ÎCCJ, decizie (scj.ro #83142)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83142) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Ridicarea sau demolarea unei construcții. Criterii de determinare a
naturii juridice a cauzei și implicit a competenței materiale.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența
instanțelor.
Index alfabetic : competență materială
C.
civ
., art.494
C.
com
., art.3, art.4, art.56
C.
proc
.
civ
., art.304ą
Obligația celui care a edificat o construcție pe terenul altuia
de a o ridica la solicitarea proprietarului terenului are caracter civil în
condițiile în care părțile nu au dovedit că respectiva
obligație ar avea în vedere un fapt obiectiv de comerț cuprins în
obiectul de activitate al vreunuia dintre ele pentru a fi incidente
dispozițiile art.3 sau cele ale art.56 Cod comercial și nici că
prin voința lor obligația de a face în discuție ar fi dobândit o
natură comercială așa cum prevede art.4 Cod comercial.
ICCJ, Secția Comercială, Decizia nr.1448 din 14 mai 2009
Prin acțiune reclamanta S.C. C.MV SRL
cheamă în judecată pe pârâta S.C. A. SRL solicitând instanței
să oblige pe pârâtă să demoleze (ridice) pe cheltuiala sa
construcția (baracă metalică) amplasată pe terenul
proprietatea reclamantei.
Prin
sentința civilă nr.9548 din 12 septembrie 2008 Judecătoria
Iași admite excepția
necompetenței
materiale invocată din oficiu și, în consecință, a declinat
competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului
Iași, reținând, în acest sens, caracterul comercial al cauzei,
aceasta fiind promovată între doi comercianți, iar prezumția de
comercialitate
prevăzută de art.4 C.
com
. nefiind răsturnată, fiind astfel incidente
dispozițiile art.2 alin.1
lit.c
C.
proc
.
civ
..
Prin
sentința civilă nr.3116/COM din 12 decembrie 2008 Tribunalul
Iași - Secția comercială și contencios administrativ admite
excepția
necompetenței
materiale a
Tribunalului Iași, invocată din oficiu, apreciind că litigiul
dedus judecății este unul civil, întrucât obligația pârâtei de a
face, respectiv de a ridica construcția pe care a edificat-o pe terenul
proprietate a reclamantei nu constituie un fapt obiectiv de comerț în
sensul art.3 C.
com
., ea neputând fi asimilată
nici faptelor de comerț subiective întrucât nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art.4 C.
com
.,
chiar dacă părțile sunt comercianți și, în consecință,
declină competența de soluționare a cererii în favoarea
Judecătoriei
Iași-Secția
civilă
și, constatând ivit conflictul negativ de competență între
Tribunalul Iași și Judecătoria Iași, înaintează
dosarul Curții de Apel Iași spre soluționarea acestuia.
Prin
sentința nr.2/COM din 26 ianuarie 2009 din ședința Camerei de
Consiliu Curtea de Apel
Iași-Secția
comercială stabilește competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei
Iași-Secția
civilă reținând că obligația de a face în litigiu nu
constituie o faptă de comerț în sensul art.3 și 4 din Codul
comercial chiar și atunci când litigiul se poartă între doi
comercianți.
Împotriva sentinței de mai sus pârâta declară recurs prin care
solicită admiterea acestuia și casarea sentinței
recurate
pe care o consideră nelegală și
netemeinică, susținând, în esență, că litigiul are
caracter comercial față de actele de vânzare-cumpărare,
apreciate de recurentă ca frauduloase prin care reclamanta intimată
cumpărător de rea credință a devenit proprietara terenului
pe care a fost mutată construcția în cauză, solicitând
totodată suspendarea judecății cauzei până la
soluționarea aspectelor penale ce fac obiectul dosarului penal pentru
mărturie mincinoasă și dosarul pentru fals și uz de fals.
Întrucât
recursul este formulat împotriva sentinței prin care s-a soluționat
un conflict negativ de competență, solicitarea recurentei de
suspendare a judecății cauzei întemeiată pe dispozițiile
art.244 alin.1 pct.2 C.
proc
.
civ
.
urmează a nu fi examinată, aceasta putând fi formulată de
pârâtă cu prilejul judecării pricinii de către instanța
stabilită ca fiind competentă.
Examinând însă criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art.304
1
C.
proc
.
civ
. incidente în
cauză se reține din dezvoltarea acestora că – deși nu se
raportează expres la soluția dată de instanță
conflictului negativ de competență – recurenta apreciază că
litigiul în cauză este comercial, aceasta luând în considerare caracterul
comercial al raporturilor juridice care au condus la dobândirea
proprietății asupra terenului pe care se află construcția a
cărei ridicare sau modificare este solicitată de intimata
reclamantă.
Ignoră recurenta faptul că obiectul cauzei este tocmai obligarea
pârâtei recurente la o obligație de a face constând în ridicarea sau
demolarea unei construcții edificate de către aceasta pe teren aflat
în proprietatea intimatei reclamante, părțile litigante nedovedind
că respectiva obligație ar avea în vedere un fapt obiectiv de comerț,
cuprins în obiectul de activitate al vreuneia dintre ele pentru a fi incidente
dispozițiile art.3 C.
com
. sau cele ale art.56
C.
com
. și nici că prin voința lor
obligația de a face în discuție, de natură civilă, ar fi
dobândit o natură comercială, așa cum prevede art.
4 C
.
com
..
Cum
obligația celui care a edificat o construcție pe terenul altuia de a
o ridica la solicitarea proprietarului terenului are – conform art.494 C.
civ
. – caracter civil, se reține că în mod
judicios instanța criticată a soluționat conflictul negativ de
competență stabilind competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Iași – ca instanță civilă,
față de dispozițiile art.1 alin.1 Cod procedură
civilă.
Astfel fiind, cu aplicarea prevederilor art.312 alin.1 C.
proc
.
civ
., recursul reclamantei pârâte a fost respins ca
nefondat.