ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1448/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2008

reclamanta SC C.M.V. SRL Iași cheamă în judecată pe pârâta SC A. SRL Iași

solicitând instanței să oblige pe pârâtă să demoleze (ridice) pe cheltuiala sa

construcția (baracă metalică) amplasată pe terenul proprietatea reclamantei,

situat în Iași.

Prin sentința civilă nr. 9548

din 12 septembrie 2008 Judecătoria Iași admite excepția necompetenței materiale

invocată din oficiu și, în consecință, declină competența de soluționare a

cererii în favoarea Tribunalului Iași, reținând, în acest sens, caracterul

comercial al cauzei, aceasta fiind promovată între doi comercianți, iar

prezumția de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com. nefiind răsturnată,

fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3116/COM

din 12 decembrie 2008 Tribunalul Iași, secția comercială și contencios

administrativ, admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași,

invocată din oficiu, apreciind că litigiul dedus judecății este unul civil,

întrucât obligația pârâtei de a face, respectiv de a ridica construcția pe care

a edificat-o pe terenul proprietate a reclamantei nu constituie un fapt

obiectiv de comerț în sensul art. 3 C. com., ea neputând fi asimilată nici

faptelor de comerț subiective întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 4 C. com., chiar dacă părțile sunt comercianți și, în consecință,

declină competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași, secția

civilă, și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul

Iași și Judecătoria Iași, înaintează dosarul Curții de Apel Iași spre

soluționarea acestuia.

Prin sentința nr. 2/COM din

26 ianuarie 2009 din ședința Camerei de Consiliu Curtea de Apel Iași, secția comercială,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția

civilă, reținând că obligația de a face în litigiu nu constituie o faptă de

comerț în sensul art. 3 și art. 4 C. com. chiar și atunci când litigiul se

poartă între doi comercianți.

Împotriva sentinței de mai

sus pârâta declară recurs prin care solicită admiterea acestuia și casarea

sentinței recurate pe care o consideră nelegală și netemeinică, susținând, în

esență, că litigiul are caracter comercial față de actele de vânzare - cumpărare,

apreciate de recurentă ca frauduloase prin care reclamanta intimată cumpărător

de rea credință a devenit proprietara terenului pe care a fost mutată

construcția în cauză, solicitând totodată suspendarea judecății cauzei până la

soluționarea aspectelor penale ce fac obiectul dosarului penal nr. 5807/P/2006

pentru mărturie mincinoasă și dosarul nr. 1180/P/2008 pentru fals și uz de

fals.

Întrucât recursul este

formulat împotriva sentinței prin care  s-a soluționat un conflict negativ de

competență, solicitarea recurentei de suspendare a judecății cauzei întemeiată

pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. urmează a nu fi

examinată, aceasta putând fi formulată de pârâtă cu prilejul judecării pricinii

de către instanța stabilită ca fiind competentă.

Examinând însă criticile

recurentei prin prisma dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. incidente în cauză

se reține din dezvoltarea acestora că – deși nu se raportează expres la soluția

dată de instanță conflictului negativ de competență – recurenta apreciază că

litigiul în cauză este comercial, aceasta luând în considerare caracterul

comercial al raporturilor juridice care au condus la dobândirea proprietății

asupra terenului pe care se află construcția a cărei ridicare sau modificare

este solicitată de intimata reclamantă.

Ignoră recurenta că obiectul

cauzei de față este tocmai obligarea pârâtei - recurente la o obligație de a

face constând în ridicarea sau demolarea unei construcții edificate de către

aceasta pe teren aflat în proprietatea intimatei - reclamante, părțile

litigante nedovedind că respectiva obligație ar avea în vedere un fapt obiectiv

de comerț, cuprins în obiectul de activitate al vreuneia dintre ele pentru a fi

incidente dispozițiile art. 3 C. com. sau cele ale art. 56 C. com. și nici că

prin voința lor obligația de a face în discuție, de natură civilă, ar fi

dobândit o natură comercială, așa cum prevede art. 4 C. com.

Cum obligația celui care a

edificat o construcție pe terenul altuia de a o ridica la solicitarea

proprietarului terenului are – conform art. 494 C. civ. – caracter civil, se

reține că în mod judicios instanța criticată a soluționat conflictul negativ de

competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Iași – ca instanță civilă, față de dispozițiile art. 1 alin. (1) C.

proc. civ.

Astfel fiind, cu aplicarea

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei - pârâte

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC A. SRL Iași împotriva sentinței nr. 2 din 26 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2009.