ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5770/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată data de 22

octombrie 2008 sub nr. 6761/105/2008 pe rolul Tribunalului Prahova, secția

civilă, reclamanta I.G., în nume propriu și în calitate de mandatar al

reclamanților A.F. și A.V. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Valea Călugărească,

solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să fie obligată

pârâta să-i plătească contravaloarea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea

obligațiilor pe care și le-a asumat prin Decizia nr. 59 din 20 decembrie 2001

emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.

După mai multe

cicluri procesuale, prin sentința civilă nr. 1127 din 2 iunie 2011 pronunțată

în Dosarul nr. 6761/105/2008*, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată

de reclamanți, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 1 din 9 ianuarie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta I.G. împotriva sentinței nr. 1127 din 2

iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 6761/105/2008 pronunțată de Tribunalul

Prahova în contradictoriu cu pârâții Primăria Bucov și SC R. SA Valea

Călugărească prin administrator judiciar R. Sprl.

Împotriva acestei din

urmă decizii, reclamanții I.G., A.F. și A.V. au declarat recurs, înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 februarie 2012.

La termenul din 24

octombrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă

pe rol, din oficiu, la data de 11 decembrie 2013, în vederea discutării

perimării cererii de recurs.

Analizând cu

prioritate această excepție peremptorie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin.

(1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Așadar, perimarea operează cu condiția ca,

timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea

judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au

acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 24

octombrie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în

lipsă.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la

data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile

litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această

perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului

de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții I.G., A.F. și A.V. împotriva Deciziei nr. 1

din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2013.