ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2808/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1036 din 20 iunie 2007

pronunțată în Dosar nr. 10619/105/2007 al Tribunalului Prahova, secția comercială

și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea precizată formulată de

reclamanta SC J.C. SRL Ploiești împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei

Valea Călugărească, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta SC J.C. SRL a

solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al comunei Valea Călugărească la

executarea obligațiilor asumate prin contractul de concesiune din 1 iulie 2002

și predarea spre administrare și exploatare a obiectivelor realizate cu

sprijinul Agenției Sapard, cu cheltuieli de judecată, această cerere

înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești a fost declinată, ca urmare a

invocării din oficiu a excepției necompetenței materiale, în favoarea

Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin

aplicarea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și în considerarea

caracterului comercial al litigiului conform art. 4 C. com.

Ulterior declinării

competenței, reclamanta și-a precizat cererea de chemate în judecată solicitând

obligarea pârâtului la predarea obiectivelor indicate în acțiune în vederea

administrării și exploatării cu titlu gratuit pe o perioadă de 5 ani de la data

finalizării proiectului prevăzută în contractul cadru de finanțare încheiat la

18 februarie 2003 de pârâtă și finanțatorul investiției Sapard.

Tribunalul a reținut

că prin contractul de concesiune din 1 iulie 2002 încheiat cu pârâta în

calitate de concedent s-a convenit cedarea către reclamantă în calitate de

concesionar pe o durată de 25 de ani a serviciului public de alimentare cu apă

potabilă și canalizare din comuna Valea Călugărească. Ulterior, Consiliul Local

al comunei Valea Călugărească a încheiat cu Agenția Sapard contractul cadru din

18 februarie 2003 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru

realizarea investiției „noua canalizare și stație de epurare Valea

Călugărească”, contractul fiind încheiat în condițiile reglementate de Acordul

Multinațional de Finanțare încheiat între România și Comisia Comunităților

Europene. Această investiție nu era realizată și nici prevăzută în caietul de

sarcini și respectiv în contractul de concesiune încheiat între părți.

În consecință, arată

tribunalul, deși prin contractul încheiat între părți s-a prevăzut că

autoritatea concedentă nu poate refuza cedarea unui bun care potrivit

destinației sale este util desfășurării activității concesionate și că în cazul

realizării unor noi instalații cu amplasament diferit, dar pentru aceiași

abonați, gestionarea serviciului și a instalațiilor va fi încredințată

concesionarului, iar conform O.G. nr. 32/2002 cu privire la organizarea și

funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, la nivelul

unei localități nu poate exista doi sau mai mulți operatori ai aceluiași

serviciu, solicitarea reclamantei formulată prin acțiunea precizată la 24

aprilie 2007 este neîntemeiată. Concluzia rezultă și din conținutul contractului

de finanțare încheiat de pârâtă cu Agenția Sapard, conform căruia finanțarea

nerambursabilă urmează a fi recuperată, dacă printre altele, obiectivele

finanțate au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după

finalizarea proiectului.

În consecință, având în vedere că Agenția Sapard

a comunicat și reclamantei opoziția sa la preluarea de către aceasta a

obiectivelor realizate din fonduri nerambursabile cu motivarea că încheierea

unui contract de concesiune între Consiliul local și un organism privat este

contrară principiilor care reglementează Programul Sapard, tribunalul a respins

ca nefondată acțiunea reclamantei.

Apelul formulat de

reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 201 din 8 octombrie 2007

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

În argumentarea

soluției pronunțate instanța de control judiciar a reținut în plus față de

considerentele avute în vedere de tribunal că pentru respectarea clauzelor

contractului cadru de acordare a ajutorului financiar nerambursabil Consiliul

Local al comunei Valea Călugărească a înființat prin H.C.L. nr. 92/2004 un

serviciu public de gospodărie comunală care gestionează activitatea de

canalizare și stația de epurare realizată cu fonduri Sapard stabilind că

investiția realizată din aceste fonduri nu poate face obiectul închirierii,

vânzării sau concesionării pe o perioadă de 5 ani, hotărârea nefiind

desființată de instanța de judecată.

