ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. 1. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 202 din 19 octombrie 2010 a admis cererea formulată de reclamantul G.D.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte; A obligat conducătorul autorității publice pârâte, președintele C.C.S.D., în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 1692/33/2009 așa cum a fost modificată prin Decizia nr. 2556 din 14 mai 2010 a I.C.C.J.

în sensul emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire privind imobilul teren situat în Cluj Napoca, în suprafață de 3500 mp, înscris în C.F. 18363 Cluj Napoca, nr. topo 21622 și plății în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată; A obligat pârâta, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 lei/zi, în favoarea reclamantului, începând cu data de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței cu nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, așa cum a fost modificată prin Decizia nr. 2556 din 14 mai 2010 a I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal; A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5000 lei cheltuieli de judecată.

2. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că prin sentința nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 1556 din 14 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.D.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul construcție și teren situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 3500 mp înscris în C.F.

18363 Cluj-Napoca cu nr. topo 21622 și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prima instanță a constatat că pârâta este pusă de drept în întârziere pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. (7) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligație care, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 îi revenea începând cu data de 14 mai 2010, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj. În acest sens, a constatat că termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii s-a împlinit la data de 14 iunie 2010, fără ca decizia reprezentând titlu de despăgubire să fi fost emisă de instituția condusă de pârâtă.

Apărările pârâtei privind imposibilitatea emiterii deciziei datorată lipsei dosarului de despăgubiri precum și necunoașterea cuantumului despăgubirilor primite de reclamant conform Legii nr. 112/1995, au fost înlăturate de instanță, cu motivarea că instituția condusă de pârâtă nu a dovedit că ar fi efectuat vreun demers în acest sens.

De asemenea, a fost respinsă și apărarea ce a vizat inadmisibilitatea petitului de cerere privind aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi conducătorului autorității publice pârâte, pentru neexecutarea sentinței nr. 51 din 20 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, începând cu data de 04 martie 2010 și până la data executării, în acest sens, reținându-se faptul că reclamanta este în drept să solicite despăgubiri pentru întârziere în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II a din Legea contenciosului administrativ . Cu titlu de reparație pentru prejudiciul material suferit prin neexecutarea sentinței civile nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a culpei pârâtei, prima instanță a obligat pârâta la plata de despăgubiri pentru întârziere de 1500 lei pe zi în favoarea reclamantului, începând cu data de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței civile nr. 510/2009 a Curții de Apel Cluj.

Ca o consecință a admiterii cererii, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, constând în onorariu avocat în cuantum de 5000 lei. 3. Recursul exercitat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a combătut hotărârea Curții de apel sub următoarele aspecte: 1. Instanța a aplicat conducătorului autorității pârâte, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/ zi de întârziere, începând cu data de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 1692/33/2009 așa cum a fost modificată prin Decizia nr. 2556 din 14 mai 2010 a I.C.C.J, deși acesta nu a fost citat și nu a fost parte în cauză.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din același act normativ, sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. În acest sens, a precizat faptul că în baza art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond trebuia să pună în discuție, din oficiu , necesitatea introducerii în cauză a conducătorului autorității pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în nume personal. 2. Soluția de obligare la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 lei/zi, în favoarea reclamantului este neîntemeiată și este o sarcină mult prea oneroasă față de pârâtă.

În dezvoltarea motivului expus, recurenta a susținut că nu se poate reține în sarcina autorității pârâte un refuz nejustificat de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, întrucât dosarul reclamantului trebuie să parcurgă întreaga procedură administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, etape pe care instanța nu le-a luat în considerare. 3. Obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 lei este nejustificată, întrucât, pe de o parte, prin Decizia nr. 2556 din 14 mai 2010, Î.C.C.J a redus cheltuielile de judecată la suma de 2500 lei iar, pe de altă parte, reclamantul nu a indicat modalitatea de achitarea a sumei respective, astfel că nu se poate reține nicio culpă în neîndeplinirea acestei obligații.

Intimatul –reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Analizând cu prioritate criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că sunt fondate.

Prin sentința nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, prin decizia nr. 1556 din 14 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.D.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul construcție și teren situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 3500 mp înscris în C.F.

18363 Cluj-Napoca cu nr. topo 21622 și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată Reclamantul a apreciat că instituția pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligației de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea conducătorului autorității publice pârâtei, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând din data de 14 iunie 2010, până la executarea efectivă a sentinței nr. 510/2009. În cauză, a avut calitatea de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte.

Instanța de fond a aplicat conducătorului autorității pârâte, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă, obligând pârâta, în conformitate cu aceleiași dispozițiile legale și la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 lei/zi, în favoarea reclamantului.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată: “Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Alin.(2): În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.” Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea conducătorului autorității pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-l nominaliza și cita în cauză. În aceste circumstanțe, persoana amendată nu a putut să-și exercite dreptul la apărare, garantat în legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 16 1 din aceeași lege: “ Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept”. Înalta Curte apreciază că se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, prima instanță să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității obligate prin sentința nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj. În situația în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct, este lipsită de dreptul de a se apăra și de a-și susține interesele legate de litigiul respectiv.

Instanța de fond trebuia, în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a părților și să pună în discuție completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a conducătorului autorității publice. Soluția decurge atât din prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, dar și pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare în vederea garantării unui proces echitabil. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este opozabilă acestuia.

Neprocedând în modul enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În rejudecare, se va pune în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității pârâte, prin nominalizarea sa. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin.(1) – (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte împotriva sentinței nr. 202 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.