare (HCA nr. 24/07.05.2019 de aprobare a situațiilor financiare, abrogată ulterior prin HCA nr. 26/22.05.2019 și HCA nr. 27 din 22.05.2019 de aprobare a situațiilor financiare),

- nerealizarea impactului bugetar cu ocazia dezbaterii în CA a modificării organigramei, statului de funcții și a R.O.K-ului,

- programele de investiții întârziate din cauza erorilor financiare (HCA nr. 8 și nr. 9 din 11.03.2019 abrogate prin HCA nr. 18/04.04.2019),

- bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2019 și rectificările bugetare din semestrul 2 al anulului 2019 s-au realizat cu întârziere și cu numeroase erori (fiind necesare doua hotărâri succesive - HCA nr. 38/06.06.2019 și HCA 40/07.06.2019, aceasta abrogând HCA nr. 38/06.06.2019),

- nerealizarea unui cash-flow (atribuție exclusivă a Directorului Economic care nu depindea de alte departamente, așa cum a susținut intimata).

Prin decizia civila nr. 258/2021, instanța de apel nu a expus motivele pentru care au fost înlăturate constatările instanței de fond: "Instanța constată că neacordarea reducerilor comerciale pentru companiile aeriene rezultă și din procesul-verbal încheiat la data de 04.05.2016, cu ocazia ședinței extraordinare a CA. al R.A. Aeroportul Iași, ... nu a arătat reclamanta de ce nu s-au aprobat la timp reducerile comerciale pentru celelalte companii aeriene, ce nu înregistrau restanțe la plată.

Prin precizările de la dosar, reclamanta recunoaște că nu s-a întocmit cask-flow-ul necesar, dar încearcă să ofere o explicație, indicând existența unor clienți care înregistrau debite restante și pentru care s-au deschis procese.

De asemenea, din înscrisurile de la dosar rezultă că activitatea de inventariere, ce era în sarcina reclamantei, s-a realizat cu întârziere".

Motivele reținute de instanța de apel pentru justificarea acordării de daune interese sunt și contradictorii.

Astfel, instanța susține că potrivit dispozițiilor art. 2031 C. civ., Consiliul de Administrație avea dreptul să revoce oricând mandatul chiar fără nicio justificare, pentru ca apoi să susțină că trebuia respectat principiul transparenței la emiterea hotărârii de revocare, iar în final să constate că H.C.A. nr. 45/24.06.2019 conține motivele revocării cu trimitere la actele în baza cărora s-a luat acesta decizie.

Față de cele expuse solicită a se constata că decizia civilă nr. 258/2021 este nelegală întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția dată, din considerentele acesteia nerezultând faptul că instanța de control judiciar a examinat susținerile și mijloacele de apărare formulate atât la fond cât și în apel de către R.A. Aeroportul Iași, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și constituie motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Motivul II de recurs: nulitatea prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia civilă nr. 258/2021 este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

R.A. Aeroportul Iași este regie autonomă cu specific deosebit, de interes local care își desfășură activitatea sub autoritatea Consiliului Județean Iași. Urmare a O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, aprobată, cu modificările și completările ulterioare, R.A. Aeroportul Iași, ca regie autonomă cu specific deosebit, de interes local, face parte din categoria întreprinderilor publice, autoritate tutelară fiind Consiliul Județean Iași.

In conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 109/2011, "regia autonoma este administrată de un consiliu de administrație" numit de autoritatea tutelara, acesta fiind însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al regiei autonome (art. 5 și art. 9 alin. (1) O.U.G. nr. 109/2011).

În exercitarea atribuțiilor sale de baza, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 18 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2011 și art. 4 lit. m) din contractele de mandat încheiate cu autoritatea tutelară, Consiliul de Administrație "numește și revocă directorii".

Astfel, numirea, respectiv revocarea directorilor regiei intră în atribuțiile de bază și exclusive ale Consiliului de Administrație, acesta emițând hotărâri de numire, respectiv de încetare a contractelor de mandat.

Art. 16 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 109/2011 prevede că "(1) Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute de lege și de actul de înființare.*

(2) Administratorii răspund pentru prejudiciile cauzate regiei autonome prin actele îndeplinite de directori, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor".

Prin urmare, Consiliul de Administrație răspunde nu numai de propria activitate, cât și de eventualele prejudicii cauzate regiei prin actele îndeplinite de directori, în lipsa manifestării supravegherii impuse de îndatoririle funcției lor.

