ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5043/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești la data de 10 noiembrie 2011, reclamantul G.M.G. a chemat în judecată pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligate să-i emită titlu de despăgubire pentru suma de 24.069.013 lei, în principal, sau pentru suma de 16.468.000 lei, în subsidiar, în Dosarul nr. 22414/FFCC/2010. A solicitat ca executarea obligației să aibă loc sub sancțiunea plății de penalități de câte 5000 lei pe zi de întârziere, reprezentând dobânda aferentă sumei la care este îndreptățit la despăgubiri, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu argumentele că s-a impus completarea dosarului cu acte doveditoare, din care să reiasă suprafața de teren ce a fost preluată de la autorul B.N. și categoria de folosință la momentul preluării abuzive a suprafeței propusă la despăgubiri, cu documente concludente pentru identificarea amplasamentului actual. A precizat că, a primit dosarul la data de 27 septembrie 2010, parcurgându-se etapele prevăzute de lege, inclusiv evaluarea, realizată la data de 04 iulie 2011, urmând ca, în următoarea ședință, să se decidă emiterea titlului de despăgubire. A precizat de asemenea că, întârzierile înregistrate în soluționarea dosarului reclamantului au la bază motive obiective care nu-i pot fi imputate, datorită necesității completării dosarului, nefiind depășit termenul rezonabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din aceleași considerente și datorită neîndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, a considerat că nu poate fi obligată la plata penalităților. A fost formulată întâmpinare și de către pârâta A.N.R.P., invocându-se lipsa calității sale procesuale pasive, cu indicarea dispozițiilor art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 479 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G.M.G., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată pârâta C.C.S.D. să emită de îndată titlu de despăgubire pentru suma de 24.069.013 lei, calculată în raportul de evaluare, respingând capătul de cerere privind plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere, ca prematur formulat.

A fost respinsă acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 805 din 11 februarie 2008, emisă de Comisia Județeană Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și celor forestiere, s-a dispus validarea propunerii Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole Budeasa, în sensul că, autorului B.N., prin moștenitoarea P.S., să i se calculeze despăgubiri bănești pentru suprafața de 21,74 ha., întrucât nu există posibilitatea de a fi restituită în natură.

P.S. a cesionat reclamantului suprafața menționată, prin contractul de cesiune din 28 iunie 2010, iar acesta a cesionat, la rândul său, cota de 60% din drepturi către L.E., prin contractele de cesiune din 28 septembrie 2010 și din 06 decembrie 2010. Așa cum se precizează de către pârâtă, dosarul s-a înregistrat la C.C.S.D., la data de 27 septembrie 2010, sub nr. 22414/FFCC/2010, iar pârâta C.C.S.D. a dispus efectuarea raportului de evaluare în data de 25 noiembrie 2010, prin care s-a stabilit valoarea de 24.069.013 lei pentru teren. Instanța a reținut că deși nu a fost contestată valoarea de către persoanele interesate, s-a dispus efectuarea unei noi expertize în luna iunie a anului 2011, stabilindu-se o valoare de 16.468.000 lei.

Instanța a constatat că pârâta nu a justificat necesitatea efectuării celei de-a doua lucrări, iar valoarea corectă este cea stabilită în prima lucrare, întrucât este de notorietate faptul că a scăzut valoarea de circulație a imobilelor în anul 2011. De asemenea, pârâta nu se poate prevala de necesitatea completării dosarului, întrucât nu se putea dispune efectuarea raportului de expertiză, în situația în care nu existau suficiente înscrisuri; practic, nu putea fi executată lucrarea fără a exista acte de proprietate, indicii legate de amplasament, etc. Expertul era cel care trebuia să precizeze inexistența înscrisurilor, putând să le solicite și inclusiv, pârâta. De aceea, a concluzionat instanța că după efectuarea primului raport de expertiză, pârâta era obligată să emită de îndată titlul de despăgubire, pentru a nu prejudicia drepturile părților.

S-a reținut că instituția pârâtă a desemnat un nou expert, după scăderea prețurilor de circulație a terenurilor, pentru a diminua suma ce trebuie acordată, tergiversând emiterea titlului de despăgubire și ulterior acestui moment.

