ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4171/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4171/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

S.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Președintele Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților - D.C.N., obligarea acesteia la

plata unei amenzi, care să reprezinte echivalentul a 20% din salariul minim

brut pe economie, calculată pe fiecare zi de întârziere din data de 22 noiembrie

2010 până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Sentința civilă nr. 507 din 27 ianuarie 2009,

Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de către reclamant în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

obligând pe aceasta să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de

evaluare în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru construcția

demolată, obiect al Dispoziției nr. X din 16 noiembrie 2006 a Primăriei

București.

Prin Decizia nr. 4497

din 22 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca

nefondat recursul formulat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 507/2009, rămasă astfel

irevocabilă.

Reclamantul a

susținut că până în prezent nu s-au adus la îndeplinire dispozițiile Sentinței

nr. 507 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, deși data de 22

noiembrie 2010 era data limită în care Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor era obligată să se conformeze sentinței civile mai sus indicate.

A mai arătat

reclamantul că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII art. 13

alin. (2) și (4), pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - D.C.N. are calitatea de membru și de conducător al lucrărilor

Comisiei Centrale, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2)

din Legea 554/2004.

formulată în cauză

Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca

inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, formulând și cerere de chemare

în garanție a Primăriei Municipiului București, instituție căreia i s-a

restituit dosarul aferent Dispoziției nr. X din 16 noiembrie 2006 pentru

clarificarea unor aspecte.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 4079 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul

S.C.V., și în consecință, a aplicat Președintelui Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților și Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere de la data de 10 februarie 2010 la zi.

Curtea a respins

cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

A arătat Curtea că nu

mai exista niciun impediment, nicio etapă intermediară pentru desemnarea

evaluatorului, iar, cum hotărârea a rămas irevocabilă la 22 octombrie 2010,

trebuia executată cel mai târziu la 22 noiembrie 2010.

Or, prima adresă,

după rămânerea irevocabilă a sentinței civile a cărei neexecutare se invocă, a

fost făcută de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților abia în

25 februarie 2011, adică după primirea citației pentru prezenta cerere la 18

februarie 2011 și la mai bine de 3 luni de când hotărârea ar fi trebuit să fie

deja executată, fiind invocate în apărare aspecte care au fost invocate și cu

prilejul judecării cauzei finalizate cu hotărârea a cărei executare se

solicită, aspect ce nu mai poate face obiectul judecății, intrând în puterea

lucrului judecat.

Curtea a mai reținut

că, față de dispozițiile Legii nr. 247/2005, pârâta este asimilată de lege

conducătorului instituției pârâte din Dosarul nr. 5560/2/2009, în care a fost

pronunțată Sentința nr. 507/2009.

Cererea de chemare în

garanție a Primăriei Municipiului București a fost apreciată ca neîntemeiată,

întrucât, pe de o parte, amenda fiind personală, nu se poate dispune obligarea

unei alte persoane la plata acesteia, iar, pe de altă parte, nu se poate reține

o culpă a acestei instituții pentru nedesemnarea unui evaluator.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, Președintele Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților - D.C.N., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a reiterat

toate apărările de fond care au fost supuse cenzurii instanței în litigiul

anterior purtat între părți, finalizat cu pronunțarea hotărârii judecătorești

despre a cărei neexecutare este vorba în cauza de față. Aceste aspecte nu mai

pot fi însă reevaluate în cadrul recursului de față, soluțiile criticate de

recurent trecând în puterea lucrului judecat.

Punctual, în privința

sentinței atacate cu recursul de față, recurentul formulează următoarele

critici:

4.1. Dispozitivul

Sentinței nr. 507 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu cuprinde nicio obligație în

sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și, implicit, a

președintelui său.

4.2. Oricum,

obligația de desemnare a unui evaluator s-a adus la îndeplinire în ședința

Comisiei Centrale din data de 8 decembrie 2010, având această calitate SC

R.T.S. SRL

4.3. Greșit s-a

respins cererea de chemare în garanție. Culpa aparține Primăriei Municipiului

București, căreia i s-a restituit dosarul de despăgubire.

4.4. Recurentul

consideră că nu are nicio culpă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești

câtă vreme a utilizat toate mijloacele puse la îndemână de lege pentru a

complini lipsurile din dosarul de despăgubire în vederea punerii efective în

executare a dispoziției instanței.