Astfel, în exercitarea contractelor de mandat, în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate față de autoritatea tutelară Consiliul Județean Iași și a obiectivelor cuantificate prin indicatorii de performanță aprobați, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 109/2011 și art. 4 lit. m) din contractele de mandat, Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași este îndreptățit să numească directorii regiei și să dispună revocarea acestora:

Deși instanța de apel constată faptul că: "în baza art. 2031 Consiliul de Administrație avea dreptul să revoce oricând mandatul chiar fără nicio justificare", susține ulterior, fără niciun temei legal, faptul că: "alegerea mandatarului de către consiliul de administrație nu s-a realizat potrivit voinței membrilor consiliului ci ca urmare a parcurgerii procedurii prevăzute de art. 18 alin. (4)-(8) din O.U.G. nr. 109/2011, selecția acestuia fiind efectuată cu respectarea principiilor liberei competiții, nediscriminării, transparenței și asumării răspunderii de către o comisie formata din specialiști în recrutare. În condițiile în care alegerea mandatarului nu s-a făcut de către consiliul de administrație, ci de către o comisie formata din specialiști în recrutare, . . . . . . . . . . . atât timp cat l-a revocat pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către mandatar, avea obligația de a respecta principiul transparentei care impunea motivarea hotărârii luate și arătarea tuturor probelor în baza cărora s-a concluzionat că mandatarul nu și-a respectat obligațiile contractuale", în continuare instanța de apel constata: în cuprinsul Hotărârii Consiliului de administrație nr. 45/Z24.06.2019 s-a reținut că revocarea mandatului s-a dispus ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor reclamantei, așa cum ar reieși din Raportul de evaluare al directorilor de la R.A. Aeroportul Iași pentru anul 2018 înregistrat la CA cu nr. x/20.06.2019 și Raportul nr. x/16.05.2019 al Directorului General și procesul-verbal de ședință".

Prin urmare, deși instanța de apel constată că potrivit dispozițiilor art. 2031, Consiliul de Administrație avea dreptul să revoce oricând mandatul chiar fără nicio justificare, înțelege să susțină fără niciun temei legal că nu s-a respectat principiul transparenței la emiterea hotărârii de revocare, prin motivarea hotărârii luate și arătarea tuturor probelor în baza cărora s-a concluzionat ca mandatarul nu si-a respectat obligațiile contractuale, pentru ca în final să constate ca HCA nr. 45/24.06.2019 conține motivele revocării cu trimitere la actele în baza cărora s-a luat acesta decizie.

Susținerea instanței de apel este nelegală din următoarele considerente:

Contractul de mandat nr. x/14.05.2018 încheiat între Consiliul de Administrație și reclamantă este un contract de mandat căruia îi sunt aplicabile prevederile generale ale C. civ. (Capitolul IX, Contractul de mandat, art. 2009-2042) și cele speciale, reglementate de O.U.G. nr. 109/2011, astfel cum rezultă în mod explicit din definiția contractului de mandat enunțată la art. 2 pct. 11 din O.U.G. nr. 109/2011.

Contractul de mandat x/14.05.2018 este un contract "intuituu personae", întemeiat pe încrederea mandantului în mandatarul căruia i-a fost delegată puterea de a încheia acte juridice, de a administra în numele și pe seama sa, în limitele și condițiile contractuale stabilite.

De asemenea, Contractul de mandat x/14.05.2018 este un contract cu titlu oneros, mandatarul fiind "ținut să execute mandatul cu diligența unui bun proprietar" (art. 2.018 C. civ.).

In schimbul remunerației (indemnizației) lunare primite, mandatarul (Directorul Economic la R.A. Aeroportul Iași) avea obligația de a îndeplini, pe întreaga durată a contractului, obligațiile asumate prin contractul de mandat încheiat, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile activității regiei, a Regulamentului de Organizare și Funcționare a R.A. Aeroportul Iași, a tuturor reglementărilor interne aplicabile, a reglementărilor Consiliului de Administrație, a dispozițiilor cuprinse în hotărârile și regulamentele consiliului de administrație, în ROF-ul regiei, Regulamentul Intern, Codul de Etică precum și a tuturor dispozițiilor legale incidente (art. 4 din contractul de mandat nr. x/2018).

Contractul de mandat este esențialmente un act revocabil "ad nutum", mandantul având posibilitatea de a revoca unilateral contractul de mandat în orice moment al derulării contractului, fără a fi necesară motivarea măsurii luate.

Potrivit art. 2.031 alin. (1) din C. civ., mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat și chiar dacă a fost declarat irevocabil.

Împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeași afacere revocă mandatul inițial.

Prin urmare, indiferent de forma în care s-a încheiat contractual de mandat, acesta poate fi revocat oricând, în orice formă și fără nici o formalitate (inclusiv tacit prin numirea unui alt mandatar pentru aceeași activitate).

