ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 ianuarie 2011 astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta B.L. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Timișoara, imposibil de restituit în natură. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, inițial, prin Dispoziția nr. 1143 din 18 aprilie 2005, Primăria Municipiului Timișoara a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală în cuantum de 397.183.089 ROL.

Ulterior, urmare a sentinței civile nr. 298 din 14 februarie 2006 a Tribunalului Timiș, irevocabilă, aceeași autoritate a administrației publice locale a emis Dispoziția nr. 549 din 13 februarie 2007, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Reclamanta a mai arătat că, de la data primirii dosarului, pârâtele nu au finalizat procedura prevăzută de actul normativ sus-menționat. Prin Sentința civilă nr. 226 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu ambele pârâte, dispunând obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât potrivit dispozițiilor art. 13 1 din Legea nr. 247/2005, coordonează întregul proces de acordare a despăgubirilor. Pe fondul litigiului, prima instanță a constatat că în mod nejustificat pârâtele nu au finalizat procedura administrativă, aflându-se în culpă pentru tergiversarea soluționării cererii de despăgubiri. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat și în recurs lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de împrejurarea că, potrivit capitolului V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 entitatea învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a învederat faptul că procedura administrativă legală este în curs de desfășurare, dosarul de despăgubire al reclamantei fiind analizat cu prioritate, trimis la evaluare, raportul întocmit urmând a fi aprobat în ședința comisiei. În raport de situația concretă, pârâta a arătat că nu se poate reține tergiversarea nejustificată a soluționării cererii de despăgubiri, existând cauze obiective pentru care dosarul nu a fost finalizat.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este fondat, urmând a fi admis, în timp ce recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este întemeiat, impunându-se respingerea lui. Astfel, în cadrul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, atribuțiile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților constau în prima etapă în centralizarea și analizarea dosarelor conținând dispozițiile prin care s-au propus despăgubiri, prin Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe care autoritatea pârâtă îl coordonează.

În privința emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, această atribuție revine potrivit art. 16 alin. (7) Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În raport de această împrejurare, susținerea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților privind lipsa calității sale procesuale pasive este întemeiată, Curtea urmând ca, admițând recursul, să respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă. Referitor la recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea constată că în mod întemeiat s-a reținut de către prima instanță depășirea termenului rezonabil pentru soluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii.

Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii, nu poate conduce la ideea că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar și să manifeste pasivitate. În consecință, Curtea reține că este evidentă intenția de tergiversare a soluționării dosarului de despăgubiri al reclamantei, pârâta având obligația, pentru respectarea termenului rezonabil, să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării și, până în prezent, nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 226 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași sentințe. Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei B.L. față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.