ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2808/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1036 din 20 iunie 2007 pronunțată în Dosar nr. 10619/105/2007 al Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC J.C. SRL Ploiești împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei Valea Călugărească, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta SC J.C.

SRL a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al comunei Valea Călugărească la executarea obligațiilor asumate prin contractul de concesiune din 1 iulie 2002 și predarea spre administrare și exploatare a obiectivelor realizate cu sprijinul Agenției Sapard, cu cheltuieli de judecată, această cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești a fost declinată, ca urmare a invocării din oficiu a excepției necompetenței materiale, în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin aplicarea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și în considerarea caracterului comercial al litigiului conform art. 4 C. com.

Ulterior declinării competenței, reclamanta și-a precizat cererea de chemate în judecată solicitând obligarea pârâtului la predarea obiectivelor indicate în acțiune în vederea administrării și exploatării cu titlu gratuit pe o perioadă de 5 ani de la data finalizării proiectului prevăzută în contractul cadru de finanțare încheiat la 18 februarie 2003 de pârâtă și finanțatorul investiției Sapard. Tribunalul a reținut că prin contractul de concesiune din 1 iulie 2002 încheiat cu pârâta în calitate de concedent s-a convenit cedarea către reclamantă în calitate de concesionar pe o durată de 25 de ani a serviciului public de alimentare cu apă potabilă și canalizare din comuna Valea Călugărească.

Ulterior, Consiliul Local al comunei Valea Călugărească a încheiat cu Agenția Sapard contractul cadru din 18 februarie 2003 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru realizarea investiției „noua canalizare și stație de epurare Valea Călugărească”, contractul fiind încheiat în condițiile reglementate de Acordul Multinațional de Finanțare încheiat între România și Comisia Comunităților Europene. Această investiție nu era realizată și nici prevăzută în caietul de sarcini și respectiv în contractul de concesiune încheiat între părți. În consecință, arată tribunalul, deși prin contractul încheiat între părți s-a prevăzut că autoritatea concedentă nu poate refuza cedarea unui bun care potrivit destinației sale este util desfășurării activității concesionate și că în cazul realizării unor noi instalații cu amplasament diferit, dar pentru aceiași abonați, gestionarea serviciului și a instalațiilor va fi încredințată concesionarului, iar conform O.G.

nr. 32/2002 cu privire la organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, la nivelul unei localități nu poate exista doi sau mai mulți operatori ai aceluiași serviciu, solicitarea reclamantei formulată prin acțiunea precizată la 24 aprilie 2007 este neîntemeiată. Concluzia rezultă și din conținutul contractului de finanțare încheiat de pârâtă cu Agenția Sapard, conform căruia finanțarea nerambursabilă urmează a fi recuperată, dacă printre altele, obiectivele finanțate au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului.

În consecință, având în vedere că Agenția Sapard a comunicat și reclamantei opoziția sa la preluarea de către aceasta a obiectivelor realizate din fonduri nerambursabile cu motivarea că încheierea unui contract de concesiune între Consiliul local și un organism privat este contrară principiilor care reglementează Programul Sapard, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. Apelul formulat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 201 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. În argumentarea soluției pronunțate instanța de control judiciar a reținut în plus față de considerentele avute în vedere de tribunal că pentru respectarea clauzelor contractului cadru de acordare a ajutorului financiar nerambursabil Consiliul Local al comunei Valea Călugărească a înființat prin H.C.L.

nr. 92/2004 un serviciu public de gospodărie comunală care gestionează activitatea de canalizare și stația de epurare realizată cu fonduri Sapard stabilind că investiția realizată din aceste fonduri nu poate face obiectul închirierii, vânzării sau concesionării pe o perioadă de 5 ani, hotărârea nefiind desființată de instanța de judecată. De asemenea, arată instanța de apel, spre deosebire de intimata apelantă nici nu este autorizată să gestioneze stația de epurare deținând doar o licență pentru prestarea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC J.C. SRL Ploiești criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că decizia recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe deoarece potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate este de competența instanței de contencios administrativ, iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 hotărârea este supusă doar recursului și nu apelului, fiind pronunțată prin urmare cu încălcarea competenței altei instanțe.

O altă critică vizează concluzia eronată a instanței de apel conform căreia dispozițiile contractului de concesiune încheiat între părți nu se pot realiza concomitent cu cele ale contractului cadru de finanțare încheiat de intimat cu Agenția Sapard, în condițiile în care obiectul contractului de concesiune a constat în preluarea serviciului public de interes local și al bunurilor aferente activității de captare, tratare, pompare, distribuție, apă potabilă și canalizare, sens în care a fost emisă și licența necesară prestării acestei activități.

În acest context, arată recurenta, deși nu contestă existența interdicției vânzării sau închirierii obiectivelor realizate din fonduri nerambursabile, prin acțiunea precizată nu se realizează o nouă concesionare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare - cum greșit au argumentat ambele instanțe - deoarece obiectul litigiului constă în obligarea pârâtului la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate. Sub acest aspect, eronat instanța de apel a concluzionat ca fiind permisive și opționale clauzele contractului de concesiune în raport cu cele cuprinse în contractul cadru de finanțare încheiat cu Agenția Sapard, modalitate prin care au fost încălcate prevederile cuprinse în art. 969 C. civ.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. Curtea constată că este nefondat respingându-l ca atare. În privința criticii referitoare la încălcarea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, în considerarea naturii litigiului se impune precizarea că reclamanta însăși a sesizat inițial Judecătoria Ploiești, instanță care invocând din oficiu excepția necompetenței materiale în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și respectiv art. 4 C. com., a dispus declinarea competenței materiale în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială, stabilind natura comercială a litigiului. Împotriva acestei hotărâri reclamanta nu a exercitat căile de atac, în condițiile în care cu prilejul dezbaterilor asupra excepției a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.

Astfel, caracterul comercial al cauzei fiind irevocabil stabilit printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, problema naturii litigiului și pe cale de consecință a competenței materiale a instanței nu mai poate fi reluată în acest cadru, chiar în considerarea caracterului imperativ al normelor ce reglementează competența materială a instanțelor, pentru că în acest mod s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești împotriva căreia nu au fost exercitate căile de atac.

Referitor la criticile de fond ale recurentei, Curtea reține că ambele instanțe analizând corect atât clauzele contractului încheiat între părți cât și pe cele cuprinse în contractul cadru încheiat cu Agenția Sapard în baza căruia au fost realizate obiectivele pe care recurenta le solicită a-i fi atribuite pe calea unei hotărâri judecătorești, au concluzionat că o atare cerere este nefondată din perspectiva dispozițiilor ce reglementează Programul Sapard și a Acordului Multinațional de Finanțare încheiat între România și Comisia Comunităților Europene, în sensul că nesocotirea regimului juridic al obiectivelor realizate în aceste condiții are drept consecință rambursarea finanțării, aspect necontestat de altfel de recurentă.

În plus, în prezent, împotriva recurentei prin sentința nr. 512 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova s-a deschis procedura insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006 fiind desemnat administratorul judiciar pentru îndeplinirea atribuției prevăzute de art. 20, context în care având în vedere și efectele deschiderii acestei proceduri, precum și faptul că recursul este nefondat, acesta va fi respins ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC J.C. SRL Ploiești prin administrator judiciar D., U. și Asociații Sprl București împotriva Deciziei nr. 201 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.