ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5373/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 180 din 4 octombrie 2010,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții M.J.F. și A.M., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și

a obligat conducătorul autorității pârâte la plata amenzii de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 22 iunie 2010

și până la executarea Sentinței civile nr. 535 din 02 noiembrie  2009 a Curții

de Apel Cluj. Totodată, instanța de judecată a respins capătul de cerere

privind despăgubirile de întârziere de 1.500 RON/zi.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 535 din 2 noiembrie  2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1744/33/2009,

rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă cererea formulată

de reclamanții M.J.F. și A.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect obligare emitere act

administrativ - titlu de despăgubiri și, în consecință, a fost obligată pârâta

să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire, urmare a evaluării

efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) ale Titlului VII din Legea nr.

247/2005, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. A.M., respectiv pentru

apartamentele nr. 1 și nr. 4 - 9, înscrise în CF colectivă nr. X Cluj și CF

individuală nr. Y Cluj, sub nr. top. Y1 și, respectiv, nr. top. Y2 - Y7 și

pentru diferența de teren nerestituit, în suprafață de 299 mp, cu nr. top. Z1,

înscris în CF nr. Z Cluj-Napoca și a fost obligată pârâta să plătească

reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.800 RON, reprezentând

onorariu avocațial.

Obligația executării

de către autoritate a dispozițiilor instanței de contencios administrativ a

fost reglementată de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Legiuitorul a statuat

că dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să

încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un

alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea

hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul

acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat,

se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate

o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar

reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Textul instituie în

mod expres obligația executării hotărârii definitive și irevocabile pentru

ipoteza în care în cuprinsul acesteia nu s-a stabilit un termen în cel mult 30

de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Apărările pârâtei

vizând unele omisiuni constatate ulterior pronunțării deciziei nu au fost

primite de instanță, aceasta apreciind că toate aceste clarificări ar fi

trebuit a fi realizate în prima etapă ori prin hotărârea a cărei punere în

executare se solicită s-a dispus emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire aceasta fiind ultima dintre etapele instituite de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

A reținut instanța că

nerespectarea termenului de 30 de zile instituit de legiuitor atrage după sine

aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) care instituie o răspundere obiectivă

astfel că aserțiunile referitoare la lipsa vreunei culpe nu pot fi primite în

lipsa evidențierii unor cauze exoneratoare obiective.

Referitor la

pretențiile reclamanților vizând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor

pentru întârziere de 1.500 RON/zi, începând cu 22 iunie 2010 și până la

executarea efectivă a Sentinței nr. 535/2009 a Curții de Apel Cluj, s-a reținut

că acestea nu au fost justificate în nicio modalitate, cuantificarea lor

neavând un fundament.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că instanța nu a

ținut seama de complexitatea etapelor prevăzute în procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, că nu a analizat, în concret,

motivele obiective ce au întârziat punerea în executare a Sentinței civile nr.

535/2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, (irevocabilă) și că pentru aplicarea amenzii prevăzute de art. 24

(2) din Legea nr. 554/2004 instanța era datoare să solicite reclamanților în

conformitate cu art. 16

1

din aceeași lege să precizeze dacă înțeleg

să cheme în judecată și pe conducătorul autorității publice.

Dezvoltând aceste

motive de nelegalitate, recurenta a menționat că potrivit pct. 16.5 din H.G.

nr. 1095/2005 deciziile/dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001,

republicată, vor fi însoțite de o documentare completă, or, în speță, în urma

analizării Dosarului nr. 44715/CC s-a constatat că pentru imobilul în discuție

acest dosar trebuia completat cu istoric de arteră și număr poștal, cu situația

despăgubirilor în mod defalcat pentru teren și construcțiile de la data

preluării, în temeiul Legii nr. 112/1995 - cuantumul și data încasării.

S-a arătat și că

raportul de evaluare poate fi aprobat numai după ce reclamantul își dă acordul

pentru suma rezultată sau după trecerea unui termen de 30 de zile de la data

comunicării raportului de evaluare.

Recurenta a apreciat

ca imposibil de executat și obligația stabilită prin sentința recurată

privitoare la plata cheltuielilor de judecată, atâta vreme cât nu sunt depuse

toate hotărârile judecătorești în original, învestite cu formulă executorie, nu

se indică contul bancar în care aceste cheltuieli urmează a fi achitate sau nu

se depune un înscris autentificat la notar din care să reiasă că reclamanții

sunt de acord cu achitarea acestora în contul reprezentantului/avocatului lor.

Atât din perspectiva

criticilor recurentei cât și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Potrivit art. 24(1)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată: "Dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să

modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau că efectueze

anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii".

În același articol

alin. (2) se statuează că: "În cazul în care termenul nu este respectat,

se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate

o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar

reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

De necontestat este

că prin Sentința civilă nr. 535 din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a obligat Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamanților

M.J.F. și A.M. o decizie reprezentând titlu de despăgubire, urmare a evaluării

în condițiile art. 16(5) și (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

imobilul situat în Cluj-Napoca, str. A.M.

Această sentință a

devenit irevocabilă, prin respingerea recursului declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2663 din 20 mai

2010.

Cum prin Sentința

civilă nr. 535/2009 nu s-a stabilit un termen de executare a obligației

stabilite în temeiul prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 (privind

reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri

adiacente), rezultă în mod clar că executarea sentinței se face în cel mult 30

de zile de la data rămânerii irevocabile, respectiv de la 20 mai 2010.

Demersul judiciar al

reclamanților din 5 august 2010, întemeiat pe dispozițiile art. 24(2) din Legea

nr. 554/2004, a fost consecința directă a nerespectării termenului limită de 30

de zile mai înainte menționat.

Așa cum corect a

reținut și instanța fondului, apărările Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor reluate și în fața instanței de control judiciar și care vizează

complexitatea procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr.

247/2005 nu pot fi primite în această etapă procesuală a executării deoarece

obligația emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire a fost stabilită,

irevocabil, prin Sentința nr. 535/2009 a Curții de Apel Cluj.

Sarcina instanței de

contencios administrativ este așadar, doar de a verifica dacă actul a fost emis

de autoritatea publică Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

dacă acesta se conformează obligațiilor impuse prin titlul executoriu, fiind

exclusă punerea în discuție a legalității sau temeiniciei hotărârii

judecătorești.

Formularea din art.

24(2) din Legea nr. 554/2004 este explicită, nu lasă loc de interpretări,

instituind în mod evident o răspundere obiectivă atrasă de nerespectarea

termenului de executare a hotărârii judecătorești irevocabile.

Soluția aplicării

amenzii prevăzută de art. 24(2) din Legea contenciosului administrativ se

impune pentru că executarea este o parte integrantă a procesului în sensul art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar conform principiului

instituit prin art. 20 din Constituția României normele interne trebuie să fie

interpretate și aplicate în acord cu pactele și tratatele privitoare la

drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

În acest context,

apar ca nerelevante "motivele obiective" la care face trimitere

recurenta-pârâtă cât și faptul că nu s-a pus în discuție introducerea în cauză

în calitate de pârât a conducătorului autorității publice. De altfel, art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 - introducerea în cauză a altor subiecte de drept -

invocat de recurentă, nu este incident.

Amenda prevăzută de

art. 24(2) teza I din Legea nr. 554/2004 se aplică conducătorului autorității

publice, în considerarea calității sale și nu în nume personal pentru a fi

obligatorie introducerea în cauză a acestuia, cu atât mai mult cu cât sancțiunea

administrativă vizează neexecutarea de către autoritatea publică a obligației

stabilite definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.

În privința

cheltuielilor de judecată, prima instanță a aplicat corect dispozițiile art.

274(1) C. proc. civ., pe baza actelor doveditoare existente la dosar, iar

aserțiunile/criticile din cererea de recurs pe acest aspect nu au consistență

și vor fi înlăturate ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 180 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.