ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 73/2011

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

I. Prima instanță

Prin sentința nr. 70 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român - Ministerul

Finanțelor Publice și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților B.E.,

B.M.V. și D.M.V. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva

unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost admisă acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor pe care a obligat-o să desemneze evaluator în vederea stabilirii

despăgubirilor și să emită decizia de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților nu are atribuții în legătură cu întocmirea raportului de

evaluare a despăgubirilor, motiv pentru care a constatat întemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.

De asemenea, Statul Român

reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a reținut instanța de fond, nu

are calitate procesuală pasivă întrucât reclamanții nu au solicitat

valorificarea titlului de despăgubire în sensul plății efective a sumei ce li

se cuvine, arătând faptul că reclamanții încă nu dețin acest titlu, fiind

prematură cererea de altfel.

Pe fondul cauzei deduse judecății, s-a

constatat că reclamanții în calitate de moștenitori ai autorilor lor, sunt

persoane îndreptățite la despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru

suprafața de 3.300 mp teren, astfel cum s-a stabilit prin dispoziția nr. 211

din 18 februarie 2009 a Primarului Municipiului Drăgășani, județul Vâlcea.

Dosarul aferent acestei dispoziții a

fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr. 11314

din 8 mai 2009, fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, care

debutează cu această etapă.

Instanța a stabilit că dispozițiile

art. 16 alin. (1) și (2), Capitolul V, Titlul VII, modificat și completat prin

O.U.G. nr. 81/2007 prevăd etapele următoare: etapa analizării dosarelor, etapa

evaluării, etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire și etapa

valorificării titlului, iar în cauza dedusă judecății, procedura administrativă

declanșată nu a avansat după înregistrarea dosarului reclamanților, fiind

practic stagnată.

De asemenea, instanța a constatat că

la cererea reclamanților din 17 august 2009, de solicitare a unor relații în

legătură cu stadiul de soluționare al dosarului privind despăgubirile cuvenite

acestora, autoritatea pârâtă nu a oferit niciun răspuns.

Pentru aceste considerente, văzând

situația de fapt și de drept a cauzei, instanța de fond a concluzionat că

pârâta a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, în sensul prevăzut

de art.1 din

p

rotocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, astfel, reclamanții au fost vătămați într-un

drept prevăzut de lege, astfel cum dispus prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

a. Motivele de recurs

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cadrul procedurii

administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut

mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat

și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către

Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în

natură a imobilului ce formează obiectul notificării și etapa evaluării,

procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei

reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în condițiile

prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

S-a susținut că, în speță, s-a

parcurs numai etapa transmiterii și înregistrării dosarului cu privire la

măsurile reparatorii în favoarea reclamanților , dosarul aferent deciziei nr. 211

din 18 februarie 2009 fiind transmis de Primăria Municipiului Drăgășani și înregistrat

la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 43940/CC, verificarea respingerii

cererii de restituirii în natură a imobilului notificat și etapa evaluării,

fiind condiționată de ordinea înregistrării dosarelor, așa cum s-a stabilit

prin decizia 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Legiuitorul nu a prevăzut un termen

de soluționare a dosarelor, astfel că prin decizia nr. 2 din 28 ianuarie 2006

emisă în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 s-a

stabilit ca selecția dosarelor de despăgubiri să se facă aleatoriu, însă prin

decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a stabilit drept criteriu de soluționare ordinea înregistrării

dosarelor, toate dosarele fiind împărțite în două categorii, în funcție de data

transmiterii către Secretariatul Comisiei Centrale , dacă aceasta s-a făcut înainte,

sau după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

Recurenta a învederat că dosarul

privind acordarea despăgubirilor în favoarea reclamanților face parte din a

doua categorie, fiind transmis prin Instituția Prefectului Vâlcea la 8 mai 2009

Secretariatului Comisiei Centrale, urmând a se respecta ordinea de înregistrare

a dosarului, acest criteriu just și echitabil fiind aplicabil și reclamanților,

pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi persoanelor îndreptățite,

principiu recunoscut atât în dreptul comunitar, cât și prin deciziile Curții

Constituționale ca reprezentând o modalitate obiectivă de rezolvare a unei

situații.

A concluzionat recurenta că nu

există un refuz nejustificat din partea sa de a desemna un evaluator pentru

imobilul pentru care s-a stabilit dreptul intimaților la despăgubiri, însă

această măsură se va realiza în cadrul și cu respectarea procedurii prevăzute

de Legea nr. 247/2005 republicată, în funcție de ordinea numărului de

înregistrare a dosarului, criteriu obiectiv stabilit de Comisia Centrală, în

temeiul competențelor și în virtutea dreptului de apreciere conferit de

dispozițiile legale în vigoare.

