ÎCCJ, decizie (scj.ro #83142)

Ridicarea sau demolarea unei construcții. Criterii de determinare a naturii juridice a cauzei și implicit a competenței materiale. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor. Index alfabetic : competență materială C. civ ., art.494 C. com ., art.3, art.4, art.56 C. proc . civ ., art.304ą Obligația celui care a edificat o construcție pe terenul altuia de a o ridica la solicitarea proprietarului terenului are caracter civil în condițiile în care părțile nu au dovedit că respectiva obligație ar avea în vedere un fapt obiectiv de comerț cuprins în obiectul de activitate al vreunuia dintre ele pentru a fi incidente dispozițiile art.3 sau cele ale art.56 Cod comercial și nici că prin voința lor obligația de a face în discuție ar fi dobândit o natură comercială așa cum prevede art.4 Cod comercial.

ICCJ, Secția Comercială, Decizia nr.1448 din 14 mai 2009 Prin acțiune reclamanta S.C. C.MV SRL cheamă în judecată pe pârâta S.C. A. SRL solicitând instanței să oblige pe pârâtă să demoleze (ridice) pe cheltuiala sa construcția (baracă metalică) amplasată pe terenul proprietatea reclamantei.

Prin sentința civilă nr.9548 din 12 septembrie 2008 Judecătoria Iași admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, reținând, în acest sens, caracterul comercial al cauzei, aceasta fiind promovată între doi comercianți, iar prezumția de comercialitate prevăzută de art.4 C. com . nefiind răsturnată, fiind astfel incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.c C. proc . civ .. Prin sentința civilă nr.3116/COM din 12 decembrie 2008 Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, invocată din oficiu, apreciind că litigiul dedus judecății este unul civil, întrucât obligația pârâtei de a face, respectiv de a ridica construcția pe care a edificat-o pe terenul proprietate a reclamantei nu constituie un fapt obiectiv de comerț în sensul art.3 C. com ., ea neputând fi asimilată nici faptelor de comerț subiective întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.4 C. com ., chiar dacă părțile sunt comercianți și, în consecință, declină competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași-Secția civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Judecătoria Iași, înaintează dosarul Curții de Apel Iași spre soluționarea acestuia.

Prin sentința nr.2/COM din 26 ianuarie 2009 din ședința Camerei de Consiliu Curtea de Apel Iași-Secția comercială stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași-Secția civilă reținând că obligația de a face în litigiu nu constituie o faptă de comerț în sensul art.3 și 4 din Codul comercial chiar și atunci când litigiul se poartă între doi comercianți.

Împotriva sentinței de mai sus pârâta declară recurs prin care solicită admiterea acestuia și casarea sentinței recurate pe care o consideră nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că litigiul are caracter comercial față de actele de vânzare-cumpărare, apreciate de recurentă ca frauduloase prin care reclamanta intimată cumpărător de rea credință a devenit proprietara terenului pe care a fost mutată construcția în cauză, solicitând totodată suspendarea judecății cauzei până la soluționarea aspectelor penale ce fac obiectul dosarului penal pentru mărturie mincinoasă și dosarul pentru fals și uz de fals.

Întrucât recursul este formulat împotriva sentinței prin care s-a soluționat un conflict negativ de competență, solicitarea recurentei de suspendare a judecății cauzei întemeiată pe dispozițiile art.244 alin.1 pct.2 C. proc . civ . urmează a nu fi examinată, aceasta putând fi formulată de pârâtă cu prilejul judecării pricinii de către instanța stabilită ca fiind competentă. Examinând însă criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art.304 1 C. proc . civ . incidente în cauză se reține din dezvoltarea acestora că – deși nu se raportează expres la soluția dată de instanță conflictului negativ de competență – recurenta apreciază că litigiul în cauză este comercial, aceasta luând în considerare caracterul comercial al raporturilor juridice care au condus la dobândirea proprietății asupra terenului pe care se află construcția a cărei ridicare sau modificare este solicitată de intimata reclamantă.

Ignoră recurenta faptul că obiectul cauzei este tocmai obligarea pârâtei recurente la o obligație de a face constând în ridicarea sau demolarea unei construcții edificate de către aceasta pe teren aflat în proprietatea intimatei reclamante, părțile litigante nedovedind că respectiva obligație ar avea în vedere un fapt obiectiv de comerț, cuprins în obiectul de activitate al vreuneia dintre ele pentru a fi incidente dispozițiile art.3 C. com . sau cele ale art.56 C. com . și nici că prin voința lor obligația de a face în discuție, de natură civilă, ar fi dobândit o natură comercială, așa cum prevede art. 4 C . com .. Cum obligația celui care a edificat o construcție pe terenul altuia de a o ridica la solicitarea proprietarului terenului are – conform art.494 C. civ . – caracter civil, se reține că în mod judicios instanța criticată a soluționat conflictul negativ de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași – ca instanță civilă, față de dispozițiile art.1 alin.1 Cod procedură civilă.

Astfel fiind, cu aplicarea prevederilor art.312 alin.1 C. proc . civ ., recursul reclamantei pârâte a fost respins ca nefondat.