ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

1) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea formulată reclamanta S.R.M. în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și pârâtul

Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a solicitat:

- obligarea

conducătorului autorității publice pârâte, președintele C.C.S.D., la plata unei

amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând

de la data de rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și până la

executarea efectivă a Sentinței civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată

în Dosarul nr. 2053/33/2007 de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul achitării

sumei de 1.000 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a

executării sentinței începând cu data rămânerii irevocabile, 30 mai 2008 și

până la emiterea Deciziei C.C.S.D. nr. 2478 din 30 iulie 2008, în dosarul

înregistrat sub nr. 21005/CC;

- obligarea pârâtei,

în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la

plata de despăgubiri pentru întârziere, de 100 RON pe zi, în favoarea

reclamanților, începând din data de 30 mai 2008 și până la executarea efectivă

a Sentinței civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr.

2053/33/2007 de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, irevocabilă, în sensul achitării sumei de 1.000 RON cu

titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării sentinței

începând cu data rămânerii irevocabile, 30 mai 2008 și până la emiterea

Deciziei C.C.S.D. nr. 2478 din 30 iulie 2008 în Dosarul înregistrat sub nr. 21

005/CC;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a

arătat că:

Prin Sentința civilă

nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2053/33/2007, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a obligat

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea

petentei a deciziei reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul nr. 21005/CC

pentru cota de ½ parte din terenul situat în Cluj-Napoca, înscris

inițial în CF Cluj, nr. top. X, teren în suprafață de 3715 mp, obligând

totodată pârâta să plătească suma de 1.000 RON cu titlu de penalități pentru

fiecare zi de întârziere a executării sentinței începând cu data rămânerii

irevocabile și până la executarea efectivă a deciziei.

Prin Decizia nr. 2223

din 30 mai 2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au respins ca

nefondate recursurile părților împotriva sentinței menționate anterior, care a

rămas irevocabilă.

Prin încheierea din

28 februarie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins cererea

reclamantei de învestire cu formulă executorie a Sentinței irevocabile nr.

53/2008 a aceleiași instanțe, întrucât nu era susceptibilă de executare silită,

conform art. 371

2

C. proc. civ., astfel că pentru întârzierea

executării reclamanta a fost nevoită să sesizeze instanța de contencios

administrativ cu aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 24 (2) din Legea nr.

554/2004, conducătorul instituției vinovate de întârzierea executării.

Pârâtele Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele CCSA au formulat

întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității, iar în subsidiar

au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

2) Soluția instanței

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 514 din 30 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, de asemenea a

respins acțiunea formulată de către reclamanta S.R.M.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că textul art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 a fost instituit tocmai în considerarea naturii intuitu

personae a obligației autorității publice, pe care aceasta trebuia să o

îndeplinească potrivit hotărârii. Întrucât cel ce a câștigat litigiul

(creditorul obligației neexecutate) nu poate de aduce el însuși sau pe

cheltuiala debitorului obligația la îndeplinire - se impunea construcția

juridică a unui mecanism constrângător pentru debitor pentru a-și executa

obligațiile intuitu personae impuse.

Ori, acest mecanism

poate fi exercitat cu succes numai până la momentul ieșirii din pasivitate a

debitorului și anterior acestei ieșiri, însă la data de 30 iulie 2008 obligația

fost îndeplinită, prin emiterea de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor

a Deciziei nr. 2478/2008 reprezentând titlul de despăgubiri, astfel că

obligarea la plata amenzii nu se justifică și nu are nicio rațiune.

S-a concluzionat că

reclamanta are la dispoziție posibilitatea executării silite a Sentinței civile

nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, potrivit modalității

prevăzută în dispozitiv.

Prin urmare,

împrejurarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 554/2004, înseamnă că cererea, deși posibil de formulat, nu

este justificată în cazul concret dedus judecății, astfel că s-a respins

excepția inadmisibilității precum și acțiunea.

II. Instanța de

recurs

1) Criticile

reclamantei

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs reclamanta S.R.M.