Recurenta a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii

reclamanților, întrucât cererea acestora nu poate fi rezolvată cu aplicarea

unui regim preferențial, prin faptul că s-au adresat instanței de judecată,

peste ordinea cronologică de rezolvare a dosarului lor.

Intimații-reclamanți B.E., B.M.V. și

D.M.V., au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

b. Analiza motivelor de recurs

Analizând sentința criticată, prin

prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului,

precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată

legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Situația de fapt

Intimații – reclamanți au solicitat

despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001 prin notificarea nr. 66/2001 adresată

Primăriei Municipiului Drăgășani pentru terenul în suprafață de 3300 mp situat

în Drăgășani, care nu le mai poate fi restituit în natură, afectat de amenajări

de utilitate publică (teatru de vară, ștrand și parc) teren preluat de statul

român în baza decretului de naționalizare nr. 92/1950 (file 30-32 dosar fond).

Prin dispoziția nr. 89/2008 Primarul

Municipiului Drăgășani a propus acordarea de despăgubiri numai pentru suprafața

de 1000 mp din terenul solicitat, însă prin sentința nr. 391 din 25 aprilie

2008 Tribunalul Vâlcea a admis în parte contestația intimaților, cărora li s-a

recunoscut dreptul de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren notificată

de 3300 mp (file 28-29 dosar fond).

Această hotărâre judecătorească rămasă

definitivă și irevocabilă a fost pusă în executare prin dispoziția Primarului

Municipiului Drăgășani nr. 211 din 18 februarie 2009 prin care s-a propus

acordarea despăgubirilor intimaților, conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005 pentru întreg terenul de 3300 mp situat în Drăgășani, (file25-26 dosar

fond), dosarul cu propunerea de despăgubire fiind înaintat Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților sub nr. 11314 din 8 mai 2009 după

cum rezultă din adresa instituției Prefectului Vâlcea nr. 9371 din 27 mai 2009

de la fila 24 dosar fond.

Intimații au solicitat instituției

recurente cu adresa transmisă cu confirmare de primire la 17 august 2009

relații privind stadiul soluționării dosarului cu privire la despăgubirile

cuvenite, însă recurenta nu le-a răspuns.

Considerentele Înaltei Curți

Recursul pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor București a declarat împotriva sentinței nr.

70 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești prin care a fost obligată să

desemneze un evaluator și să emită titlu de despăgubire în beneficiul

intimaților, conform deciziei nr. 211/2009 a Primarului municipiului Drăgășani

nu cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluția primei instanțe, ci reia

susținerile și argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce

vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia și pe

cale de consecință concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al

soluționării solicitării acestora, de desemnare a unui evaluator și de emitere

a titlului de despăgubire, măsuri ce urmează a fi dispuse în ordinea

înregistrării dosarelor, conform Deciziei sale nr. 2815 din 16 septembrie 2008.

Deși argumentele recurentei privind complexitatea

procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005 care cuprind mai multe etape,

în care sunt antrenate mai multe entități (organe investite cu soluționarea notificării,

evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea

termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților.

Omisiunea legiuitorului de a stabili

un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptățește

autoritatea publică de a determina discreționar acest interval de timp, fiind

necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil, în sensul

dispozițiilor art. 6 par. 1 CEDO.

Termenul rezonabil privește atât durata

procedurilor administrative preliminare, cât și timpul necesar finalizării

procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a hotărârilor

judecătorești, astfel că Statul român avea obligația de a organiza astfel organizarea

puterilor sale, încât să răspundă acestor cerințe și persoana îndreptățită să

poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 CEDO.

Complexitatea etapelor procedurale

reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei

conduite discreționare, de pasivitate, a autorităților publice. Atunci când

Statul Român și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii

persoanele al căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist

prin preluarea abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri

legislative adecvate, transparente, coerente, care să asigure punerea în

aplicare a procedurilor administrative de restituire a imobilelor, sau de plată

a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a

recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri și care astfel au devenit

posesoarele unui „bun” în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, în acest sens pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin hotărârile Viașu împotriva României, Katz și Faimblat din anul 2009.

În speță, raportat la perioada îndelungată

de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii de restituire a

terenului luat abuziv de statul comunist de la autorul intimaților, de la

emiterea notificării nr. 66/2001, prima instanță a concluzionat în mod corect că

au fost încălcate dispozițiile art. 6 CEDO privind dreptul la un proces

echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora

se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența CEDO , nefiind justificate.

c. Soluția instanței de recurs

Constatând că sentința atacată nu

este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din același Cod, Înalta

Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București împotriva sentinței

nr. 70/F- Cont din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2011.