ÎCCJ, decizie (scj.ro #84789)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84789) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Autoritate administrativă condusă

de un organism colegial. Consecințe asupra stabilirii răspunderii  instituite

de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Legea nr.

554/2004, art. 24

Caracterul colegial al procedurii  de  adoptare a deciziilor  nu

poate fi invocat drept argument pentru exonerarea conducătorului autoritătii publice

de aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, pentru neexecutarea in termen a unei hotărâri

definitive și irevocabile

pronuntată

de instanta de contencios administrativ.

Decizia nr. 425 din 27 ianuarie 2012

Reclamanții

OI, IK și OB au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor (C.C.S.D) solicitând obligarea conducătorului autorității

publice pârâte, președintele C.C.S.D., în conformitate cu dispozițiile art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând din data de 06.06.2011 și

până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 307/14.09.2010 a Curții de

Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

pronunțată în dosarul nr. 941/33/2010, irevocabilă, în sensul emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire urmare a evaluării efectuate în condițiile

art. 16 al.(5) și (6) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul

situat în Cluj-Napoca str. x nr. y, înscris în C.F. nr. 1.xxx Cluj-Napoca cu

număr topo 1xxx/1/2 și obligării pârâtei să plătească reclamanților cu titlu de

cheltuieli de judecată suma de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial;

obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 de lei pe zi,

în favoarea reclamanților, începând din data de 06.06.2011 și până la

executarea efectivă a Sentinței civile nr. 307/14.09.2010 a Curții de Apel

Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în

dosarul nr. 941/33/2010, irevocabilă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că prin Sentința civilă nr.307/ 14.09.2010 a

Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

pronunțată în dosarul nr. 941/33/2010, instanța a admis în parte cererea de chemare

în judecată precizată introdusă de către reclamanții OI, IK și OB împotriva

pârâtei Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a

obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire

având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și (6)

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și a respins

cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de

despăgubire

pe zi de întârziere a executării.

Prin

decizia nr. 2589/06.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de

contencios administrativ și fiscal, instanța a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței menționate.

Prin

sentința civilă nr. 654 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis, în

parte, acțiunea formulată de reclamanții OI, IK și OB, împotriva pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor  și în consecință a obligat

pe conducătorul autorității publice pârâte la plata sumei de 20 % din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii

irevocabile a prezentei sentințe și până la emiterea unei decizii reprezentând

titlul de despăgubire potrivit sentinței  nr.307/ 14.09.2010 a Curții de Apel

Cluj.

A

respins capătul de cerere privind obligarea  pârâtei la plata de despăgubiri

pentru  întârziere de  1.500 lei pe zi în favoarea  reclamanților.

A  fost

obligată pârâta la plata  sumei de  250 lei, cheltuieli de  judecată  parțiale.

A

reținut instanța de  fond că în cauză sunt incidente  dispozițiile  art. 24

alin.(1) și (2)  din Legea nr. 554/2004 având în vedere că prin sentința civilă

nr. 307 din 14.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr.

941/33/2010 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată precizată

introdusă de către reclamanții OI, IK și OB, împotriva pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată pârâta la emiterea unei

decizii, reprezentând titlul de despăgubire – sentință ce a devenit irevocabilă

și implicit executorie prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2589/6.05.2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A

apreciat instanța de fond că amenda va fi executată de la momentul rămânerii

irevocabile a prezentei hotărâri judecătorești deoarece nu există nici un

argument ca amenda să fie plătită și pentru trecut, anterior aplicării acesteia

printr-o hotărâre judecătorească care să constate neexecutarea culpabilă.

Capătul

de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere în

cuantum de 1500 lei pe zi în favoarea reclamanților a fost apreciat ca fiind

neîntemeiat, aceștia nefăcând dovada prejudiciului suferit în cauză, aceasta și

din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de

despăgubire și nu a titlului de plată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor invocând  dispozițiile

art. 304 pct.9 și 304

1

Cod procedură civilă.

Recurenta

critică hotărârea  Curții de apel sub următoarele aspecte:

1.

Ignorarea fluctuației existente la nivelul funcției de  președinte

al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și necitarea  actualului

președinte

.

Recurenta

susține că  prima  instanță  nu a  avut în vedere că  la președinția

autorității publice s-au  succedat mai multe persoane, iar cu președintele în

funcție, nu s-a  îndeplinit  procedura de citare.

2

.

Nu s-a ținut  seama de caracterul colegial  al adoptării  deciziilor  de

către  Comisie

.

Potrivit

recurentei, între  membrii comisiei  nu există  raporturi de subordonare așa

încât președintele „

nu are competența de a constrânge  pe ceilalți membri să

adopte  o anume  decizie

”. Citând  o decizie de speță a Înaltei Curți de

Casație și Justiție-Secția contencios administrativ și fiscal  nr. 1346/7

martie  2011, recurenta  susține că în cazul neexecutării unei hotărâri

judecătorești răspunderea  aparține  întregii  Comisii, și, deci, președintele

singur  nu poate fi  amendat.

3.

În cauză  nu există   intenția de  tergiversare a  executării

.

Decizia

reprezentând  titlu de  despăgubire nu a  putut  fi emisă  întrucât  la data

de   14 decembrie  2011 nu s-au  putut  desfășura  lucrările  comisiei  din

lipsă de cvorum.

