ÎCCJ, decizie (scj.ro #83281)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83281) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență materială.
Calificarea naturii litigiului după temeiul cererii
de chemare în judecată
Calitatea
de comerciant a pârâtei nu schimbă natura civilă a obligațiilor acesteia,
invocate în cauză și calificate astfel de Legea nr.10/2001, care reprezintă
temeiul chemării în judecată și a pârâtei menționate, natura civilă fiind avută
în vedere ca excepție și de dispozițiile art.4 Cod comercial, dispoziții corect
aplicate și de către instanța a cărei decizie este
recurată
.
(Înalta Curte de Casație și
Justiție Secția comercială decizia nr. 2351 din 26 iunie 2008)
Prin acțiunea înregistrată
la 8 martie 2007 reclamantul D.C. cheamă în judecată pe pârâtul G.A. solicitând
instanței să oblige pe pârât să-i plătească suma reprezentând contravaloarea
bunurilor pe care le-a distrus/ridicat din imobilul său din București,
prejudiciul provocat prin neglijență sau absența lucrărilor de întreținere care
au dus la degradarea și/sau ruinarea edificiului, precum și repararea
prejudiciului provocat prin lipsirea sa de folosința imobilului de la evacuarea
din acesta și până în prezent.
La
cererea reclamantului este introdusă în cauză în calitate de
copârâtă
a S.C. C. SA.
Prin
sentința civilă nr.715 din 4 iulie 2007 Judecătoria Sinaia admite excepția de
necompetență
materială invocată din oficiu și, în
consecință, declină în favoarea Tribunalului Prahova - Secția comercială
competența de soluționare a cauzei, reținând incidența în cauză a dispozițiilor
art.2 alin.1 Cod procedură civilă prin raportare la dispozițiile art.4 Cod
comercial.
Prin
sentința nr.1388 din 15 septembrie 2007 Tribunalul Prahova - Secția comercială
și de contencios administrativ admite excepția
necompetenței
materiale a Tribunalului Prahova, invocată de pârâtă, declină competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia și, constatând conflictul
negativ de competență, dispune înaintarea dosarului
la
Curtea
de Apel Ploiești pentru regulator de competență, reținând că, față de
temeiurile de drept invocate de reclamant, nu are relevanță faptul că acesta a
solicitat introducerea în cauză a S.C. C. SA, câtă vreme obligația de
despăgubire întemeiată și pe dispozițiile Legii nr.10/2001 are caracter civil și
nu poate fi supusă regimului codului comercial.
Prin
decizia nr.194 din 7 februarie 2008 Curtea de Apel
Ploiești-Secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal respinge ca nefondat
recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței de mai sus și
dispune trimiterea dosarului spre repartizare aleatorie pentru soluționarea
conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sinaia și Tribunalul
Prahova.
Prin
sentința nr.44 CC din 12 martie 2008 Curtea de Apel
Ploiești-Secția
comercială, de contencios administrativ fiscal examinând conflictul negativ de
competență ivit, stabilește competența de soluționare a acțiunii reclamantului
în favoarea Judecătoriei Sinaia, reținând că aceasta este întemeiată pe
dispozițiile art.42 din Legea nr.10/2001 care reglementează raporturi de drept
civil a căror examinare este de competența secțiilor civile, în speță a
Judecătoriei Sinaia.
Împotriva
deciziei de mai sus reclamantul declară recurs arătând că pricina este de
competența secției comerciale a Tribunalului Prahova, dată fiind calitatea
pârâtei de societate comercială și față de precizarea acțiunii sale bazată pe
dreptul comun, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei
recurate
și stabilirea competenței de soluționare în
favoarea Tribunalului
Prahova-Secția
comercială.
Recursul
nu este fondat.
Din
actele dosarului rezultă că imobilul în litigiu a fost restituit reclamantului
– cum chiar acesta afirmă – în baza Legii nr.10/2001, conform sentinței civile
nr.35/2003 a Tribunalului
Prahova-Secția
civilă,
rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.514/2003 a Curții de Apel Ploiești -
Secția civilă, precum și că acțiunea introductivă este formulată în baza
dispozițiilor art.9 și ale art.42 (1) din Legea nr.10/2001, temei precizat
ulterior de reclamant dar fără a renunța la dispozițiile art.9 (1) și 42 (1)
din Legea nr.10/2001, invocate prin acțiune și prin cererea de introducere în
cauză în calitate de pârâtă și a fostei deținătoare a imobilului, S.C. C. SA.
Calitatea
de comerciant a pârâtei nu schimbă natura civilă a obligațiilor acesteia,
invocate în cauză și calificate astfel de Legea nr.10/2001, care reprezintă
temeiul chemării în judecată și a pârâtei menționate, natura civilă fiind avută
în vedere ca excepție și de dispozițiile art.4 Cod comercial, dispoziții corect
aplicate și de către instanța a cărei decizie este
recurată
.
Față de cele
de mai sus, se constată că în mod legal și întemeiat instanța criticată a
reținut natura civilă a cauzei și a soluționat conflictul negativ de competență
în favoarea Judecătoriei Sinaia ca instanță civilă, astfel că, făcându-se
aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul
recurentului reclamant împotriva deciziei Curții de Apel
Ploiești-Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal urmează a fi respins ca
nefondat.