ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1130/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată în baza dispozițiilor art. 365 C. proc. civ. la data de 4 mai 2004, reclamanta SC P. SA Câmpina a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 5 din 18 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Arbitral Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I. Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Câmpina. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea arbitrală atacată s-a dispus în mod greșit rezilierea contractului încheiat de părți la 15 septembrie 1997, fiind obligată pârâta SC P. SA Câmpina să plătească reclamantei suma de 56.898.359 lei, reprezentând contravaloarea reactualizată a unor facturi, precum și 5.675.934 lei cheltuieli de judecată, apreciindu-se că hotărârea arbitrală a fost pronunțată în urma unei interpretări eronate a probelor administrate, inclusiv a clauzelor contractului a cărei reziliere s-a dispus.

Mai susține reclamanta că obiectul contractului îl reprezintă închirierea terenului în suprafață de 204 mp. situat în zona drumului național DN 1, aflat în administrarea D.R.D.P. București, pentru a fi folosit în scopul amenajării /acces parcare, în timp ce contractul din 24 octombrie 1997 avea ca obiect „chiria stabilită pentru terenul ce aparținea D.R.D.P. București, care este ocupat prin amenajare acces /parcare. De asemenea, reclamanta a susținut în acțiunea în anulare că a fost obligată la o plată nelegală pentru factura din 4 noiembrie 1999, reprezentând contravaloare contract din 7 octombrie 1999, deoarece se încalcă prevederile art. 3 din contract, care prevede că beneficiarul nu va subînchiria terenul unei terțe persoane și că SC R. SRL a închiriat terenul, fără acordul SC P. SA Câmpina.

La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2001, pârâta SC R. SRL Câmpina, prin reprezentant, a ridicat excepția tardivității formulării acțiunii arbitrale, învederând și faptul că acțiunea a fost înregistrată inițial la o instanță necompetentă, respectiv la Tribunalul Prahova. Prin decizia nr. 951 din 11 septembrie 2001, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de tardivitate invocată de SC R. SRL Câmpina și a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale din 18 iunie 2001, ca tardiv formulată, reținând că SC P. SA Câmpina nu a dovedit că acțiunea a fost înregistrată la instanță la 31 iulie 2001, înscris pe acțiune corespunzând unui număr intern de înregistrare de la sediul reclamantei.

A mai reținut că acțiunea în anulare a fost înregistrată direct la judecătorul sindic de serviciu la Tribunalul Prahova. Împotriva deciziei nr. 951 din 11 septembrie 2001 a declarat recurs SC P. SA Câmpina, susținând că acțiunea în anulare a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ. Au fost formulate și critici pe fond care privesc modul de soluționare a acțiunii în anulare cât și modul de apreciere a probelor. Prin decizia nr. 4106 din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Câmpina, împotriva deciziei nr. 951 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial.

Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești spre rejudecare. Judecând în fond după casare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 333 din 30 aprilie 2004, respinge, ca nefondată, acțiunea în anularea hotărârii arbitrale pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I. Prahova formulată de SC P. SA Câmpina împotriva pârâtei SC R. SRL Câmpina. Pentru a pronunța această hotărâre instanța verificând conținutul hotărârii arbitrale prin prisma dispozițiilor art. 364 2 C. proc. civ., Curtea constată că prezenta acțiune în anulare nu se fundamentează pe nici unul din punctele enumerative ale acestui text de lege, motiv pentru care, Curtea va respinge acțiunea în anulare, ca neîntemeiată.

Susținerea pârâtei, că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, potrivit art. 364 3 lit. f), nu se regăsește în motivele acțiunii în anulare de față, motiv pentru care această acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC P. SA Câmpina criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, prin reiterarea motivelor din acțiunea în anulare sub forma criticilor în recurs, că plata facturii din 4 noiembrie 1999, reprezentând contravaloare contract din 7 octombrie 1999 a fost o plată nelegală deoarece contravine cu art. 3 cap. VI din contract și că, ambele instanțe nu au luat în considerare faptul că terenul închiriat de SC R. SRL, conform contract, fără acordul și știința recurată, îi era necesar pârâtei-intimate pentru a-și asigura accesul în parcarea în care sunt amplasate obiectivele sale de activitate (metal, restaurant, etc.).

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei pe fond. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod judicios a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Potrivit art. 364 lit. f) „hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, când„ tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucru care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Critica recurentei că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, este neîntemeiată, întrucât, așa cum a constatat și Curtea de Apel Ploiești prin decizia atacată, acest aspect nu se regăsește în motivele acțiunii în anulare. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SA Câmpina împotriva deciziei nr. 333 din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 martie 2006.