În

lipsa  culpei procesuale, recurenta  consideră  că  obligarea  sa la plata

cheltuielilor  de judecată de  250 lei este nelegală.

Considerentele

Înaltei Curți asupra  recursului:

Înalta

Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru argumentele  expuse  în

continuare.

Intimații-reclamanți

OI, IK și OB au învestit  instanța  de  contencios administrativ cu o  cerere

având  ca obiect  aplicarea  unei  amenzi de  20% din salariul  minim brut pe

economie președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu

titlu de sancțiune pentru  neexecutarea în termen a sentinței civile nr.

307/14 septembrie  2010 a Curții de  Apel Cluj - Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2589/6 mai  2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal .

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin.(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ:

„(1)

Dacă în urma admiterii acțiunii

autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite

operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va

face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen,

în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică

conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul

are dreptul la despăgubiri pentru întârziere

.”

În temeiul acestor prevederi legale, președintele Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligat ca, până la data de 6

iunie 2011, potrivit  dispozitivului  sentinței  indicate, să  ia toate

măsurile  pentru „

emiterea  unei decizii  reprezentând titlul de despăgubire

având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, urmare a evaluării efectuate în condițiile  art. 15 alin.(5) și (6)

din Titlul VII al  Legii nr. 247/2005,  pentru imobilul situat  în Cluj-Napoca,

str. x, nr. y, înscris  în CF nr. 1xxx, Cluj-Napoca cu nr. topo 1xxx/1/2

”.

Necontestat, acest  fapt nu s-a realizat, așa încât  soluția

Curții de apel, de amendare a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, este  legală.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta

Curte reține următoarele:

1.

Referitor la  persoanele  care au  exercitat  funcția  de

președinte și la  necitarea   actualului  președinte

.

Problema fluctuației existente la nivelul funcției de

președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ridicată de

recurentă,  nu prezintă nicio relevanță în cauză.

Cu ocazia executării  silite vor fi identificați conducătorii

autorității publice sub al căror  mandat  nu s-au  îndeplinit  dispozițiile

cuprinse  în titlul executoriu, procedându-se în consecință.

De altfel, în cauza de față, considerând  nejustificat (dar

acest aspect nu poate fi supus reformării întrucât reclamanții nu au declarat

recurs) că nu  are temei  pentru a  aplica  amenda de  la expirarea  termenului

legal de  30 de zile, prima instanță a stabilit  că aceasta va fi datorată „

începând

cu data rămânerii irevocabile a  prezentei  sentințe și până la  emiterea

unei  decizii reprezentând titlul de  despăgubire potrivit sentinței  nr.

307/14 septembrie 2010 a Curții de  Apel Cluj

”.

În acest context, cu atât mai mult  fluctuația  invocată  nu

prezintă relevanță.

Cât privește necitarea actualului președinte al Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, această  critică este  lipsită de

consistență.

Potrivit citației existentă la dosarul de  fond, s-a  dispus

citarea „

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin președinte

”,

pe actul de procedură menționându-se, în clar, ca obiect al cauzei: „

Fond–amendă

pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, art. 24 din  Legea nr. 554/2004

”.

De altfel, din întâmpinarea semnată de președintele  în funcție rezultă

cunoașterea cuprinsului cererii de chemare în judecată, neputându-se invoca

vreo nulitate în condițiile art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă pentru  că

vătămarea nu  există.

2.

Referitor la  caracterul colegial al procedurii  de

adoptare a deciziilor

Împrejurarea

că potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr.247/ 2005, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează  ca un organism colegial,

voturile  membrilor săi fiind  egale, nu poate ca un fi invocată ca argument

pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în termenul legal.

Conducătorul  autorității  publice  avea obligația legală de a organiza

activitatea comisiei într-o asemenea  manieră încât să  asigure  respectarea

termenului  de  30 de zile  de la  rămânerea  irevocabilă a   hotărârii. Cu

atât mai mult  în cauza  de față, în raport de  termenul  stabilit,  recurenta

nu are  nicio  justificare legală.

Cât

privește referirea recurentei la o decizie de speță conducătorul autorității  a

Înaltei Curți de Casație și Justiție,  în care  a fost  exonerat de

răspundere  pe ideea că   organul  care adopta decizia era  colegial, instanța

reține  că acea hotărâre  reprezintă un  caz  izolat în jurisprudența secției,

care a  fost  reconsiderată în sensul  deciziei de  față.

3.

Referitor la  demersurile  recurentei în vederea executării

Apărarea

circumscrisă acestui punct  nu poate fi primită, câtă vreme intervalul  6 mai

2011 – 27  ianuarie  2012, data  soluționării  recursului, era îndestulător

pentru îndeplinirea tuturor etapelor  procedurii administrative și pentru

emiterea deciziei  reprezentând  titlu de despăgubire, recurenta neputând

invoca deficiențele  organizatorice proprii pentru  amânarea

sine die

a

termenului de executare.

În

plus, la data redactării întâmpinării depuse în primă instanță, 19 octombrie

2011, raportul de  evaluare  era deja  efectuat  și  se punea  problema „

finalizării

procedurii prin aprobarea  sumei  rezultate  în următoarea ședință a Comisiei

Centrale

”.

Or,

nici până la data  soluționării acestui recurs  decizia reprezentând  titlul de

despăgubire nu a fost  emisă.

Pentru

considerentele  expuse, recursul a fost respins ca  nefondat.