ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3850/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 75 din 24 februarie 2011

pronunțată în Dosar nr. 1141/59/ 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis în

parte acțiunea formulată de E.M. și a aplicat conducătorului pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor amenda de 20% din salariul minim brut

pe economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 30-a zi de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii și până la data executării Sentinței civile nr. 416 din

30 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr.

1278/59/2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 1278/59/2008; a

respins în rest acțiunea reclamantei; a respins cererea de chemare în garanție

formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în

contradictoriu cu chemații în garanție Primarul și Primăria Municipiului

Timișoara și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale către

reclamantă în cuantum de 1.300 RON, reprezentând onorariu avocat.

Prin Decizia nr. 2847

din 18 mai 2011 pronunțată în Dosar nr. 1141/59/2010, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile

declarate de E.M. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, a

casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu

motivarea că, potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a

dispus citarea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1141/59/2010*.

În executarea

dispozițiilor date prin sentința de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., s-a dispus citarea în cauză a Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Prin Sentința nr. 213

din 26 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

E.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor;

A aplicat

conducătorului autorității pârâte, respectiv Președintelui Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 30-a zi de la rămânerea

irevocabilă a prezentei hotărâri și până la data desemnării evaluatorului

menționat în dispozitivul Sentinței civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosar nr. 1278/59/2008;

A respins cererea de

chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemații în

garanție Primarul și Primăria Municipiului Timișoara și a obligat pârâta la

plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de

judecată parțiale și a respins în rest acțiunea.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin Sentința nr. 416

din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr.

1278/59/2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E.E., decedat în

cursul judecății, și continuată de moștenitoarea E.M. și a fost obligat Statul

Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după cum

urmează:

- să analizeze

Dosarul nr. 29688/CC și să desemneze un evaluator;

- să emită decizie

reprezentând titlul de despăgubiri.

Sentința a rămas

irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3152 din 16

iunie 2010, pronunțată în dosarul cu același număr.

Înainte de promovarea

litigiului menționat anterior, dosarul administrativ a fost înaintat la data de

3 decembrie 2008 Primăriei Municipiului Timișoara (fapt necontestat de părți)

pentru efectuarea unor verificări în baza dispozițiilor pct. 16.5 din Normele

metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin

H.G. nr. 1095/2005.

Dosarul administrativ

a fost de mai multe ori înaintat Prefectului Județului Timiș, care avea

obligația de a-l înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2

1

) din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, ca urmare a returnării de către Prefect către Primarul

Municipiului Timișoara. Ultima trimitere a dosarului administrativ către

Instituția Prefectului Județului Timiș având loc la data de 10 iunie 2010, așa

cum rezultă din Procesul-verbal de predare-primire nr. 6966 din 10 iunie 2010.

În acest context,

curtea de apel a reținut că cererea reclamantei este întemeiată, raportat la

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece autoritatea pârâtă nu

a executat hotărârea.

Pe de altă parte, a

reținut că începând cu data de 19 martie 2012, odată cu intrarea în vigoare a

O.U.G. nr. 4/2012, executarea unor dispoziții stabilite prin hotărârea

judecătorească sunt suspendate de drept, respectiv cea privind evaluarea

imobilelor și emiterea titlurilor de despăgubiri.

Raportat la această

situație, Curtea a ajuns la concluzia că toate celelalte activități ale

pârâtei, cu excepția evaluărilor și emiterii titlurilor, se cuvin a se

desfășura normal, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce

înseamnă că, în speță, pârâta trebuie să ia toate măsurile pentru ca la data

încetării suspendării procedura să-și reia de urgență cursul, respectiv va

trebui să analizeze documentația și să desemneze evaluatorul (numai procedurile

de evaluare propriu-zise fiind suspendate).

În temeiul art. 63 C.

proc. civ., a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă,

în contradictoriu cu chemații în garanție Primarul și Primăria Municipiului

Timișoara deoarece nici desemnarea evaluatorului și nici emiterea titlului nu

sunt în competența acestor autorități, dosarul administrativ fiind înaintat

pârâtei.

