ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, la data de 22 noiembrie 2011, reclamantele F.O.C. și F.A.M. au

chemat în judecată pe pârâții Președintele C.C.S.D. și C.C.S.D., solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea conducătorului

autorității publice pârâte, Președintele C.C.S.D., în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de

20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând din data

de 21 noiembrie 2011 și până la executarea efectivă a Deciziei nr. 2893 din 19

mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ fiscal, irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. 1430/33/2010, în

sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de 2/12

parte din apartamentul nr. 1, din terenul construit aferent acestuia și din

terenul în suprafață de 325 mp, cu nr. top. X, înscrise în CF colectivă nr. X1

Cluj-Napoca și în CF individuală nr. X2 Cluj-Napoca, situate în Cluj-Napoca;

- obligarea pârâtei

C.C.S.D. în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 de RON pe zi, în

favoarea reclamantelor, începând din data de 21 noiembrie 2011 și până la

executarea efectivă a Deciziei nr. 2893 din 19 mai 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare,

reclamantele au arătat că prin Decizia nr. 2893 din 19 mai 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ fiscal, irevocabilă,

pronunțată în Dosarul nr. 1430/33/2010, instanța a admis recursul declarat de

reclamantele F.A.M. și F.O.C. împotriva Sentinței civile nr. 349 din 4

octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 1430/33/2010, a casat

sentința atacată, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta C.C.S.D. să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în cel mult 6 luni de la

pronunțarea deciziei, pentru cota de 2/12 parte din apartamentul nr. 1, din

terenul construit aferent acestuia și din terenul în suprafață de 325 mp, cu

nr. top. X, înscrise în CF colectivă nr. X1 Cluj-Napoca și în CF individuală

nr. X2 Cluj-Napoca, situate în Cluj-Napoca.

Au mai arătat că

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor

(C.C.S.D.) avea obligația să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire,

în Dosarul nr. 29557/CC, cel mai târziu la data de 21 noiembrie 2011, astfel

că, la acest moment se află de drept în întârziere, termenul imperativ de

executare a hotărârii judecătorești irevocabile împlinindu-se la data de 18

noiembrie 200, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată care face

obiectul prezentului dosar.

Față de nerespectarea

obligației pârâtei C.C.S.D. de a pune în executare hotărârea judecătorească

irevocabilă, reiese fără îndoială culpa acesteia, astfel că sunt îndreptățite

să solicite, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, obligarea conducătorului autorității publice pârâte, Președintele

C.C.S.D., la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi

de întârziere, începând din data de 21 noiembrie 2011 și până la executarea

efectivă a sentinței civile irevocabile, precum și obligarea pârâtei la plata

de despăgubiri pentru întârziere, de 1.500 de RON pe zi, în favoarea

reclamantelor, începând din data de 21 noiembrie 2011 și până la executarea efectivă

a sentinței civile irevocabile.

de Apel.

Prin Sentința nr. 761

din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamante, a

aplicat conducătorului instituției, respectiv Președintelui C.C.S.D. o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu

data de 21 noiembrie 2011 și până la executarea Deciziei nr. 2893 din 19 mai

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; a respins petitele privind

obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri și cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că de la data pronunțării Deciziei

nr. 2893 din 19 mai 2011 de către ICCJ, pârâta C.C.S.D. nu a întreprins nici o

acțiune pentru a duce la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina acesteia

de către instanța de judecată, deși termenul impus prin hotărâre pentru aceasta

a fost epuizat.

În acest context,

prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004,

apreciind că ipoteza normei legale este întrunită, sens în care a aplicat

conducătorului instituției pârâte, respectiv Președintelui C.C.S.D. o amendă de

20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 21

noiembrie 2011 și până la executarea Deciziei nr. 2893 din 19 mai 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărarea pârâtei

C.C.S.D. potrivit căreia, în lipsa desemnării oficiale a unui președinte al

instituției, măsura prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu

poate fi aplicată, a fost înlăturată, instanța reținând că există identitate

între persoana pârâtului Președintele C.C.S.D. și cel despre care se pretinde

că poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății și care are ca obiect

aplicarea unei sancțiuni ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătorești,

susținerea contrară fiind nefondată.

Prima instanță a

apreciat că pârâtul este ținut de aducerea la îndeplinire a hotărârii instanței

doar de la data la care întrunește condiția expresă și specială impusă de

legiuitor, aceea de a fi conducătorul instituției obligate să încheie, să

înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris

sau să efectueze anumite operațiuni administrative, astfel că începând cu data

numirii pârâtului în funcție aceasta este persoana despre care se pretinde că

poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății.

Petitul privind

obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri a fost respins instanța apreciind,

raportat la considerentele de fapt și de drept ale speței, că stabilirea

despăgubirilor, ca măsură coercitivă a autorității în exercitarea

prerogativelor legale care-i revin, nu este necesară reținând, totodată și

împrejurarea că nu este dovedit cuantumul acestor despăgubiri.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâta C.C.S.D. care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art.