Instanța constată că părțile au fost diligente în obținerea titlului de despăgubire, adresându-se pârâtelor prin plângerile înregistrate la data de 07 decembrie 2010 și la data de 06 iunie 2011, însă fără niciun fel de rezultat, iar tergiversarea emiterii titlului de despăgubire de către pârâta C.C.S.D., l-a împiedicat pe reclamant să obțină în termen legal acțiuni la Fondul Proprietatea pentru valoarea reală a terenului, neputând obține nici dividendele din anul 2010. Instanța a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru întârziere ca prematur formulată, considerând că pârâta este de bună-credință și va emite titlul de despăgubire, în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, recomandând părților ca, în cazul în care aceasta nu se va conforma, să uzeze de dispozițiile art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004, solicitând totodată, în afara amenzii de întârziere de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere și despăgubiri pentru întârziere; dacă nici de această dată nu se va conforma, în termenul de 30 de zile de la data aplicării amenzii, neexecutarea din motive imputabile, constituie infracțiune.

Întrucât emiterea titlului de plată este doar în sarcina pârâtei C.C.S.D., având în vedere dispozițiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., va fi respinsă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă. 3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Recurenta a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond arătat că în mod greșit a reținut instanța că este un refuz nejustificat de a soluționa cererea, întrucât în cauza de față nu există o astfel de exprimare explicită. S-a arătat că în cauza dedusă judecății, sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care prevăd în cadrul procedurii administrative parcurgerea mai multor etape, care au fost parcurse de autoritate într-un termen mai mult decât rezonabil.

S-a arătat că în cauza dedusă judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent a fost transmis la Secretariatul Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 22414/FFCC/2010. S-a arătat că dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, însă în urma analizării dosarului de despăgubire s-a constatat că dosarul trebuie completat cu acte doveditoare din care să reiasă suprafața de teren ce a fost preluată de la autorul B.N. și categoria de folosință la momentul preluării abuzive a suprafeței propuse la despăgubiri, cu documente concludente pentru identificarea amplasamentului actual al terenului.

S-a arătat că documentele solicitate au fost transmise instituției la data de 27 septembrie 2010 după care, dosarul a fost transmis unei societăți de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, fiind întocmit și raportul de evaluare. Recurenta a precizat că în următoarea ședință a Comisiei urmează să se decidă în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ori în sensul trimiterii dosarului spre reevaluare. În ședința Comisiei s-a dispus trimiterea dosarului ce-l privește pe reclamant spre reevaluare, fiind dată prin această ultimă evaluare, valoarea de piață a terenului din momentul evaluării. Recurenta a invocat și dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 arătând că în contextul în care emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată Comisia nu poate acționa în afara cadrului legal.

II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să emită titlul de despăgubire pentru suma de 16.468.000 lei, pentru considerentele ce urmează: În cauza de față, Înalta Curte a constatat că în cauza dedusă judecății Comisia Județeană Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a transmis la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamantului, fiind înregistrat cu nr. 22414/FFCC/2010 în vederea emiterii titlului de despăgubire potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.

În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.nr.

81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului și obligând autoritatea la emiterea titlului de despăgubire. Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora "prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională." Critica recurentei cu privire la raportul de evaluare reținut de instanța de primă jurisdicție, urmează a fi primită de Înalta Curte, reținând că suma de 16.468.000 lei, reținută în raportul de evaluare a imobilului pentru care se acordă despăgubiri este suma corectă.

Astfel, această sumă corespunde ultimului raport de evaluare și reflectă întocmai valoarea de piață la momentul evaluării a imobilului. Înalta Curte reține că raportul de evaluare trebuie întotdeauna să stabilească o valoare de piață cât mai apropiată de data la care urmează a se acorda despăgubirea, iar în cauză acest ultim raport îndeplinește criteriile arătate. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 479 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta să emită titlul de despăgubire pentru suma de 16.468.000 lei, stabilită în raportul de evaluare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - NN