În temeiul art. 274

și art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei

de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, corespunzător

părții admise din acțiune.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta combate

hotărârea fondului sub următoarele aspecte:

- Nerespectarea

principiului dreptului la apărare și implicit dreptul părților la un proces

echitabil, consfințite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit recurentei,

în cauză trebuia citat în nume personal președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în raport de prevederile art. 24 alin (2) coroborate

cu art. 25 din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că sancțiunea amenzii nu

poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice obligată

prin hotărâre.

- Aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 față președintele

C.C.S.D., care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

La acest punct, recurenta

insistă asupra faptului că atribuția de emitere a deciziilor referitoare la

acordarea titlurilor aparține Comisiei Centrale, organism colegial și că, între

membrii comisiei nu există raporturi de subordonare, așa încât președintele „nu

are competența de a constrânge pe ceilalți membri să adopte o anume

decizie".

Citând o decizie de

speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, nr. 1346 din 7 martie 2011, recurenta susține că în cazul

neexecutării unei hotărâri judecătorești răspunderea aparține întregii Comisii,

și, deci, președintele singur nu poate fi amendat.

- Nu se poate reține

refuzul nejustificat din partea președintelui C.C.S.D. de executare a Sentinței

nr. 416 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

În dezvoltarea

criticii, recurenta susține că la data de 18 ianuarie 2011 a fost desemnat

evaluatorul în Dosarul nr. 29688/CC, raportul de evaluare a fost efectuat și

comunicat reclamantei, care l-a și contestat, societatea de evaluare menținându-și

opinia asupra valorii stabilite în raport.

De asemenea, raportul

de evaluare a fost introdus pe lista dosarelor în ședința C.C.S.D. din data de

14 decembrie 2011 și reintrodus în ședința din 9 martie 2012 în vederea

aprobării emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, însă din lipsa

cvorumului necesar, nu s-au putut desfășura lucrările Comisiei.

În opinia recurentei,

hotărârea judecătorească fost pusă în executare, cu respectarea dispozițiilor

O.U.G. nr. 4/2012.

- Obligarea sa la

plata cheltuielile de judecată este neîntemeiată, în condițiile în care

Președintele C.C.S.D. nu stă în judecată în nume propriu, ci în calitate de

reprezentant și pe cale de consecință nu poate fi obligat, în nume propriu, la

plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal

aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Sentința recurată în

prezenta cauză a fost pronunțată în rejudecare, în baza Deciziei civile nr.

2847/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, decizie prin care s-a stabilit cu titlu obligatoriu

conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., introducerea în cauză a Președintelui

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ: „dacă

în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să

înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un act, (…)

executarea hotărârii definitive și irevocabile se face (…) în cel mult 30 de

zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”; iar potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din aceeași lege: „în cazul în care termenul nu este

respectat se aplică conducătorului autorității publice o amendă de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept

la despăgubiri”.

Din interpretarea

textului de lege mai sus citat rezultă fără echivoc că amenda de 20% pentru

neexecutarea în termen a hotărârii judecătorești irevocabile se aplică

conducătorului autorității publice obligate.

Așadar, susținerea

recurentei în sensul că autoritatea obligată, respectiv C.C.S.D., este un

organism colegial este nerelevantă față de dispozițiile art. 24 alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ.

Cum în cauză prin

Sentința civilă nr. 416 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara,

rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, recurenta a fost obligată printre altele să

desemneze un evaluator, în condițiile Legii nr. 247/2005, obligație ce nu a

fost respectată în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în mod corect instanța fondului a făcut aplicarea dispozițiilor art.

24 alin. (2) din aceeași lege.

În ceea ce privește

motivul de recurs prin care recurenta susține că în mod greșit a fost obligată

la plata cheltuielilor de judecată, Curtea urmează a-l respinge ca nefondat,

având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în raport de care, partea

care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată.

În consecință, având

în vedere cele mai sus reținute și față de prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 213 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