4.5. Nu se poate

reține în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005,

câtă vreme Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este un organism

colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi legale. Votul

președintelui este, de asemenea, egal cu al celorlalți membri.

4.6. Greșit a fost

aplicată amenda începând cu data de 10 februarie 2010, în realitate sentința

trebuia executată în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile,

adică de la 22 octombrie 2010, respectiv 22 noiembrie 2010.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, cât și în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este

fondat numai în privința criticii expuse la pct. I.4.6. din decizie, adică

numai în privința momentului de la care se impune aplicarea amenzii, pentru argumentele

expuse în continuare.

și de drept relevante

Intimatul-reclamant

S.C.V. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca

obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi

de întârziere, președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - D.C.N., cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a

Sentinței civile nr. 507 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia

nr. 4497 din 22 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

„(1) Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință

sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va

face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen,

în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice

sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere.”

Așa fiind, rezultă că

președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților avea

obligația de a executa sentința menționată, potrivit căreia Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia „să desemneze un evaluator care să

procedeze la întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii titlului de

despăgubire pentru construcția demolată obiect al Dispoziției nr. X din 16

noiembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului București”, cel mai târziu la

data de 22 noiembrie 2010.

Necontestat, acest

fapt nu s-a realizat așa încât soluția Curții de Apel de amendare a

conducătorului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este

legală, urmând a fi modificată doar data de la care se aplică sancțiunea, care

este 22 noiembrie 2010, iar nu 10 februarie 2010, cum în mod eronat s-a

reținut.

De aceea, critica

expusă la pct. I.4.6. este legală și ea va antrena admiterea recursului în

sensul preconizat anterior.

Toate celelalte

critici formulate de recurent sunt nefondate.

Împrejurarea că

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ori conducătorul său nu

au fost părți în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea ce se execută nu este

relevantă, câtă vreme art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi

conferă Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor (critica de la pct. I.4.1).

Nici susținerea că

obligația stabilită prin dispozitiv ar fi fost executată (critica de la pct.

I.4.2) nu poate fi primită, pentru că nu are o bază factuală.

Deși recurentul a

susținut în memoriul de recurs că atașează o dovadă, Înalta Curte a constatat

că nu există la dosar nicio probă în sensul afirmat. În orice caz, presupusa

dată a executării este 8 decembrie 2010, moment ulterior datei de 22 noiembrie

2010, așa încât și din această perspectivă apărarea este nefondată.

Soluția de respingere

a cererii de chemare în garanție este legală. În plus față de argumentația

corect expusă de judecătorul fondului, Înalta Curte reține și că debitorul

obligației de executat nu poate transfera sarcina ori răspunderea executării

unei alte entități. Dispozitivul sentinței trebuie adus la îndeplinire

întocmai, neputându-se invoca fapte exterioare, cum ar fi de pildă împrejurarea

că dosarul de despăgubire ar fi fost restituit Primăriei Municipiului

București, mai ales că instanțele judecătorești au invocat constant caracterul

nelegal al acestei practici administrative. De altfel, dispoziția de restituire

emisă de Primarul General a fost supusă atât cenzurii Tribunalului București

(Sentința civilă nr. 1454 din 23 noiembrie 2007) cât și instanței de contencios

administrativ care a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă (sentința

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

nr. 507 din 27 ianuarie 2010) așa încât recurentul nu are nicio justificare

pentru modul în care a procedat (criticile de la pct. I.4.3. și I.4.4.).

În fine, împrejurarea

că potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile

membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocată ca argument pentru neexecutarea

unei hotărâri judecătorești în termenul legal. Conducătorul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților avea obligația legală de a organiza

activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea

termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, mai ales că

dispozitivul viza numai desemnarea unui evaluator. De asemenea, nu s-au

prezentat dovezi din care să rezulte că recurentul a dispus măsurile necesare

pentru executarea hotărârii judecătorești dar ceilalți membri ai comisiei s-ar

fi opus (critica de la pct. 1.4.5.).

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ. raportat la art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul

și se va modifica sentința în sensul precizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de către Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - D.C.N. împotriva Sentinței civile nr. 4079 din 8 iunie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința recurată în sensul că amenda se aplică începând cu data de 22

noiembrie 2010 și până la data executării sentinței.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 septembrie 2011.