ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2935/2013

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, sub nr. Dosar 443/45/2011, reclamanta C.R. a solicitat obligarea

pârâtei C.N.P.P. la punerea în executare a Sentinței nr. 220/ CA din 14

decembrie 2009, amendarea acesteia pentru refuzul nejustificat de punere în

executare a sentinței și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale,

începând cu data de 1 iunie 2010.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 451/2009, emis de pârâtă, s-a

dispus încetarea raportului său de serviciu. Prin Sentința nr. 220/CA/2009

pronunțată de Curtea de Apel Iași, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3872/2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus anularea ordinului mai sus

indicat și reintegrarea reclamantei în funcția deținută.

A susținut reclamanta

că, deși a solicitat de mai multe ori repunerea în funcția deținută, instituția

publică pârâtă a refuzat să dea curs solicitării.

La termenul din data

de 9 iunie 2011, s-a depus la dosar o cerere modificatoare, prin care s-a

precizat obiectul acțiunii în sensul că solicită aplicarea Președintelui C.N.P.A.S.

a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere;

despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a hotărârii în cuantum de

36.000 lei; Obligarea C.N.P.A.S. la plata salariilor restante cuvenite,

începând cu data de 1 iunie 2010 și până la data formulării prezentei cereri.

La data de 9 august 2011,

pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanta a fost reintegrată în funcția

deținută.

S-au invocat

excepțiile de netimbrare, a lipsei de interes a reclamantei și excepția lipsei

calității procesuale pasive a Președintelui C.N.P.P.

Prin încheierea din

15 septembrie 2011 a fost respinsă excepția netimbrării.

La termenul din 15

septembrie 2011, reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecata cererii

privind aplicarea unei amenzi Președintelui C.N.P.P.

Prin încheierea de la

termenul din 6 octombrie 2011, instanța a luat act de renunțarea la judecată.

La data de 21

octombrie 2011, reclamanta a depus la dosar o nouă cerere precizatoare în care

a arătat că înțelege să se mai judece doar cu C.N.P.P.

S-a mai arătat că

daunele solicitate au caracterul unor daune morale și sunt în cuantum de 36.000

lei.

La data de 22

noiembrie 2011, s-a depus la dosar, de către reclamantă, o a patra cerere

precizatoare în care reclamanta a arătat că prin acțiune a înțeles să solicite:

- plata de

despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a Deciziei Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 460/45/2009 în cuantum de 36.000 lei.

- plata de

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate începând cu

data de 1 iunie 2010 (momentul în care Sentința civilă nr. 220/CA/2009 a rămas

irevocabilă) și până la data introducerii prezentei acțiuni – 18 mai 2011 (

data promovării prezentei acțiuni), conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

raportat la art. 14 din Legea nr. 285/2010”.

Instanța a pus în

discuție utilitatea efectuării unei expertize contabile, însă reclamanta a

refuzat administrarea acestei probe.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin Sentința nr. 36

din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității

procesuale pasive.

A admis, în parte,

acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata către reclamantă a

despăgubirilor pentru punerea în întârziere în executare a Sentinței nr. 220/CA/2009

a Curții de Apel Iași, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2872/2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, despăgubiri pentru întârziere egale cu

contravaloarea drepturilor bănești neîncasate de reclamantă în perioada 1 iulie

2010 – 31 martie 2011, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație

calculat până la momentul plății efective.

A respins restul

solicitărilor.

A obligat pârâta la

plata către reclamantă a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin Sentința nr. 220/

CA din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, rămasă irevocabilă ca urmare a

respingerii recursului prin Decizia nr. 2872 din 1 iunie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, s-a dispus anularea Ordinului nr. 451/2009,

reintegrarea reclamantei în funcția deținută, luându-se act de renunțarea

acesteia la cererea privind achitarea drepturilor salariale.

Deși potrivit dispozițiilor

art. 24 din Legea nr. 554/2004 pârâta C.N.P.P. avea obligația să respecte

obligația dispusă prin hotărârea judecătorească și să o reîncadreze pe

reclamantă în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 451/2009, în

termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabilă a hotărârii, aceasta a

dispus repunerea în funcția deținută abia la data de 31 martie 2011 prin

Ordinul nr. 661/2011.

Potrivit dispoziției

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care termenul de 30 de

zile nu este respectat, i se cuvine reclamantului despăgubiri pentru

întârziere.

Prin urmare, instanța

a apreciat că instituția publică pârâtă este obligată la plata, către

reclamantă, a despăgubirilor de întârziere, apreciind cuantumul acestora ca

reprezentând contravaloarea drepturilor salariale pe care reclamanta ar fi

trebuit să le obțină în perioada 1 iulie 2010 și până la data de 31 martie 2011,

sumă actualizată cu indicele de inflație.

Instanța a respins ca

neîntemeiată cealaltă solicitare a reclamantei din ultima precizare a acțiunii,

privind plata de despăgubiri, în această materie legiuitorul înțelegând să

acorde pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii în

materia contenciosului administrativ doar daune de întârziere.

Excepțiile privind

lipsa de interes și lipsa calității procesuale pasive a Președintelui C.N.P.P.

a rămas fără obiect, având în vedere modificările aduse cererii de chemare în

judecată.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârât C.N.P.P., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice și invocând prevederile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C.

proc. civ.

A susținut recurenta

că prima instanță în mod eronat a respins excepția invocată referitoare la

netimbrarea acțiunii, având în vedere că obiectul acțiunii deduse judecății

este evaluabil în bani și reclamanta trebuia să timbreze în conformitate cu art.

2 lit. c) Legea nr. 146/1997.

Totodată recurenta a

precizat că instanța de fond, în mod greșit, a admis acțiunea reclamantei,

obligând instituția la acordarea unor despăgubiri materiale pentru întârziere,

egale cu contravaloarea drepturilor bănești neîncasate de reclamantă în

perioada 1 iulie 2010 - 31 martie 2011, având în vedere că reclamanta a

renunțat la capetele de cerere referitoare la achitarea drepturilor salariale,

precum și la cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea Dosarului civil

nr. 460/45/2009.

Recurenta a mai

criticat sentința atacată și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată,

în cuantum de 1200 lei.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi

admis, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:

Prin cererea

formulată în prezenta cauză, așa cum a fost precizată prin ultima cerere din

data de 22 noiembrie 2011, reclamanta a solicitat:

- plata de

despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a Deciziei Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 460/45/2009 în cuantum de 36.000 lei.

- plata de

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate începând cu

data de 1 iunie 2010 (momentul în care Sentința civilă nr. 220/CA/2009 a rămas

irevocabilă) și până la data introducerii prezentei acțiuni – 18 mai 2011,

conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 14 din Legea

nr. 285/2010.

Prin Sentința nr. 36

din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat C.N.P.P. la plata

către reclamantă a despăgubirilor pentru punerea în întârziere în executare a

Sentinței nr. 220/CA/2009 a Curții de Apel Iași, rămasă irevocabilă prin

Decizia nr. 2872/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, despăgubiri

pentru întârziere egale cu contravaloarea drepturilor bănești neîncasate de

reclamantă în perioada 1 iulie 2010 – 31 martie 2011, sumă ce urmează a fi

actualizată cu indicele de inflație calculat până la momentul plății efective.

Prin aceeași

hotărâre, instanța a respins cealaltă solicitare a reclamantei privind plata de

despăgubiri reținând că, în această materie, legiuitorul a înțeles să acorde

pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii doar daune

de întârziere.

Înalta Curte constată

că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în raport cu

dispozițiile Sentinței civile nr. 220/ CA din 14 decembrie 2009, conținutul

cererii reclamantei și dispozițiile legale în materia contenciosului

administrativ.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 220/ CA din l4 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, instanța de fond a admis acțiunea

reclamantei, dispunând anularea Ordinului nr. 451 din 23 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.S.

și reintegrarea acesteia în funcția de director executiv adjunct la Direcția Economică, Evidență Contribuabili din cadrul Casei Județene de Pensii Vaslui.

Totodată, prin

aceeași hotărâre instanța a luat act de renunțarea de către reclamantă la

capătul de cerere referitor la achitarea drepturilor salariale.

Hotărârea a rămas

definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2872 din 1 iunie 2010 pronunțată de

înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Rezultă din cele de

mai sus, că solicitarea reclamantei la acordarea de despăgubiri, constând din

drepturile salariale aferente, cerere formulată în temeiul art. 106 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 14 din Legea nr. 285/2010, este total

nejustificată, având în vedere cererea de renunțare la aceste drepturi, consfințită

prin Sentința nr. 220/CA/2009 a Curții de Apel Iași.

Pe de altă parte,

Înalta Curte reține că celălalt capăt de cerere privind acordarea de

despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a Sentinței nr. 220/CA/2009

a fost respins de prima instanță, reclamanta neformulând recurs împotriva Sentinței

nr. 36 din 3 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, pe acest aspect.

În fine, Înalta Curte

respinge criticile formulate de recurenta pârâtă referitoare la excepția

netimbrării cererii de chemare în judecată, apreciind că sunt aplicabile

prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 și de asemenea constată că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub aspectul soluționării

excepției lipsei de interes și a excepției lipsei calității procesuale pasive a

Președintelui C.N.P.P.

În consecință, având

în vedere considerentele mai sus enunțate, în temeiul art. 312 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în

sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Va menține

dispozițiile privind respingerea excepției lipsei de interes și a excepției

lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.N.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.N.P.P. împotriva Sentinței nr. 36 din 3 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.R., ca neîntemeiată.

Menține dispozițiile

privind respingerea excepției lipsei de interes și a excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.