ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6063/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6063/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Cadrul procesual.
Prin cererea adresată Înaltei Curți, la data
de 14 iunie 2011, Primarul Municipiului Timișoara a formulat cerere de
revizuire a deciziei nr. 2847 din 18 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, invocând ca temei al cererii dispozițiile art. 322 pct. 6 C.
proc. civ.
2.Hotărârea instanței
de recurs.
Prin decizia nr. 2847
din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost admise
recursurile declarate de E.M. și Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curții de
Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că a fost
casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 24 alin. (2) și art. 25
din Legea nr. 554/2004, răspunderea pentru neexecutarea hotărârii definitive și
irevocabile, în ipoteza prevăzută de alin. (1) al art. 24 menționat, revine atât
autorității publice, cât și „conducătorului autorității sau, după caz,
persoanei obligate” - sancțiunea aplicabilă acestora fiind de 20% din salariul minim
pe economie pe zi de întârziere.
În speță, instanța de
fond a aplicat sancțiunea amenzii fără a dispune citarea în cauză a conducătorului
autorității administrative și fără a-l nominaliza, încălcând astfel normele de
procedură referitoare la citarea părților.
Față de acest motiv
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, a casat hotărârea
atacată și a dispus trimiterea spre rejudecare, pentru citarea în cauză a
conducătorului autorității administrative.
Cererea de
revizuire formulată de Primarul Municipiului Timișoara.
Prin motivele
formulate revizuentul a arătat că motivele de recurs formulate în cauză au fost
comunicate cu o zi înainte de termenul de judecată, încălcându-se în mod
evident dreptul său la apărare. A invocat lipsa totală de apărare, precizând că
desfășurarea normală a judecății nu este concepută fără ca instanța să asculte
concluziile fiecărei părți în toate fazele procesuale.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea cererii de revizuire, în temeiul art.
323 alin. (1) C. proc. civ., analizând motivele formulate în raport cu decizia
atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va
respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu
dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și
procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condițiile legii.
C. proc. civ.
reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328),
cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.
322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de
apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, se poate cere în cele 9 cazuri expres prevăzute de
articolul arătat.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte, a constatat că, în cauza dedusă judecății,
instanța de control judiciar a admis recursurile formulate și a trimis cauza
spre rejudecare la aceeași instanță.
Așa fiind, Înalta
Curte, constată că cererea de față nu poate fi primită, întrucât procedând la
verificarea deciziei atacate în raport cu motivul de revizuire formulat, a
rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de
dispozițiile legale.
Văzând și
dispozițiile art. 326 alin (3) C. proc. civ., în conformitate cu care
dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care
se întemeiază, Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire formulată.
Pentru a se putea
cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, legiuitorul a impus
condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea
unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută de instanța de fond, fie
aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră
stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare
raportului juridic dedus judecății, decât cea care a fost aleasă până în acel
moment.
Or, o atare situație
nu se regăsește în cauza de față, mai mult cererea revizuentului ca, pe această
cale, instanța de reformare să reaprecieze probele și modul de interpretare și
aplicare a dispozițiilor legale referitoare la comunicarea motivelor de recurs
și la respectarea dreptului la apărare, nu se încadrează în limitele stabilite
de legiuitor în cadrul art. 322 C. proc. civ.
Pentru aceste
considerente, văzând că motivele de reformare a deciziei atacate nu se
încadrează în motivele prevăzute de lege, Înalta Curte, va respinge cererea de
revizuire de față ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 2847
din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 decembrie 2011.