ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1130/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată în baza

dispozițiilor art. 365 C. proc. civ. la data de 4 mai 2004, reclamanta SC P. SA

Câmpina a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 5 din 18 iunie 2001

pronunțată de Tribunalul Arbitral Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.

Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Câmpina.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin hotărârea arbitrală atacată s-a dispus în mod greșit rezilierea

contractului încheiat de părți la 15 septembrie 1997, fiind obligată pârâta SC P.

SA Câmpina să plătească reclamantei suma de 56.898.359 lei, reprezentând

contravaloarea reactualizată a unor facturi, precum și 5.675.934 lei cheltuieli

de judecată, apreciindu-se că hotărârea arbitrală a fost pronunțată în urma

unei interpretări eronate a probelor administrate, inclusiv a clauzelor

contractului a cărei reziliere s-a dispus.

Mai susține reclamanta că obiectul

contractului îl reprezintă închirierea terenului în suprafață de 204 mp. situat

în zona drumului național DN 1, aflat în administrarea D.R.D.P. București,

pentru a fi folosit în scopul amenajării /acces parcare, în timp ce contractul din

24 octombrie 1997 avea ca obiect „chiria stabilită pentru terenul ce aparținea

D.R.D.P. București, care este ocupat prin amenajare acces /parcare.

De asemenea, reclamanta a susținut

în acțiunea în anulare că a fost obligată la o plată nelegală pentru factura din

4 noiembrie 1999, reprezentând contravaloare contract din 7 octombrie 1999,

deoarece se încalcă prevederile art. 3 din contract, care prevede că

beneficiarul nu va subînchiria terenul unei terțe persoane și că SC R. SRL a

închiriat terenul, fără acordul SC P. SA Câmpina.

La termenul de judecată din data de

11 septembrie 2001, pârâta SC R. SRL Câmpina, prin reprezentant, a ridicat

excepția tardivității formulării acțiunii arbitrale, învederând și faptul că

acțiunea a fost înregistrată inițial la o instanță necompetentă, respectiv la

Tribunalul Prahova.

Prin decizia nr. 951 din 11

septembrie 2001, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de tardivitate

invocată de SC R. SRL Câmpina și a respins acțiunea în anularea hotărârii

arbitrale din 18 iunie 2001, ca tardiv formulată, reținând că SC P. SA Câmpina

nu a dovedit că acțiunea a fost înregistrată la instanță la 31 iulie 2001, înscris

pe acțiune corespunzând unui număr intern de înregistrare de la sediul

reclamantei. A mai reținut că acțiunea în anulare a fost înregistrată direct la

judecătorul sindic de serviciu la Tribunalul Prahova.

Împotriva deciziei nr. 951 din 11

septembrie 2001 a declarat recurs SC P. SA Câmpina, susținând că acțiunea în

anulare a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc.

civ. Au fost formulate și critici pe fond care privesc modul de soluționare a

acțiunii în anulare cât și modul de apreciere a probelor.

Prin decizia nr. 4106 din 29

octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială admite recursul

declarat de pârâta SC P. SA Câmpina, împotriva deciziei nr. 951 din 11

septembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la Curtea de Apel Ploiești spre rejudecare.

Judecând în fond după casare, Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin

decizia nr. 333 din 30 aprilie 2004, respinge, ca nefondată, acțiunea în

anularea hotărârii arbitrale pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial de pe

lângă C.C.I. Prahova formulată de SC P. SA Câmpina împotriva pârâtei SC R. SRL

Câmpina.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța verificând conținutul hotărârii arbitrale prin prisma dispozițiilor art.

364

2

C. proc. civ., Curtea constată că prezenta acțiune în anulare

nu se fundamentează pe nici unul din punctele enumerative ale acestui text de

lege, motiv pentru care, Curtea va respinge acțiunea în anulare, ca

neîntemeiată.

Susținerea pârâtei, că tribunalul

arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, potrivit art. 364

3

lit. f), nu se regăsește în motivele acțiunii în anulare de față, motiv pentru

care această acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC P. SA Câmpina

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, prin reiterarea

motivelor din acțiunea în anulare sub forma criticilor în recurs, că plata

facturii din 4 noiembrie 1999, reprezentând contravaloare contract din 7

octombrie 1999 a fost o plată nelegală deoarece contravine cu art. 3 cap. VI

din contract și că, ambele instanțe nu au luat în considerare faptul că terenul

închiriat de SC R. SRL, conform contract, fără acordul și știința recurată, îi

era necesar pârâtei-intimate pentru a-și asigura accesul în parcarea în care

sunt amplasate obiectivele sale de activitate (metal, restaurant, etc.).

În consecință, în temeiul art. 304 pct.

6 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate și rejudecarea cauzei pe fond.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei

rezultă că instanța de apel în mod judicios a apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate, pronunțând o hotărâre temeinică și

legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Potrivit art. 364 lit. f) „hotărârea

arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, când„ tribunalul

arbitral s-a pronunțat asupra unor lucru care nu s-au cerut sau nu s-a

pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Critica recurentei că tribunalul

arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, este

neîntemeiată, întrucât, așa cum a constatat și Curtea de Apel Ploiești prin

decizia atacată, acest aspect nu se regăsește în motivele acțiunii în anulare.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat

de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC P. SA Câmpina împotriva deciziei nr. 333 din 30

aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 martie 2006.