ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6063/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei. 1. Cadrul procesual. Prin cererea adresată Înaltei Curți, la data de 14 iunie 2011, Primarul Municipiului Timișoara a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2847 din 18 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând ca temei al cererii dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. 2.Hotărârea instanței de recurs. Prin decizia nr. 2847 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de E.M. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 24 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 554/2004, răspunderea pentru neexecutarea hotărârii definitive și irevocabile, în ipoteza prevăzută de alin. (1) al art. 24 menționat, revine atât autorității publice, cât și „conducătorului autorității sau, după caz, persoanei obligate” - sancțiunea aplicabilă acestora fiind de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere. În speță, instanța de fond a aplicat sancțiunea amenzii fără a dispune citarea în cauză a conducătorului autorității administrative și fără a-l nominaliza, încălcând astfel normele de procedură referitoare la citarea părților. Față de acest motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte, a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea spre rejudecare, pentru citarea în cauză a conducătorului autorității administrative. 3. Cererea de revizuire formulată de Primarul Municipiului Timișoara. Prin motivele formulate revizuentul a arătat că motivele de recurs formulate în cauză au fost comunicate cu o zi înainte de termenul de judecată, încălcându-se în mod evident dreptul său la apărare. A invocat lipsa totală de apărare, precizând că desfășurarea normală a judecății nu este concepută fără ca instanța să asculte concluziile fiecărei părți în toate fazele procesuale. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea cererii de revizuire, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., analizând motivele formulate în raport cu decizia atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cele 9 cazuri expres prevăzute de articolul arătat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, a constatat că, în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar a admis recursurile formulate și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Așa fiind, Înalta Curte, constată că cererea de față nu poate fi primită, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivul de revizuire formulat, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale. Văzând și dispozițiile art. 326 alin (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire formulată.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care a fost aleasă până în acel moment. Or, o atare situație nu se regăsește în cauza de față, mai mult cererea revizuentului ca, pe această cale, instanța de reformare să reaprecieze probele și modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale referitoare la comunicarea motivelor de recurs și la respectarea dreptului la apărare, nu se încadrează în limitele stabilite de legiuitor în cadrul art. 322 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, văzând că motivele de reformare a deciziei atacate nu se încadrează în motivele prevăzute de lege, Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire de față ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 2847 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.