ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2008

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

La data de 22

februarie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâta N.M.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei în statele Uniunii

Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că la data de 29 noiembrie 2006 pârâta a fost

returnată din Italia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu

această tară, ratificat prin Legea nr. 173/1997. În temeiul art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate, modificată și completată de O.U.G. nr. 5/2006, restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost

returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România

și acel stat, iar în conformitate cu art. 52 din aceeași lege, până la aderarea

României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii dreptului la liberă

circulație în străinătate, trebuie să se refere la teritoriile tuturor Statelor

Uniunii Europene, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face

dovada că are drept de intrare.

Tribunalul

Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 578 din 13 martie 2007 a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că simpla neîndeplinire a

formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea propriilor cetățeni în

spațiul european anterior aderării României nu este de natură să constituie în

sine o conduită care amenință ordinea publică, siguranța și restrângerea

dreptului la libera circulație și nici nu este justificată de un interes

public. Instanța a apreciat că se impune aplicarea prioritară a prevederilor

art. 2 din Protocolul 4, însă, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile din

acest text pentru restrângerea dreptului la liberă circulație.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost anulat ca netimbrat prin

decizia nr. 467 A din 4 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă.

Împotriva deciziei

dată în apel a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor care a invocat următoarele

critici: autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța

asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile

străine, ci doar de a lua act de această măsură; acțiunea trebuia admisă pentru

că din prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 rezultă că singura

condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii dreptului la liberă

circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un

stat cu care România are încheiat acord de readmisie; potrivit art. 25 din

Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc

prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea anumitor

cerințe specifice în care cetățenii români pot circula în străinătate.

Recursul nu este fondat.

Analizând

motivele recursului Curtea reține că acestea nu conțin referiri la eventualele

temeiuri de casare privind soluția de

anulare a apelului ca

netimbrat pentru neîndeplinirea cerințelor legale în materia timbrajului,

recurenta limitându-se doar la formularea unor argumente critice privind fondul

litigiului și care vizează exclusiv soluția pronunțată în cauză de prima

instanță.

Verificând din oficiu

aspectele privind netimbrarea apelului, Curtea constată, pe de altă parte, că

reclamanta era obligată ca, odată cu declararea apelului, să plătească taxa

judiciară de timbru și să aplice timbrele judiciare în cuantumul stabilit prin

O.G. nr. 32/1995. Deși i s-a pus în vedere expres, de către instanța de apel,

să se conformeze dispozițiilor legale, reclamanta nu si-a îndeplinit această

obligație.

Măsura anulării apelului

fiind temeinică și legală, sunt lipsite de relevanță criticile formulate de

recurentă cu privire la soluționarea fondului cauzei și care, nefiind judecate

de către instanța de apel, nu pot fi analizate direct de instanța de recurs cu

omiterea unui grad de jurisdicție.

Față de cele ce

preced, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva

deciziei nr. 467 A din 4 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2008.