ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1604/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii și procedura derulată în primă instanță. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta G.J. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtele să emită decizia pentru stabilirea despăgubirilor, aferentă Dosarului nr. 46090/CC, în termen de 30 de zile de la data pronunțării sentinței. Reclamanta a mai solicitat să fie obligate pârâtele la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 RON/zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data efectivă a emiterii deciziei de despăgubire.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, autorul ei, G.F., a întocmit notificare către Prefectura Județului Timiș, prin intermediul B.E.J. I.M., prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv prin Decretul nr. 189/1949, înscris în CF nr. X Timișoara, nr. top X și Y, compus din teren în suprafață totală de 3.990 mp și construcție aferentă, situate în Timișoara, str. R. S-a mai precizat că la 12 ianuarie 2003 numitul G.F. a decedat, reclamanta preluând demersurile făcute de acesta în calitate de unic moștenitor.

La aproape 10 ani de la inițierea procedurii legale (interval în care a contactat toate instituțiile statului implicate în procesul de retrocedare), în data de 24 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis Decizia nr. 277, decizie prin care se răspundea parțial notificării și se propunea acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață totală de 3.990 mp, situat în Timișoara, str. R., înregistrat în CF nr. X Timișoara, nr. top X și Y; în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Primăriei Timișoara. Decizia astfel emisă a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituindu-se Dosarul nr. 46090/CC, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și acordării acestora, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A susținut reclamanta că potrivit prevederilor art. 13 1 și respectiv art. 16 alin. (5) și (7) din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aveau obligația ca, după numirea unui evaluator autorizat care să stabilească valoarea despăgubirilor, să emită titlul de despăgubire pe numele său. Cu toate acestea, a trecut mai mult de un an de la data emiterii Deciziei nr. 277 din 24 septembrie 2009, răstimp în care a solicitat de mai multe ori pârâtelor numirea unui evaluator și emiterea titlului de despăgubire în Dosarul nr. 46090/CC, singurul răspuns primit din partea Autorității Națională pentru Restituirea Proprietăților fiind adresa nr. 3157/L10/1071/2011, emisă de Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001, prin care era informată că Dosarul nr. 46090/CC se află în curs de analiză în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

S-a mai opinat că neemiterea titlului de despăgubire constituie o încălcare a obligației impuse pârâtelor de art. 13 1 și art. 16 alin. (5) și (7) din Legea nr. 247/2005, dar și un refuz nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar cu toate că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie obligată să emită actul administrativ solicitat - titlul de despăgubire - acest demers trebuie făcut de către autoritatea respectivă într-un termen rezonabil, astfel încât să nu se ajungă la crearea unui prejudiciu sau, cu alte cuvinte, la mărirea celui inițial; neemiterea promptă a titlului de despăgubire privează în mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate, garanție impusă de art. 44 din Constituția României, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei față de aceasta, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport cu capătul de cerere privind obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru Dosarul nr. 46090/CC, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, iar referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii cerute de reclamantă, a solicitat respingerea ca inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 580 3 C. proc.

civ. neputându-se acorda daune cominatorii. 2. Hotărârea Curții de apel. Prin Sentința civilă nr. 273 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată, instanța obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în Dosarul nr. 46090/CC. A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, precum și acțiunea reclamantei față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității sale procesuale pasive.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dispozițiile entităților învestite cu soluționarea notificărilor sunt supuse controlului de legalitate realizat de Prefect (alin. (2 1 ), predându-se apoi Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu întregul dosar aferent acestora, cu această ocazie făcându-se o nouă verificare, de data aceasta numai a legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale, apreciind că în mod întemeiat cererea de restituire în natură este respinsă, demarează procedura de evaluare finalizată prin emiterea titlului de despăgubire.

A mai reținut prima instanță că în speță, procedura de evaluare a fost demarată, dar pârâta motivează că evaluatorul P.I. nu îndeplinește condițiile contractuale pentru anul 2011, conform H.G. nr. 527/2006, urmând ca în ședința viitoare a Comisiei să fie numit un alt evaluator. A apreciat judecătorul fondului că în aceste condiții, neemiterea titlului de despăgubire constituie un refuz nejustificat de îndeplinire a unei obligații legale, iar justificarea la care se trimite în întâmpinare este lipsită de orice suport. În ce privește capătul de cerere relativ la plata daunelor cominatorii, s-a reținut că reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să solicite aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

S-a constatat că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu această entitate este învestită cu emiterea deciziei, reprezentând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. 3. Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând dispozițiile art. 299, 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că neemiterea titlului de despăgubire constituie un refuz nejustificat și că în cauză nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire, neținând seama de apărările privind complexitatea procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și de faptul că dosarul fiind complet, urmează a fi desemnat un evaluator sau o societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare, că decizia conținând titlul de despăgubire va fi emisă numai după parcurgerea etapei evaluării din procedura administrativă prevăzute de Legea nr. 247/2005, act normativ care nu stabilește un termen pentru soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor, ceea ce nu implică un refuz nejustificat din partea autorității emitente.