304

1

C. proc. civ.

Prin memoriul de

recurs, recurenta-pârâtă arată că în soluționarea cauzei pe fond, nu s-a avut

în vedere principiul dreptului la apărare al părților și implicit dreptul

părților la un proces echitabil, consfințite de art. 6 Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Astfel, s-a invocat

în fața instanței de fond existența viciului de procedură în ceea ce privește

citarea președintelui C.C.S.D., iar reclamantele au solicitat aplicarea amenzii

față de conducătorul autorității publice chemate în judecată fără însă să

formuleze o cerere de introducere în proces a acestuia în nume personal deși

pârâta instituție de drept public este diferită față de președintele acesteia

atât în ceea ce privește calitatea procesuală în proces, cât și în ceea ce

privește patrimoniul fiecăruia.

Recurenta-pârâtă

solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul

respingerii acțiunii promovate de către reclamante împotriva președintelui

Comisiei Centrale, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă în prezenta cauză.

Aceasta deoarece în

cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești răspunderea aparține Comisiei în

întregul său și nu Președintelui care are un drept de vot egal cu ceilalți

membrii și nu are competența de a constrânge pe ceilalți membrii să adopte o

anume decizie, respectiv nu poate dispune individual emiterea unei decizii.

Cu privire la executarea Deciziei Civile nr. 2893

din 19 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție arată că nu a

existat intenția de tergiversare a Dosarului de despăgubire nr. 32522/CC în

condițiile în care imediat după emiterea deciziei sus-menționate, a fost numit

Președintele Comisiei prin Decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011 a Primului

Ministru care a convocat membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în vederea participării la lucrările ședinței comisiei pentru

data de 14 decembrie 2011, ora 11:00 însă așa cum rezultă din procesul-verbal

încheiat la această dată nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege, respectiv de

art. 14 alin. (2), teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 însă

dosarul reclamantelor va fi introdus în următoarea ședință a Comisiei Centrale

în vederea desemnării unui evaluator.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând sentința

recurată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele

conform art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat

pentru următoarele considerente.

fapt și de drept relevante.

Prin Decizia nr. 2893

din 19 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ fiscal, irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. 1430/33/2010,

instanța a admis recursul declarat de reclamantele F.A.M. și F.O.C. împotriva

Sentinței civile nr. 349 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr.

1430/33/2010, a casat sentința atacată, a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în cel mult

6 luni de la pronunțarea deciziei în favoarea reclamantelor.

Dispozițiile

instanței cu privire la obligația de emitere a deciziei reprezentând titlu de

despăgubire nu au fost puse în executare până la promovarea acțiunii și nici în

recurs nu s-a făcut această dovadă.

Criticile subsumate

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate,

judecătorul fondului pentru considerentele expuse la pct. I.1 din decizie a

apreciat că în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.

554/2004 se impune aplicarea sancțiunii cu amendă Președintelui C.C.S.D.,

soluție împărtășită și de instanța de recurs.

Într-adevăr potrivit

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare:

„(1) Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere.”

În temeiul acestor

prevederi legale, președintele C.C.S.D. era obligat ca, până la data de 19

noiembrie 2011, potrivit dispozitivului deciziei indicate, să ia toate măsurile

pentru „emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire având ca

obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

pentru imobilul situat în Cluj-Napoca.

Necontestat, acest

fapt nu s-a realizat, așa încât soluția Curții de apel, de amendare a

președintelui C.C.S.D., este legală.

Astfel sancțiunea

aplicată potrivit acestui text de lege a avut menirea de a înfrânge rezistența

autorității publice pârâte la executarea hotărârii judecătorești pronunțată de

instanța de contencios administrativ.

Cum în cauză nu s-a

procedat la executarea hotărârii judecătorești amenda a fost aplicată

Președintelui C.C.S.D. astfel cum prevede art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, care se referă la conducătorul autorității publice.

Textul normativ

citat, este clar sancțiunea se aplică conducătorului autorității publice, chiar

dacă nu a fost parte la fondul cauzei deoarece în virtutea acestei calități

trebuia să organizeze activitatea de așa natură încât să pună în executare

sentința menționată.

Problema fluctuației

existente la nivelul funcției de președinte al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, ridicată de recurentă, nu prezintă nicio relevanță

în cauză.

Cu ocazia executării

silite vor fi identificați conducătorii autorității publice sub al căror mandat

nu s-au îndeplinit dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, procedându-se în

consecință.

Împrejurarea că

potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005, C.C.S.D. funcționează

ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi

invocată ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în

termenul legal. Conducătorul autorității publice avea obligația legală de a

organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure

respectarea termenului de 6 luni de la pronunțarea deciziei menționate. Cu atât

mai mult în cauza de față, în raport de termenul stabilit, recurenta nu are

nicio justificare legală.

În acest sens nu se

poate reține că marja de apreciere a fost exercitată în cadrul limitelor legale

din moment ce hotărârea judecătorească trebuia pusă în executare până la 18

noiembrie 2011, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată.

De altfel, toate

criticile care sunt subsumate aplicării sancțiunii, trebuiau făcute de

Președinte, ca subiect de drept obligat la amendă și nu de către comisie care

invocă inclusiv vicierea procedurii de citare cu conducătorul autorității, fără

a motiva o vătămare în acest sens.

În concluzie,

întrucât se pune în discuție culpa autorităților abilitate de lege să execute o

hotărâre judecătorească, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea

prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

de recurs.

În consecință, în

temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ. recursul

declarat de recurenta-pârâtă a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 761 din 19 decembrie

2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM