ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1448/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2008 reclamanta SC C.M.V. SRL Iași cheamă în judecată pe pârâta SC A. SRL Iași solicitând instanței să oblige pe pârâtă să demoleze (ridice) pe cheltuiala sa construcția (baracă metalică) amplasată pe terenul proprietatea reclamantei, situat în Iași. Prin sentința civilă nr. 9548 din 12 septembrie 2008 Judecătoria Iași admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, declină competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, reținând, în acest sens, caracterul comercial al cauzei, aceasta fiind promovată între doi comercianți, iar prezumția de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com.

nefiind răsturnată, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3116/COM din 12 decembrie 2008 Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, invocată din oficiu, apreciind că litigiul dedus judecății este unul civil, întrucât obligația pârâtei de a face, respectiv de a ridica construcția pe care a edificat-o pe terenul proprietate a reclamantei nu constituie un fapt obiectiv de comerț în sensul art. 3 C. com., ea neputând fi asimilată nici faptelor de comerț subiective întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 C. com., chiar dacă părțile sunt comercianți și, în consecință, declină competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă, și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Judecătoria Iași, înaintează dosarul Curții de Apel Iași spre soluționarea acestuia.

Prin sentința nr. 2/COM din 26 ianuarie 2009 din ședința Camerei de Consiliu Curtea de Apel Iași, secția comercială, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă, reținând că obligația de a face în litigiu nu constituie o faptă de comerț în sensul art. 3 și art. 4 C. com. chiar și atunci când litigiul se poartă între doi comercianți.

Împotriva sentinței de mai sus pârâta declară recurs prin care solicită admiterea acestuia și casarea sentinței recurate pe care o consideră nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că litigiul are caracter comercial față de actele de vânzare - cumpărare, apreciate de recurentă ca frauduloase prin care reclamanta intimată cumpărător de rea credință a devenit proprietara terenului pe care a fost mutată construcția în cauză, solicitând totodată suspendarea judecății cauzei până la soluționarea aspectelor penale ce fac obiectul dosarului penal nr. 5807/P/2006 pentru mărturie mincinoasă și dosarul nr. 1180/P/2008 pentru fals și uz de fals. Întrucât recursul este formulat împotriva sentinței prin care s-a soluționat un conflict negativ de competență, solicitarea recurentei de suspendare a judecății cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. urmează a nu fi examinată, aceasta putând fi formulată de pârâtă cu prilejul judecării pricinii de către instanța stabilită ca fiind competentă. Examinând însă criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. incidente în cauză se reține din dezvoltarea acestora că – deși nu se raportează expres la soluția dată de instanță conflictului negativ de competență – recurenta apreciază că litigiul în cauză este comercial, aceasta luând în considerare caracterul comercial al raporturilor juridice care au condus la dobândirea proprietății asupra terenului pe care se află construcția a cărei ridicare sau modificare este solicitată de intimata reclamantă.

Ignoră recurenta că obiectul cauzei de față este tocmai obligarea pârâtei - recurente la o obligație de a face constând în ridicarea sau demolarea unei construcții edificate de către aceasta pe teren aflat în proprietatea intimatei - reclamante, părțile litigante nedovedind că respectiva obligație ar avea în vedere un fapt obiectiv de comerț, cuprins în obiectul de activitate al vreuneia dintre ele pentru a fi incidente dispozițiile art. 3 C. com. sau cele ale art. 56 C. com. și nici că prin voința lor obligația de a face în discuție, de natură civilă, ar fi dobândit o natură comercială, așa cum prevede art. 4 C. com. Cum obligația celui care a edificat o construcție pe terenul altuia de a o ridica la solicitarea proprietarului terenului are – conform art. 494 C. civ.

– caracter civil, se reține că în mod judicios instanța criticată a soluționat conflictul negativ de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași – ca instanță civilă, față de dispozițiile art. 1 alin. (1) C. proc. civ. Astfel fiind, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei - pârâte urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL Iași împotriva sentinței nr. 2 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2009.