ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 22 februarie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâta N.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 29 noiembrie 2006 pârâta a fost returnată din Italia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această tară, ratificat prin Legea nr. 173/1997. În temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată de O.U.G.

nr. 5/2006, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, iar în conformitate cu art. 52 din aceeași lege, până la aderarea României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, trebuie să se refere la teritoriile tuturor Statelor Uniunii Europene, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare. Tribunalul Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 578 din 13 martie 2007 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea propriilor cetățeni în spațiul european anterior aderării României nu este de natură să constituie în sine o conduită care amenință ordinea publică, siguranța și restrângerea dreptului la libera circulație și nici nu este justificată de un interes public. Instanța a apreciat că se impune aplicarea prioritară a prevederilor art. 2 din Protocolul 4, însă, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile din acest text pentru restrângerea dreptului la liberă circulație. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 467 A din 4 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care a invocat următoarele critici: autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci doar de a lua act de această măsură; acțiunea trebuia admisă pentru că din prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie; potrivit art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea anumitor cerințe specifice în care cetățenii români pot circula în străinătate.

Recursul nu este fondat. Analizând motivele recursului Curtea reține că acestea nu conțin referiri la eventualele temeiuri de casare privind soluția de anulare a apelului ca netimbrat pentru neîndeplinirea cerințelor legale în materia timbrajului, recurenta limitându-se doar la formularea unor argumente critice privind fondul litigiului și care vizează exclusiv soluția pronunțată în cauză de prima instanță. Verificând din oficiu aspectele privind netimbrarea apelului, Curtea constată, pe de altă parte, că reclamanta era obligată ca, odată cu declararea apelului, să plătească taxa judiciară de timbru și să aplice timbrele judiciare în cuantumul stabilit prin O.G. nr. 32/1995. Deși i s-a pus în vedere expres, de către instanța de apel, să se conformeze dispozițiilor legale, reclamanta nu si-a îndeplinit această obligație.

Măsura anulării apelului fiind temeinică și legală, sunt lipsite de relevanță criticile formulate de recurentă cu privire la soluționarea fondului cauzei și care, nefiind judecate de către instanța de apel, nu pot fi analizate direct de instanța de recurs cu omiterea unui grad de jurisdicție. Față de cele ce preced, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 467 A din 4 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.