ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. 1. Soluția primei

instanțe

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 202 din 19 octombrie 2010 a admis cererea formulată de reclamantul G.D.M. în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

prin Președinte;

A obligat conducătorul

autorității publice pârâte, președintele C.C.S.D., în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 la plata unei amenzi de

20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data

de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 510 din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 1692/33/2009 așa

cum a fost modificată prin Decizia nr. 2556 din 14 mai 2010 a I.C.C.J. în

sensul emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire privind imobilul

teren situat în Cluj Napoca, în suprafață de 3500 mp, înscris în C.F. 18363

Cluj Napoca, nr. topo 21622 și plății în favoarea reclamantului a sumei de 2500

lei, reprezentând cheltuieli de judecată;

A obligat pârâta, în

conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 la plata

de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 lei/zi, în favoarea reclamantului,

începând cu data de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței cu

nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, așa cum a fost modificată

prin Decizia nr. 2556 din 14 mai 2010 a I.C.C.J., secția de contencios

administrativ și fiscal;

A obligat pârâta să

plătească reclamantului suma de 5000 lei cheltuieli de judecată.

de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că prin sentința nr. 510 din

28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 1556 din 14

mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.D.M.,

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și, în consecință, a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie

reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul construcție și teren situat

în Cluj-Napoca, în suprafață de 3500 mp înscris în C.F. 18363 Cluj-Napoca cu

nr. topo 21622 și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

Prima instanță a

constatat că pârâta este pusă de drept în întârziere pentru emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. (7) ale Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, obligație care, potrivit art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 îi revenea începând cu data de 14 mai 2010, în termen de 30

de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 510 din 28 octombrie

2009 a Curții de Apel Cluj.

În acest sens, a

constatat că termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii s-a

împlinit la data de 14 iunie 2010, fără ca decizia reprezentând titlu de

despăgubire să fi fost emisă de instituția condusă de pârâtă.

Apărările pârâtei privind

imposibilitatea emiterii deciziei datorată lipsei dosarului de despăgubiri

precum și necunoașterea cuantumului despăgubirilor primite de reclamant conform

Legii nr. 112/1995, au fost înlăturate de instanță, cu motivarea că instituția

condusă de pârâtă nu a dovedit că ar fi efectuat vreun demers în acest sens.

De asemenea, a fost

respinsă și apărarea ce a vizat inadmisibilitatea petitului de cerere privind

aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi

conducătorului autorității publice pârâte, pentru neexecutarea sentinței nr. 51

din 20 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, începând cu data de

04 martie 2010 și până la data executării, în acest sens, reținându-se faptul

că reclamanta este în drept să solicite despăgubiri pentru întârziere în

temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II a din Legea contenciosului

administrativ .

Cu titlu de reparație

pentru prejudiciul material suferit prin neexecutarea sentinței civile nr. 510

din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca urmare a culpei pârâtei, prima instanță a obligat

pârâta la plata de despăgubiri pentru întârziere de 1500 lei pe zi în favoarea

reclamantului, începând cu data de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă

a sentinței civile nr. 510/2009 a Curții de Apel Cluj.

Ca o consecință a

admiterii cererii, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a fost

obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, constând în

onorariu avocat în cuantum de 5000 lei.

3.

Recursul exercitat de

către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prin Președinte, invocând motivul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general

cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a

combătut hotărârea Curții de apel sub următoarele aspecte:

conducătorului autorității pârâte, Președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/ zi

de întârziere, începând cu data de 14 iunie 2010 și până la executarea efectivă

a sentinței nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în

dosar nr. 1692/33/2009 așa cum a fost modificată prin Decizia nr. 2556 din 14

mai 2010 a I.C.C.J, deși acesta nu a fost citat și nu a fost parte în cauză.

În dezvoltarea acestui

motiv, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din același act normativ, sancțiunea

amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice

obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ.

În acest sens, a precizat

faptul că în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, instanța de fond

trebuia să pună în

discuție, din oficiu

,

necesitatea introducerii în cauză

a conducătorului

autorității pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în nume

personal.

plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 lei/zi, în favoarea

reclamantului este neîntemeiată și este o sarcină mult prea oneroasă față de

pârâtă.

În dezvoltarea motivului

expus, recurenta a susținut că nu se poate reține în sarcina autorității pârâte

un refuz nejustificat de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire,

întrucât dosarul reclamantului trebuie să parcurgă întreaga procedură

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, etape pe care

instanța nu le-a luat în considerare.

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 5000 lei este nejustificată, întrucât, pe de o parte, prin Decizia

nr. 2556 din 14 mai 2010, Î.C.C.J a redus cheltuielile de judecată la suma de

2500 lei iar, pe de altă parte, reclamantul nu a indicat modalitatea de

achitarea a sumei respective, astfel că nu se poate reține nicio culpă în

neîndeplinirea acestei obligații.

Intimatul –reclamant nu a

formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Analizând cu prioritate

criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât

vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează în motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că

sunt fondate.

Prin sentința nr. 510 din

28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, irevocabilă, prin decizia nr. 1556 din 14 mai 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.D.M., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și,

în consecință, a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie

reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul construcție și teren situat

în Cluj-Napoca, în suprafață de 3500 mp înscris în C.F. 18363 Cluj-Napoca cu

nr. topo 21622 și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei

reprezentând cheltuieli de judecată

Reclamantul a apreciat că

instituția pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligației de a pune în

executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea conducătorului

autorității publice pârâtei, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de

întârziere, începând din data de 14 iunie 2010, până la executarea efectivă a

sentinței nr. 510/2009.

În cauză, a avut

calitatea de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin

Președinte.

Instanța de fond a

aplicat conducătorului autorității pârâte, președintele Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 modificată, o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, începând cu data de 14 iunie 2010 și până la

executarea efectivă a sentinței nr. 510 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel

Cluj, irevocabilă, obligând pârâta, în conformitate cu aceleiași dispozițiile

legale și la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 lei/zi, în

favoarea reclamantului.

Potrivit art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, modificată:

“Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

Alin.(2):

În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică

conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul

are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Înalta Curte

constată că instanța de fond a dispus

amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de

parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea conducătorului autorității

pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-l nominaliza

și cita în cauză.

În aceste circumstanțe,

persoana amendată nu a putut să-și exercite dreptul la apărare, garantat în

legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 16

1

din aceeași lege:

“

Instanța de contencios

administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale

interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în

cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept”.

Înalta Curte apreciază că

se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și art. 16

1

din

Legea nr. 554/2004, prima instanță să pună în discuția părților introducerea în

cauză a conducătorului autorității obligate prin sentința nr. 510 din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj.

În situația în care

această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct,

este lipsită de dreptul de a se apăra și de a-și susține interesele legate de

litigiul respectiv.

Instanța de fond trebuia,

în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a

părților și să pună în discuție completarea cadrului procesual, prin introducerea

în cauză a conducătorului autorității publice.

Soluția decurge atât din

prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, dar și pentru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la

apărare în vederea garantării unui proces echitabil.

De asemenea, trebuie avut

în vedere faptul că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter

partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care

conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este opozabilă

acestuia.

Neprocedând în modul

enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea

prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența

motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În rejudecare, se va pune

în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității pârâte, prin

nominalizarea sa.

instanței de recurs.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 312 alin.(1) – (3) raportat la art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte împotriva

sentinței nr. 202 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2011.