ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3850/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 75 din 24 februarie 2011 pronunțată în Dosar nr. 1141/59/ 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea formulată de E.M.

și a aplicat conducătorului pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la data executării Sentinței civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 1278/59/2008; a respins în rest acțiunea reclamantei; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în contradictoriu cu chemații în garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale către reclamantă în cuantum de 1.300 RON, reprezentând onorariu avocat.

Prin Decizia nr. 2847 din 18 mai 2011 pronunțată în Dosar nr. 1141/59/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de E.M. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că, potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a dispus citarea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1141/59/2010*. În executarea dispozițiilor date prin sentința de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., s-a dispus citarea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin Sentința nr. 213 din 26 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; A aplicat conducătorului autorității pârâte, respectiv Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la data desemnării evaluatorului menționat în dispozitivul Sentinței civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 1278/59/2008; A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemații în garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale și a respins în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele: Prin Sentința nr. 416 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1278/59/2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E.E., decedat în cursul judecății, și continuată de moștenitoarea E.M. și a fost obligat Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după cum urmează: - să analizeze Dosarul nr. 29688/CC și să desemneze un evaluator; - să emită decizie reprezentând titlul de despăgubiri. Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3152 din 16 iunie 2010, pronunțată în dosarul cu același număr.

Înainte de promovarea litigiului menționat anterior, dosarul administrativ a fost înaintat la data de 3 decembrie 2008 Primăriei Municipiului Timișoara (fapt necontestat de părți) pentru efectuarea unor verificări în baza dispozițiilor pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. Dosarul administrativ a fost de mai multe ori înaintat Prefectului Județului Timiș, care avea obligația de a-l înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2 1 ) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ca urmare a returnării de către Prefect către Primarul Municipiului Timișoara.

Ultima trimitere a dosarului administrativ către Instituția Prefectului Județului Timiș având loc la data de 10 iunie 2010, așa cum rezultă din Procesul-verbal de predare-primire nr. 6966 din 10 iunie 2010. În acest context, curtea de apel a reținut că cererea reclamantei este întemeiată, raportat la art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece autoritatea pârâtă nu a executat hotărârea. Pe de altă parte, a reținut că începând cu data de 19 martie 2012, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, executarea unor dispoziții stabilite prin hotărârea judecătorească sunt suspendate de drept, respectiv cea privind evaluarea imobilelor și emiterea titlurilor de despăgubiri.

Raportat la această situație, Curtea a ajuns la concluzia că toate celelalte activități ale pârâtei, cu excepția evaluărilor și emiterii titlurilor, se cuvin a se desfășura normal, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce înseamnă că, în speță, pârâta trebuie să ia toate măsurile pentru ca la data încetării suspendării procedura să-și reia de urgență cursul, respectiv va trebui să analizeze documentația și să desemneze evaluatorul (numai procedurile de evaluare propriu-zise fiind suspendate). În temeiul art. 63 C. proc. civ., a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în contradictoriu cu chemații în garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara deoarece nici desemnarea evaluatorului și nici emiterea titlului nu sunt în competența acestor autorități, dosarul administrativ fiind înaintat pârâtei.

În temeiul art. 274 și art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, corespunzător părții admise din acțiune. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte: - Nerespectarea principiului dreptului la apărare și implicit dreptul părților la un proces echitabil, consfințite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit recurentei, în cauză trebuia citat în nume personal președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în raport de prevederile art. 24 alin (2) coroborate cu art. 25 din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre. - Aplicarea greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 față președintele C.C.S.D., care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

La acest punct, recurenta insistă asupra faptului că atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor aparține Comisiei Centrale, organism colegial și că, între membrii comisiei nu există raporturi de subordonare, așa încât președintele „nu are competența de a constrânge pe ceilalți membri să adopte o anume decizie". Citând o decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 1346 din 7 martie 2011, recurenta susține că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești răspunderea aparține întregii Comisii, și, deci, președintele singur nu poate fi amendat. - Nu se poate reține refuzul nejustificat din partea președintelui C.C.S.D.

de executare a Sentinței nr. 416 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara. În dezvoltarea criticii, recurenta susține că la data de 18 ianuarie 2011 a fost desemnat evaluatorul în Dosarul nr. 29688/CC, raportul de evaluare a fost efectuat și comunicat reclamantei, care l-a și contestat, societatea de evaluare menținându-și opinia asupra valorii stabilite în raport. De asemenea, raportul de evaluare a fost introdus pe lista dosarelor în ședința C.C.S.D. din data de 14 decembrie 2011 și reintrodus în ședința din 9 martie 2012 în vederea aprobării emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, însă din lipsa cvorumului necesar, nu s-au putut desfășura lucrările Comisiei. În opinia recurentei, hotărârea judecătorească fost pusă în executare, cu respectarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 4/2012. - Obligarea sa la plata cheltuielile de judecată este neîntemeiată, în condițiile în care Președintele C.C.S.D. nu stă în judecată în nume propriu, ci în calitate de reprezentant și pe cale de consecință nu poate fi obligat, în nume propriu, la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința recurată în prezenta cauză a fost pronunțată în rejudecare, în baza Deciziei civile nr. 2847/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, decizie prin care s-a stabilit cu titlu obligatoriu conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., introducerea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ: „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un act, (…) executarea hotărârii definitive și irevocabile se face (…) în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”; iar potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din aceeași lege: „în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri”.

Din interpretarea textului de lege mai sus citat rezultă fără echivoc că amenda de 20% pentru neexecutarea în termen a hotărârii judecătorești irevocabile se aplică conducătorului autorității publice obligate. Așadar, susținerea recurentei în sensul că autoritatea obligată, respectiv C.C.S.D., este un organism colegial este nerelevantă față de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ. Cum în cauză prin Sentința civilă nr. 416 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta a fost obligată printre altele să desemneze un evaluator, în condițiile Legii nr. 247/2005, obligație ce nu a fost respectată în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanța fondului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din aceeași lege.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care recurenta susține că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, Curtea urmează a-l respinge ca nefondat, având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în raport de care, partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată. În consecință, având în vedere cele mai sus reținute și față de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 213 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