Atunci când pe parcursul executării contractului, încrederea mandantului în mandatar este fisurată sau dispare, acesta este în drept să retragă împuternicirea acordată mandatarului, să denunțe unilateral contractul de mandat, respectiv să-1 revoce pe mandatar (art. 9 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 109/2011).

Măsura revocării contractului de mandat a directorilor este de natură să limiteze eventualele prejudicii ce s-ar produce ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, în condițiile în care administratorii (mandanții) răspund pentru prejudiciile cauzate regiei autonome prin actele îndeplinite de directori, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor (art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2011).

Întrucât intimata nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de mandat nr. x/14.05.2018, constatate prin Raportul nr. x/16.05.2019 al Directorului General dl. F., aduse la cunoștința reclamantei sub semnătură de primire, precum și Consiliului de Administrație în ședința din data de 22.05.2019, având în vedere și constatările din Raportul de evaluare al directorilor de la R.A. Aeroportul Iași pentru anul 2018 înregistrat la CA. cu nr. x/20.06.2019, analizat în cadrul ședinței CA din data de 24.06.2019, precum și procesul-verbal al ședinței CA din data de 24.06.2019, prin Hotărârea nr. 45/24.06.2019 Consiliul de Administrație al R.A. Aeroportul Iași a hotărât încetarea contractului de mandat nr. x/14.05.2018 prin revocarea mandatului doamnei A. pentru funcția de Director Economic, în temeiul art. 18 alin. (1) liniuța a două din contractul de mandat nr. x/14.05.2018.

Revocarea contractului de mandat nr. x/14.05.2018 s-a realizat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de apelantă, fiind singura măsură care putea fi adoptată de Consiliul de Administrație în acest caz.

Nu se poate vorbi nici de o încălcare a principiului transparenței în condițiile în care reclamanta a avut cunoștință de constatările Directorului General din Raportul nr. x/16.05.2019, acesta fiindu-i comunicat sub semnătura de primire.

Chiar dacă ar lua în considerare principiul simetriei formelor actelor juridice, și acest principiu a fost respectat, numirea Directorului Economic făcându-se prin Hotărâre a Consiliului de Administrație, iar revocarea acesteia realizându-se tot prin Hotărâre a Consiliului de Administrație.

Prin urmare, constatările instanței de apel privind încălcarea principiului transparenței sunt contrare dispozițiilor legale enunțate. Mai mult, acest motiv nu a fost invocat de intimată prin cererea de chemare în judecată, instanța de apel depășind cadrul procesual cu care a fost investită.

De asemenea, instanța de control judiciar susține fără nici un temei legal faptul că: în cauza de față pârâta-intimată a recunoscut că nu exista la nivelul RA Aeroportul Iași un regulament de evaluare a directorilor din cadrul regiei, astfel încât nu se poate verifica dacă evaluarea reclamantei a fost efectuata pe baza unor criterii obiective aplicabile nediscriminatoriu tuturor directorilor.

Regia a explicat faptul că evaluarea activității directorilor se realizează prin raportare la obligațiile contractuale asumate de mandatari (inclusiv a indicatorilor de performanță), nefiind necesară și nici utilă o procedură de evaluare a directorilor cu atât mai mult cu cât nu ne aflăm în prezența unui contract de muncă, ci a unui contract de mandat reglementat de C. civ. și O.U.G. nr. 109/2011, ce conține clauze diferite față de cele ale Directorului General, Directorului Operațiuni Aeroportuare sau ale Directorului Tehnic.

Contractul de mandat are o natură strict comercială și nu se supune regimului și legislației muncii.

In conformitate cu dispozițiile art. 1270 din C. civ. "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante".

Nu există nici un impediment pentru instanță să analizeze, raportat la probele administrate, dacă intimata-reclamantă și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul nr. x/14.05.2018.

Cu toate acestea, încălcând dispozițiile legale enunțate, instanța de apel a ignorat toate mijloacele sale de apărare, achiesând la poziția procesuală a părții adverse.

Se arată că nici acest motiv în baza căruia instanța a admis cererea de apel, nu a fost invocat de intimată prin cererea de chemare în judecata, instanța de apel depășind cadrul procesual cu care a fost investită.

Potrivit art. 249 C. proc. civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Prin urmare, întrucât intimata-reclamantă a pretins ca a fost revocată fără justă cauză și a solicitat obligarea RA Aeroportul Iași la plata de daune-interese, trebuia să dovedească faptul că si-a îndeplinit obligațiile contractuale și că revocarea mandatului său a fost fără justă cauză.

Pe de altă parte, potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel avea obligația să examineze probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor.