De asemenea, arată

instanța de apel, spre deosebire de intimata apelantă nici nu este autorizată

să gestioneze stația de epurare deținând doar o licență pentru prestarea

serviciului public de alimentare cu apă și canalizare.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamanta SC J.C. SRL Ploiești criticând-o pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor recurenta invocă faptul că decizia recurată a fost dată cu

încălcarea competenței altei instanțe deoarece potrivit dispozițiilor art. 51

alin. (3) din Legea nr. 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și

nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de

prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor

furnizate este de competența instanței de contencios administrativ, iar conform

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 hotărârea este supusă doar recursului

și nu apelului, fiind pronunțată prin urmare cu încălcarea competenței altei

instanțe.

O altă critică

vizează concluzia eronată a instanței de apel conform căreia dispozițiile

contractului de concesiune încheiat între părți nu se pot realiza concomitent

cu cele ale contractului cadru de finanțare încheiat de intimat cu Agenția Sapard,

în condițiile în care obiectul contractului de concesiune a constat în

preluarea serviciului public de interes local și al bunurilor aferente

activității de captare, tratare, pompare, distribuție, apă potabilă și

canalizare, sens în care a fost emisă și licența necesară prestării acestei

activități.

În acest context,

arată recurenta, deși nu contestă existența interdicției vânzării sau

închirierii obiectivelor realizate din fonduri nerambursabile, prin acțiunea

precizată nu se realizează o nouă concesionare a gestiunii serviciului public

de alimentare cu apă și de canalizare - cum greșit au argumentat ambele

instanțe - deoarece obiectul litigiului constă în obligarea pârâtului la

îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate. Sub acest aspect, eronat

instanța de apel a concluzionat ca fiind permisive și opționale clauzele

contractului de concesiune în raport cu cele cuprinse în contractul cadru de

finanțare încheiat cu Agenția Sapard, modalitate prin care au fost încălcate

prevederile cuprinse în art. 969 C. civ.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 3,

8 și 9 C. proc. civ. Curtea constată că este nefondat respingându-l ca atare.

În privința criticii

referitoare la încălcarea competenței materiale a instanței de contencios

administrativ, în considerarea naturii litigiului se impune precizarea că

reclamanta însăși a sesizat inițial Judecătoria Ploiești, instanță care

invocând din oficiu excepția necompetenței materiale în temeiul art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ. și respectiv art. 4 C. com., a dispus declinarea competenței

materiale în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială, stabilind natura

comercială a litigiului.

Împotriva acestei

hotărâri reclamanta nu a exercitat căile de atac, în condițiile în care cu

prilejul dezbaterilor asupra excepției a arătat că lasă soluția la aprecierea

instanței.

Astfel, caracterul

comercial al cauzei fiind irevocabil stabilit printr-o hotărâre judecătorească

intrată în puterea lucrului judecat, problema naturii litigiului și pe cale de

consecință a competenței materiale a instanței nu mai poate fi reluată în acest

cadru, chiar în considerarea caracterului imperativ al normelor ce

reglementează competența materială a instanțelor, pentru că în acest mod s-ar

aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești împotriva

căreia nu au fost exercitate căile de atac.

Referitor la

criticile de fond ale recurentei, Curtea reține că ambele instanțe analizând

corect atât clauzele contractului încheiat între părți cât și pe cele cuprinse

în contractul cadru încheiat cu Agenția Sapard în baza căruia au fost realizate

obiectivele pe care recurenta le solicită a-i fi atribuite pe calea unei

hotărâri judecătorești, au concluzionat că o atare cerere este nefondată din

perspectiva dispozițiilor ce reglementează Programul Sapard și a Acordului

Multinațional de Finanțare încheiat între România și Comisia Comunităților

Europene, în sensul că nesocotirea regimului juridic al obiectivelor realizate

în aceste condiții are drept consecință rambursarea finanțării, aspect necontestat

de altfel de recurentă.

În plus, în prezent,

împotriva recurentei prin sentința nr. 512 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului

Prahova s-a deschis procedura insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006 fiind

desemnat administratorul judiciar pentru îndeplinirea atribuției prevăzute de art.

20, context în care având în vedere și efectele deschiderii acestei proceduri,

precum și faptul că recursul este nefondat, acesta va fi respins ca atare

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SC J.C. SRL Ploiești prin administrator judiciar D., U. și Asociații

Sprl București împotriva Deciziei nr. 201 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.