Recurenta-reclamantă

a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele

motive:

- instanța de fond a

încălcat dispozițiile procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece la termenul de judecată din 23 septembrie

2011 dezbaterea pe fond s-a făcut în ședință publică, cu încălcarea art. 25

alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care prevede că hotărârea se ia

în camera de consiliu, situație care atrage casarea sentinței, în temeiul art.

304 pct. 7 C. proc. civ.

- s-au aplicat greșit

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 la soluționarea cauzei,

în sensul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut

că plata unor sume de bani de către intimată, potrivit Sentinței nr. 53/2008 a

Curții de Apel Cluj rămasă definitivă prin Decizia nr. 2223/2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție este asimilată unei operațiuni administrative,

care se execută în termenul din cuprinsul hotărârii, iar în lipsa unui asemenea

termen, în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

A concluzionat

recurenta că intimata și-a executat obligația stabilită prin Sentința nr.

53/2008 a Curții de Apel Cluj după 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, când a emis Decizia nr. 2478 din 30 iulie 2008, reprezentând titlu

de despăgubire, pentru culpa sa datorând penalități de întârziere de 1.000

RON/zi, adică 60.000 lei.

S-a învederat că

aplicabilitatea art. 24 (2) din Legea nr. 554/2004 rezultă și din încheierea

Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 2053/33/2007, prin care s-a

respins cererea recurentei din prezenta cauză de învestire cu formulă

executorie a Sentinței nr. 53/2008 a aceleiași instanțe, soluția de respingere

a cererii de învestire fiind greșită, întrucât paralizează singura modalitate

de punere în executare a acestei hotărâri rămasă irevocabilă.

S-a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține

următoarele:

Prima critică formulată

de recurentă în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care vizează încălcarea

dispozițiilor art. 25 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în sensul

că dezbaterea pe fond a cauzei de la termenul de judecată din 23 septembrie

2011, s-ar fi făcut în ședință publică și nu în Camera de consiliu, cum prevede

textul menționat anterior, este nefondată.

Astfel încheierea din

23 septembrie 2011 de la dosar poartă mențiunea că dezbaterile s-au făcut în

Camera de Consiliu, unde s-a dat și sentința atacată cu prezentul recurs, fiind

respectate prevederile art. 25 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004,

recurenta nefăcând niciun fel de dovezi contrare celor menționate în încheierea

de dezbateri.

Din minuta hotărârii

de la dosar fond reiese că soluția s-a pronunțat în ședință publică, așa cum

prevede fără nicio excepție art. 258 (3) C. proc. civ., neexistând niciun fel

de neregulă procesuală care să poată fi sancționată conform art. 304 (7) C.

proc. civ.

Cea de-a două critică

privește aplicarea pretins greșită a dispozițiilor art. 24 (2) Legea nr.

554/2004 de către instanța de fond, în condițiile în care recurentei i-a fost

refuzată învestirea cu formulă executorie, în scopul executării silite a

Sentinței nr. 53/2008 a Curții de Apel Cluj.

Prin această hotărâre

intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să

emită în beneficiul recurentei decizia reprezentând titlul de despăgubire, sub

sancțiunea plății unor penalități de 1.000 RON/zi întârziere, soluția rămânând

irevocabilă prin Decizia nr. 2223 din 30 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Intimata a emis

Decizia nr. 2478 din 30 iulie 2008 reprezentând titlul de despăgubiri la 60

zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 53/2008.

Recurenta a solicitat

sancționarea conducătorului autorității intimate pentru această întârziere,

potrivit art. 24 teza 2, prin aplicarea unei amenzi de 20% din salariul brut pe

economie, până la executarea hotărârii, în sensul achitării sumei de 1.000

RON/zi întârziere pe perioada cuprinsă între data rămânerii irevocabile a

soluției 30 mai 2008, până la data executării - 30 iulie 2008 și despăgubiri de

100 RON/zi în favoarea recurentei, pe aceeași perioadă.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 24 (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 rezultă că sancțiunea

amendării conducătorului autorității administrative se aplică numai în cazul

întârzierii executării unei hotărâri prin care o autoritate administrativă a

fost obligată să încheie, să întocmească, să modifice un act administrativ, să

elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, deci

pentru neexecutarea unei obligații de "a face", nesusceptibilă de

executare silită.