Instanța de apel nu făcut nicio referire concretă la probele analizate, cu excepția unor concluzii redate eliptic, astfel încât soluția pronunțată nu își găsește suportul într-o analiză corespunzătoare a stării de fapt și este rezultatul unei încălcări a dispozițiilor art. 264 C. proc. civ.

Mai mult, instanța de apel a reținut că pârâta nu a făcut proba contrară, fără a arata de ce au fost înlăturate probele depuse la dosar în susținerea revocării cu justă cauză a mandatului intimatei-reclamante.

Singurele constatări ale instanței de judecată vizează o pretinsă lipsă de procedură în evaluarea directorilor cu contract de mandat (față de care a arătat că este nelegală) și constatarea că susținerile doamnei B. nu sunt confirmate de alte persoane din instituție și că aceasta ar fi avut interes să ocupe funcția deținută de intimata-reclamantă.

Astfel, instanța de apel constată:

"In condițiile în care după revocarea mandatului acordat reclamantei noul mandat de Director Economic a fost semnat chiar cu d-na B. exista mari dubii cu privire la obiectivitatea și realitatea celor menționate în fata comisiei de evaluare de către aceasta. Din probele administrate în cauză nu rezultă ca pârâta-intimată a verificat și din alte surse informațiile date de către d-na B. cu privire la modalitatea de îndeplinire a obligațiilor de către reclamanta și le-a luat considerare deși proveneau de la un subaltern al reclamantei care așa cum s-a dovedit ulterior era interesat în ocuparea postului de Director Economic".

Constatarea instanței de apel este nereală în condițiile în care, anterior audierii și întocmirii Raportului nr. x/20.06.2019, Consiliul de Administrație a luat act de colaborarea defectuoasă a Directorului Economic cu ceilalți directori ai regiei, aspect consemnat în procesul-verbal de ședință din data de 22.05.2019, aflat la dosarul cauzei.

De altfel, instanța de fond a reținut, analizând probele depuse la dosar, următoarele: "din procesul-verbal de ședință din data de 22.05.2019 rezultă că din discuțiile purtate cu Directorul Tehnic și Directorul Operațiuni Aeroportuare a rezultat că aceștia au avut o colaborare defectuoasă, greoaie, cu reclamanta, în calitate de Director Economic, aceasta nesusținând sectoarele din subordinea celorlalți doi directori".

Nici susținerea instanței de apel cum că "s-a dovedit ulterior era interesată în ocuparea postului de Director Economic, astfel încât există mari dubii cu privire la obiectivitatea și realitatea celor menționate în fata comisiei de evaluare" de către B., nu este întemeiată.

B. a fost numită temporar în funcția de Director Economic (provizoriu), întrucât ocupa poziția imediat următoare după intimata-reclamanta, numirea acesteia făcându-se conform dispozițiilor art. 642 alin 1 din O.U.G. nr. 109/2011.

Ulterior revocării doamnei A. din funcția de Director Economic, postul a fost scos la concurs în mod repetat, însă B. nu și-a depus candidatura și nu a participat la concursurile organizate în vederea ocupării postului de Director Economic al R.A. Aeroportul Iași, nemanifestând interesul de a ocupa acest post.

In prezent, postul de director Economic este ocupat tot provizoriu de către doamna G., fiind în derulare o nouă procedură de selecție pentru acest post. A precizat că atașează în acest sens HCA nr. 46/14.06.2021, anunțurile pentru ocuparea postului de Director Economic și adresa nr. x/28.07.2021.

În considerarea celor expuse, a solicitat să fie admis recursul, să se caseze hotărârea atacată și să fie trimisă cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 851/16.07.2020 ca fiind legală și temeinică.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași - Consiliul Județean Iași a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanta A., prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat; se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Consiliului Județean Iași, cât și a Unității Administrativ Teritoriale Județul Iași, invocate și prin întâmpinarea formulată în prima instanță.

Recurenta A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de către RA Aeroportul Iași, prin care solicită respingerea acestuia, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică, soluția dată de instanță este juridică cu privire la aspectele invocate de către RA Aeroportul Iași, deoarece se poate determina din modul cum este redactată hotărârea că legea s-a aplicat corect. Motivele hotărârii permit să se constate că elementele de fapt, necesare pentru justificarea aplicării legii, în ceea ce privește criticile RA Aeroportul Iași, se regăsesc în cauză.

R.A Aeroportul Iași a formulat întâmpinare, prin care solicită în principal, admiterea excepției nulității recursului advers prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității recursului; în al doilea subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat; obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, se invocă inadmisibilitatea cererii de recurs prin raportare la pretențiile noi, invocate pentru prima data în calea de atac extraordinară, respectiv față de pretențiile cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele.