ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4272/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 16 din 15 mai 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererile formulate de reclamanta E.M. pentru obligarea la plata unei amenzi și la despăgubiri, conform art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 pe excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantei împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea Dispoziției privind titlul de despăgubire, conform Legii nr. 247/2005, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorității publice pârâte, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, începând cu data de 16 iulie 2010, respectiv după expirarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 416/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Prin Sentința nr. 416 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1278/59/2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E.D., decedat în cursul judecății, și continuată de moștenitoarea E.M. și a fost obligat Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după cum urmează: - să analizeze Dosarul nr. 29688/CC și să desemneze un evaluator; - să emită decizie reprezentând titlul de despăgubiri.

Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 3152 din 16 iunie 2010, pronunțată în dosarul cu același număr. Prin Decizia nr. 2847 din 18 mai 2011 pronunțată în Dosar nr. 1141/59/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursurile declarate de E.M. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că, potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a dispus citarea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 5 iunie 2011 sub nr. 1141/59/2010*.

În executarea dispozițiilor date prin sentința de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus citarea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin Sentința nr. 213 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; A aplicat conducătorului autorității pârâte, respectiv Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la data desemnării evaluatorului menționat în dispozitivul Sentinței civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 1278/59/2008; A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemații în garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale și a respins în rest acțiunea.

Astfel, Curtea de Apel Timișoara a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele legale ale art. 163 alin. (1) C. proc. civ., pentru tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar Sentința nr. 213/2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara are caracter definitiv și executoriu potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea dispoziției privind titlul de despăgubire conform Dispoziției nr. 2602/2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara, Curtea a respins-o ca inadmisibilă în condițiile art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004, întrucât formularea unei astfel de cereri excede dispozițiilor legale menționate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta E.M., fără a indica vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ: „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un act, … executarea hotărârii definitive și irevocabile se face … în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”; iar potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din aceeași lege: „în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri”.

Prin Sentința nr. 213 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; A aplicat conducătorului autorității pârâte, respectiv Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la data desemnării evaluatorului menționat în dispozitivul Sentinței civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 1278/59/2008; A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemații în garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale și a respins în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Prin Sentința nr. 416 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1278/59/2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E.D., decedat în cursul judecății, și continuată de moștenitoarea E.M. și a fost obligat Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după cum urmează: - să analizeze Dosarul nr. 29688/CC și să desemneze un evaluator; - să emită decizie reprezentând titlul de despăgubiri. Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 3152 din 16 iunie 2010, pronunțată în dosarul cu același număr.

Înainte de promovarea litigiului menționat anterior, dosarul administrativ a fost înaintat la data de 3 decembrie 2008 Primăriei Municipiului Timișoara (fapt necontestat de părți) pentru efectuarea unor verificări în baza dispozițiilor pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. Dosarul administrativ a fost de mai multe ori înaintat Prefectului județului Timiș, care avea obligația de a-l înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2 1 ) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ca urmare a returnării de către Prefect către Primarul Municipiului Timișoara.

Ultima trimitere a dosarului administrativ către Instituția Prefectului județului Timiș având loc la data de 10 iunie 2010, așa cum rezultă din Procesul-verbal de predare-primire nr. 6966 din 10 iunie 2010. În acest context, Curtea de apel a reținut că cererea reclamantei este întemeiată, raportat la art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece autoritatea pârâtă nu a executat hotărârea. Împotriva Sentinței nr. 213 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin Decizia nr. 3850 din 2 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul promovat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând în esență că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta susține că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți, dar susținerile sunt nefondate. Așa cum a reținut instanța de fond, excepția autorității de lucru judecat presupune că ceea ce s-a rezolvat pe cale jurisdicțională într-un prim litigiu va putea fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.M. împotriva Sentinței nr. 16 din 15 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM