ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4653/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.B., prin P.C. a formulat acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 6 din 20 iulie 2004, pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova, prin care a fost obligată să plătească SC A.N. SRL suma de 11.198,17 euro, în echivalent în lei la valoarea de schimb din preziua plății, reprezentând valoarea rămasă a bunurilor de retur la încetarea contractului de concesiune a rețelei de alimentare publică cu apa și 21.206.112 lei reprezentând cheltuieli arbitrale. Prin decizia nr. 894 din 12 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca tardiv formulată acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale din 20 iulie 2004 a Comisiei de Arbitraj Comercial și Industrie Prahova, introdusă de reclamanta C.B.

prin P.C. Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a reținut că reclamantei din acțiune, C.B. i s-a comunicat sentința arbitrală nr. 6/2004 a Comisiei de Arbitraj la data de 11 august 2004, după cum rezultă din dovada comunicării de la dosar arbitral nr. 4/2004, iar acțiunea în anulare a fost înregistrată la Comisia de Arbitraj sub nr. 9677 din 27 septembrie 2004, după cum rezultă din adresa acestei comisii din 11 octombrie 2004, dosar, deci peste termenul prevăzut de lege. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul C.L.B., criticând-o pentru nelegalitate conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că în mod nelegal instanța a reținut că acțiunea în anulare a fost tardiv introdusă, deoarece acțiunea în anulare a fost introdusă în termenul legal, respectiv la data de 2 septembrie 2004 la Curtea de Apel Ploiești, această instanță confirmând primirea la data de 6 septembrie 2004. Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că într-adevăr, așa cum corect a reținut și curtea de apel, hotărârea arbitrală a fost comunicată reclamantei la data de 11 august 2004, iar acțiunea în anulare formulată de reclamantă împotriva acesteia a fost înregistrată la Comisia de Arbitraj la data de 27 septembrie 2004, cu depășirea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 365 alin. (2) C. proc. civ. Astfel fiind, susținerea recurentului în sensul că acțiunea în anulare a fost introdusă în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării, având în vedere că a fost trimisă la Curtea de Apel Ploiești și instanța a confirmat primirea la data de 6 septembrie 2004 este lipsită de relevanță și va fi respinsă ca atare.

De altfel, cu ocazia discutării excepției de tardivitate pusă în discuția părților din oficiu la termenul de judecată din 12 noiembrie 2004, reclamanta a avut posibilitatea să facă dovada introducerii acțiunii în anulare a termenului legal și nu a făcut acest lucru, dimpotrivă a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției ridicate. În consecință, se reține că reclamantul C.L.B. nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, în condițiile dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desființarea deciziei curții de apel, decizie ce va fi menținută ca fiind legală, iar recursul reclamantului va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul reclamantului C.L.B., declarat împotriva deciziei nr. 894 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2005.