ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1604/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1604/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

primă instanță.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, reclamanta G.J. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtele să emită decizia pentru

stabilirea despăgubirilor, aferentă Dosarului nr. 46090/CC, în termen de 30 de

zile de la data pronunțării sentinței. Reclamanta a mai solicitat să fie

obligate pârâtele la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 RON/zi de

întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data efectivă a

emiterii deciziei de despăgubire.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr.

10/2001, autorul ei, G.F., a întocmit notificare către Prefectura Județului

Timiș, prin intermediul B.E.J. I.M., prin care a solicitat despăgubiri pentru

imobilul preluat în mod abuziv prin Decretul nr. 189/1949, înscris în CF nr. X

Timișoara, nr. top X și Y, compus din teren în suprafață totală de 3.990 mp și

construcție aferentă, situate în Timișoara, str. R.

S-a mai precizat că

la 12 ianuarie 2003 numitul G.F. a decedat, reclamanta preluând demersurile

făcute de acesta în calitate de unic moștenitor. La aproape 10 ani de la

inițierea procedurii legale (interval în care a contactat toate instituțiile

statului implicate în procesul de retrocedare), în data de 24 septembrie 2009,

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis Decizia nr. 277,

decizie prin care se răspundea parțial notificării și se propunea acordarea de

măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru

terenul în suprafață totală de 3.990 mp, situat în Timișoara, str. R.,

înregistrat în CF nr. X Timișoara, nr. top X și Y; în ceea ce privește

acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție, a fost declinată

competența de soluționare în favoarea Primăriei Timișoara.

Decizia astfel emisă

a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

constituindu-se Dosarul nr. 46090/CC, în vederea stabilirii cuantumului

despăgubirilor și acordării acestora, conform dispozițiilor Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

A susținut reclamanta

că potrivit prevederilor art. 13

1

și respectiv art. 16 alin. (5) și

(7) din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aveau

obligația ca, după numirea unui evaluator autorizat care să stabilească valoarea

despăgubirilor, să emită titlul de despăgubire pe numele său. Cu toate acestea,

a trecut mai mult de un an de la data emiterii Deciziei nr. 277 din 24

septembrie 2009, răstimp în care a solicitat de mai multe ori pârâtelor numirea

unui evaluator și emiterea titlului de despăgubire în Dosarul nr. 46090/CC,

singurul răspuns primit din partea Autorității Națională pentru Restituirea

Proprietăților fiind adresa nr. 3157/L10/1071/2011, emisă de Direcția pentru

Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001, prin care era informată că Dosarul nr.

46090/CC se află în curs de analiză în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

S-a mai opinat că

neemiterea titlului de despăgubire constituie o încălcare a obligației impuse

pârâtelor de art. 13

1

și art. 16 alin. (5) și (7) din Legea nr.

247/2005, dar și un refuz nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum

este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar cu toate

că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită în care Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie obligată să emită actul administrativ

solicitat - titlul de despăgubire - acest demers trebuie făcut de către

autoritatea respectivă într-un termen rezonabil, astfel încât să nu se ajungă

la crearea unui prejudiciu sau, cu alte cuvinte, la mărirea celui inițial;

neemiterea promptă a titlului de despăgubire privează în mod nejustificat

exercitarea dreptului de proprietate, garanție impusă de art. 44 din

Constituția României, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea acțiunii reclamantei față de aceasta, invocând excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, în raport cu capătul de cerere privind

obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru Dosarul

nr. 46090/CC, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat, prin întâmpinarea depusă la

dosar, respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, iar

referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii cerute de

reclamantă, a solicitat respingerea ca inadmisibil, potrivit dispozițiilor art.

580

3

C. proc. civ. neputându-se acorda daune cominatorii.

de apel.

Prin Sentința civilă

nr. 273 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată, instanța

obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în Dosarul

nr. 46090/CC. A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor

cominatorii, precum și acțiunea reclamantei față de pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității sale

procesuale pasive.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 16 din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, dispozițiile entităților învestite cu soluționarea

notificărilor sunt supuse controlului de legalitate realizat de Prefect (alin.

(2

1

), predându-se apoi Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu întregul dosar aferent acestora, cu

această ocazie făcându-se o nouă verificare, de data aceasta numai a

legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei

Centrale, apreciind că în mod întemeiat cererea de restituire în natură este

respinsă, demarează procedura de evaluare finalizată prin emiterea titlului de

despăgubire.

A mai reținut prima

instanță că în speță, procedura de evaluare a fost demarată, dar pârâta

motivează că evaluatorul P.I. nu îndeplinește condițiile contractuale pentru

anul 2011, conform H.G. nr. 527/2006, urmând ca în ședința viitoare a Comisiei

să fie numit un alt evaluator.

A apreciat

judecătorul fondului că în aceste condiții, neemiterea titlului de despăgubire

constituie un refuz nejustificat de îndeplinire a unei obligații legale, iar

justificarea la care se trimite în întâmpinare este lipsită de orice suport.

În ce privește

capătul de cerere relativ la plata daunelor cominatorii, s-a reținut că

reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să

solicite aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind

contenciosul administrativ.

