ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1222/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții F.M.,

N.P., M.M.Ș., N.M.B.T., în calitate de moștenitori ai defunctei N.M., au chemat

în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor,

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei

să emită decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire, să efectueze

rapoartele de evaluare a imobilelor ce formează obiectul Dosarelor A.N.R.P. nr.

42812/2008, nr. 46817/2008 și nr. 42320/2008, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că sunt titularii dosarelor de despăgubiri mai

sus indicate, iar în momentul de față pârâta dovedește o atitudine pasivă, în

sensul nesoluționării acestora, lăsându-le în nelucrare, motiv pentru care s-a

formulat prezenta acțiune.

Prin Sentința civilă

nr. 241/F-CONT din 13 aprilie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții F.M., N.P.,

M.M.Ș. și N.M.B.T., în calitate de moștenitori ai defunctei N.M. în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, a

obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul

nr. 42812/CC, aferent Dispoziției nr. 4223/2008, Dosarul nr. 46817/CC, aferent

Dispoziției nr. 4222/2008, modificată prin Dispoziția nr. 320/2009, și Dosarul

nr. 42320/CC, aferent Dispoziției nr. 3662/2008.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 16 din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, dispozițiile entităților învestite cu soluționarea

notificărilor sunt supuse controlului de legalitate realizat de Prefect apoi,

se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor,

împreună cu întregul dosar aferent acestora, iar cu această ocazie se face o

nouă verificare, de data aceasta numai a „legalității respingerii cererii de

restituire în natură.”

Secretariatul

Comisiei Centrale, apreciind că în mod întemeiat cererea de restituire în

natură a fost respinsă, demarează procedura de evaluare finalizată prin

emiterea titlului de despăgubire.

În aceste condiții,

neemiterea titlului de despăgubire într-o perioadă de aproape 3 ani, de când au

fost înaintate dispozițiile emise de primar și actele ce au stat la baza

acestora, se constituie într-un refuz nejustificat de îndeplinire a unei

obligații legale, iar justificarea la care se face trimite în întâmpinare este

lipsită de orice suport.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora

urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005

s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate

deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede

unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea

cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța

litigiului pentru reclamant.

S-au făcut referiri

la etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii în natură a

imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.

Referitor la etapa

evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea

dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în

drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului cu motivele de

recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit prevederilor

art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după

caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu

soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se

acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de

persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților

administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând

avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea

notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor

documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate

prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare

nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

În cauza de față

reclamanții s-au adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru

imobile care nu pot fi restituite în natură, iar instanța de fond a admis

cererea, pornind de la nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se

constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive

care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva

Sentinței civile nr. 241/F-CONT din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AS