ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 27

ianuarie 2011 astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta B.L. a chemat în

judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtelor la

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în

Timișoara, imposibil de restituit în natură.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că, inițial, prin Dispoziția nr. 1143 din 18 aprilie

2005, Primăria Municipiului Timișoara a dispus acordarea de măsuri reparatorii

sub formă de titluri de valoare nominală în cuantum de 397.183.089 ROL.

Ulterior, urmare a

sentinței civile nr. 298 din 14 februarie 2006 a Tribunalului Timiș,

irevocabilă, aceeași autoritate a administrației publice locale a emis

Dispoziția nr. 549 din 13 februarie 2007, prin care s-a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Reclamanta a mai

arătat că, de la data primirii dosarului, pârâtele nu au finalizat procedura

prevăzută de actul normativ sus-menționat.

Prin Sentința civilă

nr. 226 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a admis

acțiunea formulată în contradictoriu cu ambele pârâte, dispunând obligarea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât

potrivit dispozițiilor art. 13

1

din Legea nr. 247/2005, coordonează

întregul proces de acordare a despăgubirilor.

Pe fondul litigiului,

prima instanță a constatat că în mod nejustificat pârâtele nu au finalizat

procedura administrativă, aflându-se în culpă pentru tergiversarea soluționării

cererii de despăgubiri.

Împotriva sentinței

au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat și în recurs

lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de împrejurarea că, potrivit

capitolului V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 entitatea învestită cu

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În recursul formulat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a învederat faptul că

procedura administrativă legală este în curs de desfășurare, dosarul de

despăgubire al reclamantei fiind analizat cu prioritate, trimis la evaluare,

raportul întocmit urmând a fi aprobat în ședința comisiei.

În raport de situația

concretă, pârâta a arătat că nu se poate reține tergiversarea nejustificată a

soluționării cererii de despăgubiri, existând cauze obiective pentru care

dosarul nu a fost finalizat.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este fondat, urmând a

fi admis, în timp ce recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor nu este întemeiat, impunându-se respingerea lui.

Astfel, în cadrul

procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, atribuțiile Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților constau în prima etapă în centralizarea și analizarea dosarelor

conținând dispozițiile prin care s-au propus despăgubiri, prin Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe care autoritatea pârâtă

îl coordonează.

În privința emiterii

deciziei reprezentând titlu de despăgubire, această atribuție revine potrivit

art. 16 alin. (7) Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În raport de această

împrejurare, susținerea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

privind lipsa calității sale procesuale pasive este întemeiată, Curtea urmând

ca, admițând recursul, să respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu

această pârâtă.

Referitor la recursul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea constată că în mod

întemeiat s-a reținut de către prima instanță depășirea termenului rezonabil

pentru soluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia

să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative de acordare a

măsurilor reparatorii, nu poate conduce la ideea că pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost

conferită, să procedeze discreționar și să manifeste pasivitate.

În consecință, Curtea

reține că este evidentă intenția de tergiversare a soluționării dosarului de

despăgubiri al reclamantei, pârâta având obligația, pentru respectarea

termenului rezonabil, să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă

acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, procedura

administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării și, până în

prezent, nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Pentru considerentele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 226 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași

sentințe.

Modifică în parte

sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei B.L. față de

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.