Susține că în mod netemeinic și nelegal a fost obligată direct la emiterea titlului de despăgubire fără respectarea etapei evaluării imobilului solicitat și fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligații, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și existenta unei hotărâri judecătorești irevocabile, care nu poate fi pusă în executare, având în vedere aspectele legate de legalitatea dispoziției emise de entitatea notificată, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ. 4. Apărarea intimatei-reclamante. Intimata-reclamantă G.J. nu a formulat întâmpinare conform art. 308 C. proc.

civ. însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat insistând asupra existenței refuzului nejustificat de neîndeplinire a unei obligații legale, arătând că etapa evaluării nu reprezintă o operație administrativă de sine stătătoare astfel cum în mod eronat sugerează pârâta recurentă ci ea este încorporată atribuției de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și mai mult că demersul pentru numirea evaluatorului a fost realizat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, având deci o valoare pro causa. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a păși la etapa evaluării imobilului situat în municipiul Timișoara, str. R., pentru care autorul reclamantei a formulat notificare din anul 2001 și după finalizarea acestei operațiuni administrative pârâta să emită titlu de despăgubire, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 277 din 24 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul-teren în suprafață de 3990 mp, iar în ceea ce privește imobilul-construcție și-a declinat competența de soluționare în favoarea Primăriei Municipiului Timișoara, astfel Dosarul aferent deciziei nr. 277/2009 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Este adevărat în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ menționat, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile ari.

16 alin. (1) și (2) Capitolul V Titlul VII. modificat și completat prin O.U.G nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale etapa evaluării, etapă în care dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 În cauză intimata-reclamantă a formulat o cerere privind soluționarea cu prioritate a Dosarului nr. 46090/CC.

în condițiile art. 3 din Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, potrivit cărora, în cazuri excepționale, temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va putea decide tratarea eu prioritate a unui anumit dosar solicitare aprobată de către Comisia Centrală. Deși legea nu impune un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în soluționarea cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie soluționate într-un termen rezonabil, deoarece intimata-reclamantă are dreptul la un proces echitabil și la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6 parag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar termenul rezonabil de soluționare a cauzei, cuprinde și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanței, în speță fiind inclusă și procedura administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.

Calculul termenului rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se constată că instanța de fond a procedat în mod corect la obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, caz în care trebuie urgentată procedura de evaluare a imobilului care odată finalizată poate determina emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. A proceda altfel, ar însemna a accepta conduita culpabilă a pârâtului care datorită lipsei de eficiență în derularea etapelor procedurii instituite precum și a lipsei de diligență în rezolvarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil, ar lipsi pe reclamantă de protecția ce îi este asigurată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Susținerile recurentei-pârâte în sensul că ar fi făcut demersurile legale în vederea numirii unui evaluator autorizat, nu echivalează cu îndeplinirea obligației legale, în condițiile în care nici în recurs nu s-a făcut dovada parcurgerii etapei evaluării imobilului și mai mult din întreaga procedură care presupune emiterea titlului de despăgubire, procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, etapa evaluării și emiterii titlului de despăgubire nu a fost parcursă până în prezent. Mai mult așa cum susține intimata-reclamantă întârzierea soluționării dosarului de despăgubiri, determinată de faptul că în dosarul respectiv a fost numit un prim evaluator, evaluator care nu a îndeplinit condițiile legale pentru desfășurarea activității, situație care a reclamat numirea unui al doilea evaluator, este imputabilă în totalitate recurentei-pârâte.

Aceste elemente constituie argumente pentru păstrarea sentinței fondului sub aspectul obligării comisiei la continuarea procedurii administrative, atât etapa evaluării cât și cea vizând emiterea actului administrativ reprezentând titlu de despăgubire în temeiul Titlul VII din Legea nr. 247/2005. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 273 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012. Procesat de GGC - AS