ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3806/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta L.T. a chemat în judecată Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând

obligarea pârâtului la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului

de evaluare privind imobilul din Timișoara în vederea stabilirii măsurilor

reparatorii prin echivalent; 2. obligarea pârâtului la emiterea deciziei

conținând titluri de plată pentru despăgubirile cuvenite stabilite de către

evaluatorul desemnat; 3. obligarea pârâtului la transferul sumelor reprezentând

contravaloarea titlurilor de plată în termen de 15 zile de la eliberarea

deciziei în contul reclamantei și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 08 ianuarie 2009 Instituția

Prefectului Județului Timiș, a transmis dispoziția nr. 2743 din 09 octombrie 2007

emisă de Primarul Municipiului Timișoara, împreună cu dosarul nr. 1455/2001

referitor la imobilul menționat, la Secretariatul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, iar acest dosar a fost înregistrat la autoritatea

pârâtă sub nr. 42758/ CC.

Reclamanta a mai

arătat că, după trei ani de la data înregistrării, dosarul său se afla încă în

perioada de așteptare în vederea soluționării, deși a formulat notificări în

temeiul Legii nr. 10/2001 în anul 2001.

Pârâtul a depus

întâmpinare (fila 14) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive pentru capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată și excepția

prematurității emiterii titlului de plată, iar pentru primul capăt de cerere a

solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 3767 din 6 octombrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă, dispunând obligarea pârâtului să transmită dosarul acesteia unui

evaluator sau unei societății de evaluatori, în vederea întocmirii raportului

de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Totodată, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a respins celelalte capete de

cerere ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că refuzul autorității pârâte cu privire

la obligația prevăzută de art. 16 alin. (5), cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005

este nejustificat și nelegal, motiv pentru care a obligat-o să transmită

dosarul reclamantei, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, evaluatorului, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

S-a mai reținut că,

întrucât Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

emite titluri de plată, transferul acestor titluri, aparținând Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârât este întemeiată.

Față de această

rezolvare dată excepției lipsei calității procesuale pasive, excepția

prematurității plății și a emiterii deciziei de plată invocate de pârâtă apar

de prisos a mai fi analizate.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut

că sentința recurată este netemeinică, întrucât nu poate fi vorba de un refuz

nejustificat al autorității pârâte la obligația prevăzută de art. 16 alin. (5)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ci de o procedură administrativă completă

specială, care presupune o serie de etape premergătoare emiterii titlului de

despăgubire.

S-a mai susținut de

către recurentă că, prin O.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de

acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, a fost

modificat și completat Titlul VII din Legea nr. 247/2005 fiind introdus și cap.

VI Secțiunea referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubire.

Potrivit

modificărilor și completărilor aduse art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005

prin actul susmenționat dispozițiile autorităților publice locale vor fi

centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise

Secretariatului Comisie Centrale, însoțite de referatul conținând avizul de

legalitate al instituției prefectului, precum și de înscrisuri, care atestă

imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii deținute de

autoritățile notificate.

S-a mai susținut că prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 Comisia Centrală a stabilit două

categorii de dosare respectiv de transmitere anterior apariției O.U.G. nr. 81/2007

și cele transmise după intrarea în vigoare a actului normativ amintit.

Concluzionând,

recurenta a susținut că instanța ar fi trebuit să țină seama că Decizia nr. 2815/2008

a Comisiei Centrale nu face altceva decât să respecte egalitatea de tratament a

persoanelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, stabilind o

modalitate de soluționare convenabilă pentru toți.

Cât privește dosarul

de despăgubire, s-a susținut că acesta este incomplet, lipsind situația

despăgubirilor încasate la preluare, urmând ca după completare, în ordine

stabilită de Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale să fie desemnat un

evaluator și transmis la evaluare.

Recursul este nefondat.

În fapt, reclamanta

L.T. a solicitat instanței să oblige pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator pentru a întocmi un

raport de evaluare a imobilului din Timișoara, să emită decizia conținând

titlul de plată pentru despăgubirile cuvenite și să-i transfere sumele

reprezentând contravaloarea titlurilor de plată.

Reclamanta a arătat

că dosarul aferent Dispoziției nr. 2743 din 9 octombrie 2007 emis de Primăria

Municipiului Timișoara, a fost transmis Secretarului Comisie Centrale, fiind

declanșată procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cadrul acestei

proceduri prevăzute de Titlul VII sunt parcurse următoarele etape: etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa evaluării și emiterea de Comisa

Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În speță, etapa

transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă, în sensul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 2743/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului

Timișoara, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 42758/ CC.

Cît privește etapa

evaluării trebuie menționat faptul că intervalul de 1 an și 3 luni de la

înregistrarea dosarului și cel de 5 luni parcurs de la introducerea acțiunii și

până la soluționarea cauzei este un interval ce depășește „termenul rezonabil”

și care conduce la concluzia că autoritatea pârâtă refuză în mod nejustificat

să soluționeze cererea reclamantei. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a

admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să transmită dosarul către un

evaluator sau către o societate de evaluatori, în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Referitor la

celelalte două capete ale cererii de chemare în judecată, respectiv emiterea

deciziei conținând titlul de plată și transferul sumelor reprezentând

contravaloarea acestor titluri de plată,în mod corect instanța de fond a

hotărât respingerea acestora ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005 „titlurile de despăgubire

sunt certificate emise de Cancelaria Primului ministru, prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care

încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român

corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a

fi exercitate prin conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea”.

În cauză reclamanta a

solicitat instanței să oblige pârâtul să-i emită titluri de plată iar nu titlu

de despăgubiri. Cum titlurile de plată și titlurile de conversie sunt

certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

iar nu de Comisia Centrală și cum Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților nu este parte în cauză în mod corect instanța de fond a reținut

că capetele 2 și 3 din acțiune au fost îndreptate împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală pasivă.

Față de această

excepție, corect a fost reținut și faptul că excepția prematurității plății și

a emiterii deciziei de plată invocate de pârâtă sunt de prisos a mai fi

analizate.

Examinând și din

oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat de Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței civile nr. 3767 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2011.