ÎCCJ, decizie (scj.ro #84789)

Autoritate administrativă condusă de un organism colegial. Consecințe asupra stabilirii răspunderii instituite de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Legea nr. 554/2004, art. 24 Caracterul colegial al procedurii de adoptare a deciziilor nu poate fi invocat drept argument pentru exonerarea conducătorului autoritătii publice de aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea in termen a unei hotărâri definitive și irevocabile pronuntată de instanta de contencios administrativ.

Decizia nr. 425 din 27 ianuarie 2012 Reclamanții OI, IK și OB au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D) solicitând obligarea conducătorului autorității publice pârâte, președintele C.C.S.D., în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând din data de 06.06.2011 și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 307/14.09.2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 941/33/2010, irevocabilă, în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 al.(5) și (6) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca str. x nr. y, înscris în C.F.

nr. 1.xxx Cluj-Napoca cu număr topo 1xxx/1/2 și obligării pârâtei să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial; obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 de lei pe zi, în favoarea reclamanților, începând din data de 06.06.2011 și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 307/14.09.2010 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 941/33/2010, irevocabilă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Sentința civilă nr.307/ 14.09.2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 941/33/2010, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată introdusă de către reclamanții OI, IK și OB împotriva pârâtei Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de despăgubire pe zi de întârziere a executării.

Prin decizia nr. 2589/06.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței menționate. Prin sentința civilă nr. 654 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții OI, IK și OB, împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință a obligat pe conducătorul autorității publice pârâte la plata sumei de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe și până la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire potrivit sentinței nr.307/ 14.09.2010 a Curții de Apel Cluj.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru întârziere de 1.500 lei pe zi în favoarea reclamanților. A fost obligată pârâta la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată parțiale. A reținut instanța de fond că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin.(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 având în vedere că prin sentința civilă nr. 307 din 14.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 941/33/2010 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată precizată introdusă de către reclamanții OI, IK și OB, împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii, reprezentând titlul de despăgubire – sentință ce a devenit irevocabilă și implicit executorie prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2589/6.05.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A apreciat instanța de fond că amenda va fi executată de la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri judecătorești deoarece nu există nici un argument ca amenda să fie plătită și pentru trecut, anterior aplicării acesteia printr-o hotărâre judecătorească care să constate neexecutarea culpabilă. Capătul de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere în cuantum de 1500 lei pe zi în favoarea reclamanților a fost apreciat ca fiind neîntemeiat, aceștia nefăcând dovada prejudiciului suferit în cauză, aceasta și din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire și nu a titlului de plată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând dispozițiile art. 304 pct.9 și 304 1 Cod procedură civilă.

Recurenta critică hotărârea Curții de apel sub următoarele aspecte: 1. Ignorarea fluctuației existente la nivelul funcției de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și necitarea actualului președinte . Recurenta susține că prima instanță nu a avut în vedere că la președinția autorității publice s-au succedat mai multe persoane, iar cu președintele în funcție, nu s-a îndeplinit procedura de citare.

2 . Nu s-a ținut seama de caracterul colegial al adoptării deciziilor de către Comisie . Potrivit recurentei, între membrii comisiei nu există raporturi de subordonare așa încât președintele „ nu are competența de a constrânge pe ceilalți membri să adopte o anume decizie ”. Citând o decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția contencios administrativ și fiscal nr. 1346/7 martie 2011, recurenta susține că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești răspunderea aparține întregii Comisii, și, deci, președintele singur nu poate fi amendat. 3. În cauză nu există intenția de tergiversare a executării . Decizia reprezentând titlu de despăgubire nu a putut fi emisă întrucât la data de 14 decembrie 2011 nu s-au putut desfășura lucrările comisiei din lipsă de cvorum.

În lipsa culpei procesuale, recurenta consideră că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată de 250 lei este nelegală. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimații-reclamanți OI, IK și OB au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a sentinței civile nr. 307/14 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2589/6 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal . Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere .” În temeiul acestor prevederi legale, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligat ca, până la data de 6 iunie 2011, potrivit dispozitivului sentinței indicate, să ia toate măsurile pentru „ emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 15 alin.(5) și (6) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, nr. y, înscris în CF nr. 1xxx, Cluj-Napoca cu nr. topo 1xxx/1/2 ”. Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, așa încât soluția Curții de apel, de amendare a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, este legală.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: 1. Referitor la persoanele care au exercitat funcția de președinte și la necitarea actualului președinte . Problema fluctuației existente la nivelul funcției de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ridicată de recurentă, nu prezintă nicio relevanță în cauză. Cu ocazia executării silite vor fi identificați conducătorii autorității publice sub al căror mandat nu s-au îndeplinit dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, procedându-se în consecință.

De altfel, în cauza de față, considerând nejustificat (dar acest aspect nu poate fi supus reformării întrucât reclamanții nu au declarat recurs) că nu are temei pentru a aplica amenda de la expirarea termenului legal de 30 de zile, prima instanță a stabilit că aceasta va fi datorată „ începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe și până la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire potrivit sentinței nr. 307/14 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj ”. În acest context, cu atât mai mult fluctuația invocată nu prezintă relevanță. Cât privește necitarea actualului președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, această critică este lipsită de consistență.

Potrivit citației existentă la dosarul de fond, s-a dispus citarea „ Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin președinte ”, pe actul de procedură menționându-se, în clar, ca obiect al cauzei: „ Fond–amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, art. 24 din Legea nr. 554/2004 ”. De altfel, din întâmpinarea semnată de președintele în funcție rezultă cunoașterea cuprinsului cererii de chemare în judecată, neputându-se invoca vreo nulitate în condițiile art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă pentru că vătămarea nu există. 2. Referitor la caracterul colegial al procedurii de adoptare a deciziilor Împrejurarea că potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr.247/ 2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate ca un fi invocată ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în termenul legal.

Conducătorul autorității publice avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Cu atât mai mult în cauza de față, în raport de termenul stabilit, recurenta nu are nicio justificare legală. Cât privește referirea recurentei la o decizie de speță conducătorul autorității a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care a fost exonerat de răspundere pe ideea că organul care adopta decizia era colegial, instanța reține că acea hotărâre reprezintă un caz izolat în jurisprudența secției, care a fost reconsiderată în sensul deciziei de față.

3. Referitor la demersurile recurentei în vederea executării Apărarea circumscrisă acestui punct nu poate fi primită, câtă vreme intervalul 6 mai 2011 – 27 ianuarie 2012, data soluționării recursului, era îndestulător pentru îndeplinirea tuturor etapelor procedurii administrative și pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, recurenta neputând invoca deficiențele organizatorice proprii pentru amânarea sine die a termenului de executare. În plus, la data redactării întâmpinării depuse în primă instanță, 19 octombrie 2011, raportul de evaluare era deja efectuat și se punea problema „ finalizării procedurii prin aprobarea sumei rezultate în următoarea ședință a Comisiei Centrale ”. Or, nici până la data soluționării acestui recurs decizia reprezentând titlul de despăgubire nu a fost emisă.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.