S-a constatat că

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate

procesuală pasivă deoarece nu această entitate este învestită cu emiterea

deciziei, reprezentând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor invocând dispozițiile art. 299, 304 pct. 9 și 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că

neemiterea titlului de despăgubire constituie un refuz nejustificat și că în

cauză nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare a dosarului de

despăgubire, neținând seama de apărările privind complexitatea procedurii

administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și de

faptul că dosarul fiind complet, urmează a fi desemnat un evaluator sau o

societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare, că

decizia conținând titlul de despăgubire va fi emisă numai după parcurgerea

etapei evaluării din procedura administrativă prevăzute de Legea nr. 247/2005,

act normativ care nu stabilește un termen pentru soluționarea dosarelor privind

acordarea despăgubirilor, ceea ce nu implică un refuz nejustificat din partea

autorității emitente.

Susține că în mod

netemeinic și nelegal a fost obligată direct la emiterea titlului de

despăgubire fără respectarea etapei evaluării imobilului solicitat și fără a

lua în considerare că impunerea unei astfel de obligații, cu trecerea peste

etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la

conjuncturi juridice anormale, și existenta unei hotărâri judecătorești

irevocabile, care nu poate fi pusă în executare, având în vedere aspectele

legate de legalitatea dispoziției emise de entitatea notificată, devenind

astfel aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.

intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă

G.J. nu a formulat întâmpinare conform art. 308 C. proc. civ. însă prin

concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca

nefondat insistând asupra existenței refuzului nejustificat de neîndeplinire a

unei obligații legale, arătând că etapa evaluării nu reprezintă o operație

administrativă de sine stătătoare astfel cum în mod eronat sugerează pârâta

recurentă ci ea este încorporată atribuției de emitere a deciziei reprezentând

titlul de despăgubire și mai mult că demersul pentru numirea evaluatorului a

fost realizat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, având deci

o valoare pro causa.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Intimata-reclamantă a

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a

păși la etapa evaluării imobilului situat în municipiul Timișoara, str. R.,

pentru care autorul reclamantei a formulat notificare din anul 2001 și după

finalizarea acestei operațiuni administrative pârâta să emită titlu de

despăgubire, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 277

din 24 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a

propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul-teren în suprafață de

3990 mp, iar în ceea ce privește imobilul-construcție și-a declinat competența

de soluționare în favoarea Primăriei Municipiului Timișoara, astfel Dosarul

aferent deciziei nr. 277/2009 a fost transmis Secretariatului Comisiei

Centrale, fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

Este adevărat în

cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul

normativ menționat, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a

înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile ari. 16

alin. (1) și (2) Capitolul V Titlul VII. modificat și completat prin O.U.G nr.

81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către

Secretariatul Comisiei Centrale etapa evaluării, etapă în care dosarul va fi transmis

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia

Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui

titlul în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007

În cauză

intimata-reclamantă a formulat o cerere privind soluționarea cu prioritate a

Dosarului nr. 46090/CC. în condițiile art. 3 din Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2008 a Comisiei Centrale, potrivit cărora, în cazuri excepționale,

temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va putea

decide tratarea eu prioritate a unui anumit dosar solicitare aprobată de către

Comisia Centrală.

Deși legea nu impune

un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în soluționarea

cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie soluționate

într-un termen rezonabil, deoarece intimata-reclamantă are dreptul la un proces

echitabil și la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6

parag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar termenul rezonabil de

soluționare a cauzei, cuprinde și durata procedurilor administrative impuse de

lege anterior sesizării instanței, în speță fiind inclusă și procedura

administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.

Calculul termenului

rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001, în temeiul

Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se constată că instanța de fond a procedat

în mod corect la obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, caz în care trebuie urgentată procedura de evaluare a imobilului

care odată finalizată poate determina emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire.

A proceda altfel, ar

însemna a accepta conduita culpabilă a pârâtului care datorită lipsei de

eficiență în derularea etapelor procedurii instituite precum și a lipsei de

diligență în rezolvarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil, ar lipsi

pe reclamantă de protecția ce îi este asigurată de prevederile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție.

Susținerile

recurentei-pârâte în sensul că ar fi făcut demersurile legale în vederea

numirii unui evaluator autorizat, nu echivalează cu îndeplinirea obligației

legale, în condițiile în care nici în recurs nu s-a făcut dovada parcurgerii

etapei evaluării imobilului și mai mult din întreaga procedură care presupune

emiterea titlului de despăgubire, procedura prevăzută de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, etapa evaluării și emiterii titlului de despăgubire nu a fost

parcursă până în prezent.

Mai mult așa cum

susține intimata-reclamantă întârzierea soluționării dosarului de despăgubiri,

determinată de faptul că în dosarul respectiv a fost numit un prim evaluator,

evaluator care nu a îndeplinit condițiile legale pentru desfășurarea

activității, situație care a reclamat numirea unui al doilea evaluator, este

imputabilă în totalitate recurentei-pârâte.

Aceste elemente

constituie argumente pentru păstrarea sentinței fondului sub aspectul obligării

comisiei la continuarea procedurii administrative, atât etapa evaluării cât și

cea vizând emiterea actului administrativ reprezentând titlu de despăgubire în

temeiul Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 273 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2012.

Procesat de GGC - AS