Deși noțiunea de

"operațiune administrativă" nu are o definiție legală, pe cale

doctrinară aceasta a fost caracterizată ca o măsură luată de o autoritate

administrativă în scopul pregătirii unui act administrativ (act preparator) sau

ca act posterior, precum semnarea, publicarea, comunicarea, fără ca respectiva

operațiune să poată produce efecte juridice proprii, de sine stătătoare.

Plata unei sume de

bani reprezintă o obligație de "a da", care poate fi dusă la

îndeplinire pe calea executării silite.

Încheierea din 28

februarie 2011 a Curții de Apel Cluj a aplicat dispozițiile art. 22 din Legea

nr. 554/2004, în sensul că se învestesc cu formulă executorie și se execută

silit hotărârile irevocabile privind acțiunile de contencios respinse, prin

care s-au acordat cheltuieli de judecată, ori despăgubirile pretinse de

recurentă nu se încadrau în acest text.

Aceasta nu înseamnă

că hotărârea irevocabilă a recurentei nu poate fi executată silit, ci numai că

aceasta nu mai trebuia învestită, fiind executorie (în acest sens Legea

contenciosului administrativ cu modificările și completările la zi - A.I. ș.a.

Ed. U.J., 2008).

Este cert că intimata

a întârziat punerea în executare a Sentinței nr. 53/2008 a Curții de Apel Cluj,

neavând relevanță, în raport cu obiectul prezentului litigiu, dacă întârzierea

este de 60 de zile, cum consideră recurenta, sau de 30 zile, cum apreciază

intimata.

Sancțiunea amenzii

reglementată de art. 24 (2) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică însă automat

conducătorului autorității administrative, ci numai dacă se dovedește culpa

acestuia, care să fi determinat sau să fi avut ca efect întârzierea executării

hotărârii definitive.

În speță, competența

emiterii titlurilor de despăgubiri aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, conform art. 13 din Legea nr. 247/2005, organism colegial în

subordinea Cancelariei Primului Ministru, format din membrii, între care

reprezentanți ai Ministerului Justiției, ai Ministerului Finanțelor, ai

Secretariatului General al Guvernului.

Membrii Comisiei nu

au raporturi de subordonare față de Președintele acesteia, care are dreptul la

vot, ca oricare alt membru, având numai atribuția de a conduce lucrările

Comisiei, deciziile fiind adoptate cu majoritatea voturilor celor prezenți,

conform art. 14, alin. (2), Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin urmare,

Președintele Comisiei Centrale a cărui sancționare s-a solicitat, nu poate

impune celorlalți membrii ai Comisiei adoptarea unei decizii sau măsuri,

deoarece nu are prerogative sau instrumente legale pentru a determina sau

influența votul celorlalți membri ai Comisiei.

În aceste condiții,

nu poate fi aplicată sancțiunea amenzii Președintelui Comisiei Centrale,

întrucât executarea hotărâri judecătorești irevocabile de care se prevalează

recurenta reprezintă o atribuție și o obligație a întregului organism colegial,

pentru care nu poate fi atrasă răspunderea unei singure persoane, chiar dacă

aceasta are calitatea prevăzută de art. 24 (2) din Legea nr. 554/2004.

Aceste argumente se

adaugă celor corect reținute de prima instanță la soluționarea cauzei, nefiind

necesară repetarea acestora.

Constatând că instanța

a aplicat corect legea la soluționarea cauzei, nefiind incidente nici

dispozițiile art. 304 pct. 9 invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 (1) coroborat cu art. 20 (1) și (2)

din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.R.M., împotriva Sentinței civile nr. 514 din 30 septembrie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - CL