ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4272/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4272/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 16 din 15 mai 2012 Curtea
de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererile
formulate de reclamanta E.M. pentru obligarea la plata unei amenzi și la
despăgubiri, conform art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 pe excepția
autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantei împotriva pârâtei
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea Dispoziției
privind titlul de despăgubire, conform Legii nr. 247/2005, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.
Reclamanta a
solicitat prin prezenta acțiune aplicarea amenzii de 20% din salariul minim
brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorității publice pârâte,
prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, începând cu data de 16 iulie 2010,
respectiv după expirarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a
Sentinței nr. 416/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Prin Sentința nr. 416
din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.
1278/59/2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E.D., decedat în
cursul judecății, și continuată de moștenitoarea E.M. și a fost obligat Statul
Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după cum
urmează:
- să analizeze
Dosarul nr. 29688/CC și să desemneze un evaluator;
- să emită decizie
reprezentând titlul de despăgubiri.
Sentința a rămas
irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 3152 din 16 iunie 2010, pronunțată în dosarul
cu același număr.
Prin Decizia nr. 2847
din 18 mai 2011 pronunțată în Dosar nr. 1141/59/2010, Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursurile
declarate de E.M. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
împotriva Sentinței nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, a
casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu
motivarea că, potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a dispus
citarea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor.
În rejudecare, cauza
a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 5 iunie 2011
sub nr. 1141/59/2010*.
În executarea
dispozițiilor date prin sentința de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc.
civ., s-a dispus citarea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Sentința nr. 213
din 26 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ
și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.M., în
contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;
A aplicat
conducătorului autorității pârâte, respectiv Președintelui Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amendă de 20% din salariul minim brut pe
economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de a 30 zi de la rămânerea
irevocabilă a prezentei hotărâri și până la data desemnării evaluatorului
menționat în dispozitivul Sentinței civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă
prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în Dosar nr. 1278/59/2008;
A respins cererea de
chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemații în
garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara și a obligat pârâta la
plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de
judecată parțiale și a respins în rest acțiunea.
Astfel, Curtea de
Apel Timișoara a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele legale ale art. 163
alin. (1) C. proc. civ., pentru tripla identitate de părți, obiect și cauză,
iar Sentința nr. 213/2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara are caracter
definitiv și executoriu potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce privește
cererea reclamantei de obligare a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor la emiterea dispoziției privind titlul de despăgubire conform
Dispoziției nr. 2602/2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara, Curtea a
respins-o ca inadmisibilă în condițiile art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004,
întrucât formularea unei astfel de cereri excede dispozițiilor legale
menționate.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta E.M., fără a indica
vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate
neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și
limitativ prevăzute de lege.
Analizând recursul
formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal
aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ: „dacă
în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să
înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un act, …
executarea hotărârii definitive și irevocabile se face … în cel mult 30 de zile
de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”; iar potrivit dispozițiilor art.
24 alin. (2) din aceeași lege: „în cazul în care termenul nu este respectat se
aplică conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim
brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri”.
Prin Sentința nr. 213
din 26 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ
și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.M., în
contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;
A aplicat
conducătorului autorității pârâte, respectiv Președintelui Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amenda de 20% din salariul minim brut pe
economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de a 30 zi de la rămânerea
irevocabilă a prezentei hotărâri și până la data desemnării evaluatorului
menționat în dispozitivul Sentinței civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă
prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în Dosar nr. 1278/59/2008;
A respins cererea de
chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemații în
garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara și a obligat pârâta la
plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de
judecată parțiale și a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:
Prin Sentința nr. 416
din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.
1278/59/2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E.D., decedat în
cursul judecății, și continuată de moștenitoarea E.M. și a fost obligat Statul
Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după cum urmează:
- să analizeze
Dosarul nr. 29688/CC și să desemneze un evaluator;
- să emită decizie
reprezentând titlul de despăgubiri.
Sentința a rămas
irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 3152 din 16 iunie 2010, pronunțată în dosarul
cu același număr.
Înainte de promovarea
litigiului menționat anterior, dosarul administrativ a fost înaintat la data de
3 decembrie 2008 Primăriei Municipiului Timișoara (fapt necontestat de părți)
pentru efectuarea unor verificări în baza dispozițiilor pct. 16.5 din Normele
metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin
H.G. nr. 1095/2005.
Dosarul administrativ
a fost de mai multe ori înaintat Prefectului județului Timiș, care avea
obligația de a-l înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit
dispozițiilor art. 16 alin. (2
1
) din Titlul VII al Legii nr.
247/2005, ca urmare a returnării de către Prefect către Primarul Municipiului
Timișoara. Ultima trimitere a dosarului administrativ către Instituția
Prefectului județului Timiș având loc la data de 10 iunie 2010, așa cum rezultă
din Procesul-verbal de predare-primire nr. 6966 din 10 iunie 2010.
În acest context,
Curtea de apel a reținut că cererea reclamantei este întemeiată, raportat la
art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece autoritatea pârâtă nu
a executat hotărârea.
Împotriva Sentinței
nr. 213 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 3850
din 2 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul promovat de Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând în esență că în mod corect
Curtea de Apel Timișoara a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004.
Recurenta susține că
nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți, dar
susținerile sunt nefondate.
Așa cum a reținut
instanța de fond, excepția autorității de lucru judecat presupune că ceea ce
s-a rezolvat pe cale jurisdicțională într-un prim litigiu va putea fi opus,
fără posibilitatea dovezii contrare într-un proces ulterior, care are legătură
cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 20 din Legea nr.
554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de E.M. împotriva Sentinței nr. 16 din 15 mai 2012 a Curții de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM