ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună aplicarea conducătorului autorității publice pârâte, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere începând cu data de 17 iulie 2010, până la data executării efective a hotărârii judecătorești, precum și obligarea autorității pârâte la plata despăgubirilor pentru întârzierea executării titlului executoriu, în cuantum de 15.000 RON.

Reclamanta a arătat în motivarea acțiunii că în ciuda faptului că prin sentința nr. 416 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să pună în executare dispoziția Primarului Municipiului Timișoara din 01 noiembrie 2006 cu privire la obligația de a numi societatea de evaluare în vederea obținerii titlului de despăgubiri pentru apartamentul din Timișoara, totuși pârâtă nu a înțeles să pună în executare hotărârea judecătorească, nici până la data introducerii prezentei acțiuni.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că dosarul de despăgubire nu a fost încă remis Secretariatului Comisiei Centrale deși s-a solicitat urgentarea transmiterii acestuia, astfel că procedura administrativă prevăzută de art. 16 din Legea nr. 247/2005 nu poate fi parcursă. Totodată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție a Primarului și Primăriei Municipiului Timișoara. Prin sentința nr. 75 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, a admis în parte acțiunea reclamantei E.M.

formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a aplicat conducătorului pârâtei o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la punerea în executare a sentinței nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, respingând în rest acțiunea reclamantei. Totodată, Curtea de Apel a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în contradictoriu cu chemații în garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă, în cuantum de 1.300 RON.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că deși Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la analizarea Dosarului nr. 29688/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei de reprezentând titlul de despăgubiri, totuși până în prezent titlul de despăgubiri nu a fost emis, dosarul administrativ fiind înaintat de mai multe ori Prefectului Județului Timiș.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instituie un mecanism de constrângere a conducătorului instituției care nu pune în executare o hotărâre judecătorească , scopul amenzii fiind acela de a grăbi punerea în executare pentru viitor, astfel că amenda prevăzută de textul de lege menționat, urmează a se aplica începând cu cea de a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la data executării sentinței nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. În ceea ce privește capătul de cerere privind despăgubirile în cuantum de 1.500 RON, instanța de fond a constatat că acesta este neîntemeiat, întrucât pârâta nu a avut posibilitatea executării, de vreme ce dosarul administrativ nu i-a fost remis, iar eventualul prejudiciu cauzat prin executarea cu întârziere urmează a fi acoperit printr-o plată actualizată a despăgubirilor, astfel cum prevede Legea nr. 247/2005.

Referitor la cererea de chemare în garanție a Primarului și a Primăriei Municipiului Timișoara, prima instanță a constatat că instituțiile chemate în garanție au făcut dovada înaintării dosarului administrativ către Instituția Prefectului Timiș la data de 10 iunie 2010, prin urmare nu li se poate imputa împrejurarea că dosarul nu a ajuns la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Curtea de apel, având în vedere soluția de admitere a acțiunii, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, parțiale, în cuantum de 1.300 RON, către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, în principal pentru că nu a fost citat conducătorul autorității administrative - persoană ce are calitate procesuală potrivit art. 24 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, instanța de fond a aplicat în mod greșit măsurile de constrângere prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, dosarul reclamantei-intimate fiind retrimis la entitatea notificată pentru completare. Recurenta nu și-a încadrat în drept motivele de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente: Potrivit art. 24 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 554/2004, răspunderea pentru neexecutarea hotărârii definitive și irevocabile, în ipoteza prevăzută de alin. (1) al art. 24 menționat, revine atât autorității publice, cât și „conducătorului autorității sau, după caz, persoanei obligate” - sancțiunea aplicabilă acestora fiind de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere. În speță, instanța de fond a aplicat sancțiunea amenzii fără a dispune citarea în cauză a conducătorului autorității administrative și fără a-l nominaliza, încălcând astfel normele de procedură referitoare la citarea părților.

Față de acest motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) (teza a 2-a) va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare, pentru citarea în cauză a conducătorului autorității administrative. Totodată, cu ocazia rejudecării, instanța de fond se va pronunța și în legătură cu celelalte apărări ale pârâtei, privind obligația executării, în măsura în care sunt admisibile în faza de executare a hotărârii judecătorești rămasă irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de E.M. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.